Circ (selenografie)
Circ (din latină circus - „cerc”, „arenă”) este vechea denumire [2] a craterelor lunare cu fundul plat, fără deal central. De fapt, doar acele depresiuni rotunde care au un deal au fost numite de obicei cratere la acea vreme [1] [3] . Unii autori au numit circ toate cratere mari, indiferent de prezența acestuia [2] [4] .
Multe cratere lunare de până la 60 km [5] nu au un deal central , precum și cratere mari, al căror fund, împreună cu acest deal, este inundat de lavă .
Ca aproape toate celelalte cratere lunare, circurile au originea
impactului .
Note
- ↑ 1 2 Tseevici V.P. § 40. Ce să observăm pe Lună? // Ce și cum să observăm pe cer . — M .: Nauka, 1973.
- ↑ 1 2 Siegel F. Forme de relief lunare // Orizonturi lunare . - M . : Educaţie , 1976. - S. 59-60. — 127 p. Arhivat pe 10 martie 2016 la Wayback Machine
- ↑ Siegel F. O plimbare pe globul lunar // Pe uscat și pe mare. - M . : Editura de stat de literatură geografică, 1961. - S. 507-516.
- ↑ Harta Lunii / I. I. Katyaev, V. A. Shishakov, V. A. Bronshten (All-Union Astronomical and Geodetic Society). - M . : Nauka , 1967. - S. 12. - 64 p.
- ↑ Wood CA, Anderson L. New morphometric data for fresh lunar craters // Proceedings of the 9th Lunar and Planetary Science Conference, Houston, Texas, 13-17 martie 1978. - 1978. - pp. 3669-3689 . - Cod biblic .
Literatură
- Mica enciclopedie de munte . În 3 volume = Small hand encyclopedia / (În ucraineană). Ed. V. S. Beletsky . - Donețk: Donbass, 2004. - ISBN 966-7804-14-3 .
- Baev K. L., Shishakov V. A. Circuri și cratere lunare // Luna / ed. prof. P. P. Parenago; sub total ed. Președintele Academiei de Științe a URSS acad. V. L. Komarova. - M. - L .: Editura Academiei de Științe a URSS, 1941. - S. 48-55. - 100 s.