Shah-Aziz Smbat Simonovici | |
---|---|
Data nașterii | 17 septembrie 1840 |
Locul nașterii | |
Data mortii | 5 ianuarie 1908 (67 de ani) |
Un loc al morții | |
Cetățenie | imperiul rus |
Ocupaţie | poet |
Lucrează la Wikisource |
Smbat Simonovich Shah-Aziz (Shahazizyan) ( armeană Սմբատ Շահազիզ ; 1841 - 1908 ) a fost un poet, publicist și profesor armean. [unu]
Născut la 17 septembrie 1840 în orașul Ashtarak, districtul Echmiadzin, provincia Erivan, în familia unui preot; era cel mai mic dintre șase frați.
Până la vârsta de 10 ani, a studiat acasă, apoi la o școală districtuală, după care a fost trimis la Moscova la Institutul Lazarev . După absolvirea institutului, a fost lăsat în el să predea armeană modernă și clasică, în timp ce se pregătea să-și continue studiile. În 1867 a primit un doctorat în Studii Orientale (în limbi orientale) la Universitatea din Sankt Petersburg . După aceea, a continuat să lucreze ca profesor la Institutul Lazarev timp de treizeci și cinci de ani - până la demisia sa în 1897.
În 1893, a fondat Fundația Abov-Nazar pentru scriitorii nevoiași. După pensionare în 1898, a creat un comitet la Moscova pentru a organiza îngrijirea și creșterea copiilor care au devenit orfani din cauza masacrelor armenilor din 1894-1896 ( masacrul Hamidian ). El a dezvăluit poziția anti-armeană a regimului Rusiei țariste și duplicitatea diplomației turcești.
A murit la 5 ianuarie 1908 la Moscova. A fost înmormântat la cimitirul armean din Moscova.
Smbat a început să scrie în timpul studenției și a fost influențat de poeții armeni Rafael Patkanyan și Khachatur Abovyan . Din 1861, a colaborat cu revista „Yusis apail” („Aurorile Nordului”, fondatorul Stepan Nazaryan ) până când publicarea acesteia a fost întreruptă în 1864. În 1860, Shah Aziz a publicat prima sa colecție de poezii, „Azatutyan Jamer” („Ore de libertate”), care a constat din treizeci și trei de poezii scrise în armeană modernă și clasică.
Printre operele sale poetice: Ore de odihnă (1858, culegere de poezii), Tristarea lui Leon (1865, poem); printre proze: „Vocea unui publicist” (1881), „Memorii despre sărbătoarea Vardan” (1901), „Câteva cuvinte către cititorii mei” (1903).
Dicționare și enciclopedii |
| |||
---|---|---|---|---|
|