Omul din curte

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 11 iulie 2022; verificarea necesită 1 editare .

Omul din curte
Gen	Detectiv
Producător	Mark Orlov
scenarist _	Dmitri Tarasenkov
cu _	Ghenadi Korolkov Ivan Pereverzev
Operator	Vladimir Davydov
Compozitor	Ludgardas Gedravičius
Companie de film	Studio de film. A. Dovzhenko , Asociația creativă a filmelor de televiziune
Durată	252 min
Țară	URSS
Limba	Rusă
An	1971
IMDb	ID 2157229

„The Man in the Passage Yard” este un film detectiv  sovietic în patru părți , filmat în 1971 la Film Studio. A. Dovzhenko regizat de Mark Orlov , bazat pe povestea cu același nume a lui Dmitri Tarasenkov . Filmul a fost lansat în 1972.

Plot

Într-o mică stațiune baltică, fostul partizan sovietic Grigori Mihailovici Iuşkov, care s-a odihnit, a fost ucis. A fost lovit la cap cu degetele de alamă în curtea de la intrare. Se pare că crima este legată de moartea unui detașament de partizani și a muncitorilor subterani sovietici în 1944. Au fost dăruite naziștilor de un provocator pe nume „Centaur”.

Ancheta este condusă de departamentul local KGB . Locotenentul superior al Securității Statului Boris Varaksin este trimis de la Moscova pentru a ajuta ancheta. Din moment ce nimeni din oraș nu-l cunoaște, el poate acționa fără să se dezvăluie. Sub masca unui student care vrea să câștige niște bani ca marinar pe o barcă de pescuit într-o expediție de hering, Varaksin se instalează într-o cameră de hotel în care locuia decedatul. El întâlnește oameni care au avut cumva legătură cu Iuskov și îi verifică dacă sunt implicați în crimă. După ce a elaborat mai multe versiuni, Varaksin calculează criminalul.

„Centaur”, rămas să locuiască în același oraș după război, a lucrat ca șofer de autobuz, iar Iuskov l-a recunoscut. „Centaur” este luat în flagrant în momentul în care în aceeași curte de la intrare încearcă să omoare o altă persoană care l-a demascat – marinarul Voitin. Pe parcurs, ofițerii de securitate de stat demasc o bandă de tâlhari și speculatori.

Distribuie

• Gennady Korolkov  ca Boris Varaksin, ofițer KGB, locotenent superior
• Ivan Pereverzev  în rolul lui Ivan Fedorovich Voitin („Navardul”), colegul de cameră al lui Varaksin la hotelul Endla
• Hariy Liepinsh  ca Otto Janovich Pukhalsky, speculator, colegul de cameră al lui Varaksin la hotelul Endla
• Viktor Cekmaryov  ca Heinrich Osipovich Bush, prietenul lui Iuşkov, angajat al unei fabrici de mobilă
• Ants Escola  în rolul lui Martin Mäger, vecinul lui Bush, angajat al departamentului de pește
• Irina Skobtseva  - Claudia Nikolaevna Yushkova, soția ucisului Grigory Mikhailovich Yushkov
• Vera Saranova  ca Raya Poznanskaya, recepționer la hotelul Endla
• Vaclav Dvorzhetsky  în rolul lui Kyrgemaa, șeful departamentului local al orașului KGB
• Nikolai Eremenko (senior)  - Sibul, căpitan de poliție
• Olga Krumina  ca Tiina Laanemets, fosta luptatoare underground
• Nikolai Lebedev  în rolul lui Vladimir Panteleymonovich Popov, șoferul unui autobuz de călători
• Eve Kivi  ca Kristina Kuslap, ofițer KGB
• Lev Perfilov  - ofițer KGB (în episoade)
• Irina Sterlyadkina  ca Irina, secretara-dactilograf a lui Martin Mäger
• Aino Pihlamägi ca femeie de curățenie la Hotelul Endla
• Priit Ratas - Director al Hotelului Endla (creditat ca F. Ratas)
• Arnold Sikkel ca un bătrân cu undița, vecin cu Tiina Laanemets
• Boris Troshkin ca Reynaud, un speculator, o cunoștință a lui Otto Pukhalsky
• Alexander Taza ca Serghei, nepotul lui Martin Mäger
• Boris Chipurin - cântăreț într-un restaurant
• Irina Kuberskaya ca chelneriță într-un restaurant (necreditată)

Echipa de filmare

• Scenarist - Dmitri Tarasenkov
• Regizor de scenă - Mark Orlov
• Director de fotografie - Vladimir Davydov
• Scenografia: Viktor Migulko
• Compozitor - Ludgardas Gedravičius [1]
• Versuri ale lui  Nauma Oleva [1]
• Cântecul este interpretat de Boris Chipurin [2]
• Dirijor — I. Klyucharev
• Inginer de sunet - Rostislav Maksimtsov
• Director - S. Vinokurov
• Operator - Vladimir Davydov
• Asistenți:

• director — M. Moshchepako, N. Osipenko
• operator - I. Dzhelomanov, V. Ponomarev

• Designer de costume — G. Fomina
• Make-up artist - V. Talko
• Decorator - V. Pavlenko
• Maestru în inginerie luminoasă — M. Maslov
• Editare - Tamara Serdyuk
• Editor — T. Kolesnichenko
• Consultanți — N. Cherpak, V. Naidenkov
• Regizor de film - Alexander Shepelsky

Date tehnice

• Producție — Studiouri de film im. A. Dovjenko
• Lungmetraj, patru episoade, televiziune, alb-negru

Realizarea filmului

Locații de filmare

Spre deosebire de carte, în care, după o serie de semne, se desfășoară evenimente în Lituania , în film, acțiunea, din nou după o serie de semne, se petrece în Estonia .

• Scenele urbane ale filmului au fost filmate la Tallinn. În primul rând, este „curtea de trecere”, care a dat titlul filmului TV. De fapt, aceasta este Katariyna-Kyayk  - o alee mică care leagă străzile paralele Vene și Muyrivahe [3] [4] .
• Locația de filmare a fost și strada Pikk , înfățișând străzile medievale ale orașului, unde au fost filmate o parte semnificativă din scenele urbane ale seriei [3] .
• Vederea mării, plajă, străzile orașului stațiune, hotelul Endla, precum și restaurantul Rannahoone, unde marinarul Voitin le cere muzicienilor să interpreteze cântecul „Pin” de Ludgardas Gyadravičius după cuvintele lui Naum Olev , au fost filmate la Pärnu [3] [5] .

Casting

Deoarece locul acțiunii în film (precum și în carte) nu este legat de o anumită republică, ci este definit ca o „ Baltică ” abstractă , atunci actorii pentru filmări au fost selectați și în funcție de „aroma baltică”. și nu în funcție de naționalitatea estonă. Așadar, fosta partizană estonă Tiina Laanemets este interpretată de actrița letonă Olga Krumina , iar șeful departamentului KGB din orașul estonian, cu numele de familie eston Kyrgemaa, este Vaclav Dvorzhetsky , un nobil polonez de origine. Și din moment ce actorii și-au exprimat ei înșiși personajele, un accent neautentic se remarcă în discursul lor [5] .

Diferențele față de carte

Scenariul filmului TV a fost scris de autorul cărții cu același nume, a cărei adaptare cinematografică a fost Dmitri Tarasenkov . Cu toate acestea, există diferențe de la carte la film.

• În carte, deși acest lucru nu este menționat în mod direct, ci decurge din numele locurilor și al unui număr de personaje, evenimentele se dezvoltă în Lituania.
• În film, acțiunea este transferată în Estonia, deși acest lucru nu este menționat în mod direct. Aceasta rezultă, de exemplu, din siluetele și priveliștile străzilor din Old Tallinn . Prin urmare, așezările și o serie de eroi au primit nume estoniene. Așadar, orașul Radzute, unde a condus autobuzul Centaur, a primit denumirea estonă Rannu. Fostul muncitor subteran Yevgenia Stankene a devenit Tiina Laanemets, vecinul lui Bush, Yuri Surkin, a devenit Martin Mäger, căpitanul poliției Siparis în filmul Sibul, iar șeful departamentului orașului KGB Valdmanis a primit numele de familie Kırgemaa [5] .
• De asemenea, au schimbat, în comparație cu povestea, numele și prenumele altor personaje. De exemplu, în locul lui Taras Ișcenko, care a fost ucis, a primit un nume mai neutru, Grigori Iuskov, care nu are asociații ucrainene. Maid Paradise din Bystritskaya a devenit Poznanskaya. Și Pukhalsky, colegul de cameră al lui Varaksin, în film nu este Nikolai Gavrilovici, ci Otto Yanovich, trimis nu de la Saratov, ci de la Riga - poate pentru a păstra aroma baltică a filmului [5] .

Istoria continuă a filmului în URSS

La scurt timp după premiera filmului TV, în a doua jumătate a anilor 1970, atât scenaristul Dmitri Tarasenkov, cât și directorul de fotografie Vladimir Davydov au emigrat în Statele Unite. Datorită laitmotiv -ului filmului - o imagine pozitivă a unui ofițer KGB care dezvăluie un scolo fascist care s-a ascuns după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial , filmul nu a fost „arat”, totuși, în copiile filmului difuzat la televizor, nume de emigranți au fost eliminate din credite, drept urmare funcțiile „scenarist” și „Director de fotografie” sunt absente din acestea. Acest lucru a fost realizat prin simpla tăiere a materialului corespunzătoare, astfel încât melodia „Bareheaded Pines”, interpretată pe fundalul creditelor, a bâlbâit vizibil de două ori [5] .

Galerie

• Tallinn. Katarina Käik ca curtea de la intrare în film [6]

• Tallinn. Colțul străzilor Pikk și Voorimehe este locul de întâlnire în film (Tiina Laanemets și Yushkov, Varaksina și orașul)

Note

1. ↑ 12 cântece . _ club  - Colecție de versuri > Versuri > Interpret Boris Chipurin > Cântece din filme > Film TV „A Man in the Passage Yard”: „Pine Trees with Bare Heads...” - versuri ( muzică de L. Gedravicius, versuri de N. Olev)
2. ↑ Seria „The Man in the Passage Yard”: Piesa „Pins” interpretată de Boris Chipurin 
3. ↑ 1 2 3 Victoria Peshkova. Mare, dune, pini și război ... istoric.rf (17 septembrie 2021). Data accesului: 26 aprilie 2022. (nedefinit)
4. ↑ https://vid1.ria.ru/ig/infografika/Sputnik/es/TALLINNVKINO1944-1991/Tallinn_v_kino.html Tallinn în cinema. 1944-1991]
5. ↑ 1 2 3 4 5 Filme / Lucrări: Serial TV „Omul din curtea pasajului” . http://www.cultin.ru/ . (nedefinit)
6. ↑ Pasaj în film

Link -uri

• Serialul „Omul din curtea pasajului” pe site-ul proiectului „Cinema-Teatru”

Site-uri tematice	Baza de date de filme pe Internet