Shane, Johann Herman
Johann Hermann Schein [3] , sau mai bine zis Schein ( germană : Johann Hermann Schein ; 20 ianuarie 1586 , Grünhain (acum Grünhain-Baierfeld ), Saxonia - 19 noiembrie 1630 , Leipzig ) a fost un compozitor și director de trupă german . Schein este unul dintre cei mai importanți (împreună cu S. Scheidt și G. Schutz ) compozitori ai barocului german timpuriu.
Biografie
Din 1599, a fost corist la capela curții din Dresda , unde profesorul său de muzică era Rogier Michael, director de trupă de origine olandeză. În 1603-07 a locuit în celebrul gimnaziu Schulpfort (lângă Naumburg ), unde și-a continuat studiile muzicale cu Bartholomew Scheer (Scheer) și Martin Roth (Roth). În 1607 s-a întors la Dresda, în 1608 a intrat la facultatea de drept a Universității din Leipzig . Ca student la drept în 1609 a publicat primul său opus - o colecție de muzică vocală seculară „Venus Kräntzlein” („Venus’s Whisk”). În 1612 a absolvit Universitatea din Leipzig. În 1615-1616, la Weimar, a fost maestru de capel la curtea ducelui de Saxa-Weimar Johann Ernst . Din 1616 până la sfârșitul vieții sale, cantorul Bisericii Sf. Toma din Leipzig (datoriile lui Shane au inclus și predarea latinei și cântatul în Thomasschule) și liderul muzicii orașului (Musikdirektor) din Leipzig. În jurul anului 1626, sănătatea lui Shane s-a deteriorat brusc (suferea de tuberculoză, pietre la rinichi și alte boli). Două excursii în stațiunea din Carlsbad nu au ajutat, iar în 1630, la vârsta de 44 de ani, Shane a murit.
Creativitate
În prima jumătate a secolului al XVII-lea, cei „trei mari Sh” - G. Schutz , Schein și S. Scheidt [4] au fost foarte onorați în Germania . Shane a scris atât muzică sacră, cât și seculară - vocală și instrumentală.
Principalele lucrări din domeniul muzicii sacre: concerte sacre (2 colecții „Opella nova” [5] , 1618 și 1626; în prima, coral, în a doua - coral și solo) și motete (colecția „Cymbalum Sionium sive cantiones). sacrae " [6] , 1615). „ Kantsional ” a lui Shane este cea mai mare colecție de cântece protestante (aranjamente cu 4 voci ale cântecelor spirituale luterane) la momentul publicării (1627, R 1645 ).
Asemenea lui Schütz, Schein a scris pe larg în stil italian, de exemplu, villanele cu trei voci în trei colecții numite „Muzică neprevăzută” („Musica boscareccia” [7] ; 1621, 1626, 1628), madrigale din colecția „Distracția ciobanului” („Diletti pastorali, Hirten Lust, 1624). În același timp, vilelele și madrigalele „italiene” ale lui Shane sunt scrise nu în italiană, ci în texte germane (inclusiv biblice). Colecția lui Shane The Student Feast (Studenten-Schmauß [8] , 1626) este de natură umoristică. Ediția constă din cinci cântece de băut, dintre care unele merg dincolo de divertismentul „pur” (cum ar fi „Frischauf, ihr Klosterbrüder mein” – „Refresh, my brothers”).
Un exemplu de stil „înalt” al lui Shane este o colecție de madrigale spirituale „Israelis Brünnlein”, un nume alternativ al autorului este italian. Fontana d'Israel ; 26 de piese în total), publicată la Leipzig în 1623. Pe lângă citatele din Vechiul Testament ( Psaltirea , Proverbele lui Solomon , Isaia , Geneza , Eclesiastul etc.), care alcătuiau majoritatea textelor cântate, Shane a pus în muzică un fragment din Apocalipsă și două poezii rimate ale unui necunoscut. autor – probabil al propriei sale producții [9] . Pentru vocalistul tenorului , Shane a scris un apel către nobilimea și funcționarii orașului Leipzig și la partea de basso continuu - „tuturor cunoscătorilor și iubitorilor de muzică”, din care rezultă că au fost folosite madrigalele colecției. în viața orașului ca „muzică pentru ocazie” - au fost programate să coincidă cu astfel de evenimente cum ar fi nunți, înmormântări, alegeri pentru consiliul orașului, acordarea unui titlu onorific etc. Toate piesele sunt scrise „în maniera madrigalului italian” ( „auff Italian-madrigalische Manier”) pentru cinci voci - cu excepția ultimei, scrisă pentru șase voci. „Maniera italiană” este evidentă în utilizarea figurilor retorice tipice madrigalului italian târziu și a armoniei cromatice rafinate - ambele fiind remarcate, de exemplu, în „Da Jakob vollendet hatte” (nr. 10) și „Die mit Tränen”. säen" (nr. 3). Ca posibil model de stil al lui Shane, C. Monteverdi [10] este considerat în primul rând . Spre deosebire de Schutz, Shane nu a fost niciodată în Italia și nu a luat niciodată lecții de la maeștri italieni.
Shane a scris de bunăvoie și muzică instrumentală seculară, cum ar fi 20 de apartamente din colecția „Musical Feast” („Banchetto musicale”, 1617). El a recomandat, de asemenea, compozițiile sale vocale pentru interpretarea alternativă a unui ansamblu instrumental.
Note
- ↑ 1 2 Johann Hermann Schein // Enciclopedia Brockhaus (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
- ↑ 1 2 Johann Hermann Schein // Gran Enciclopèdia Catalana (cat.) - Grup Enciclopèdia Catalana , 1968.
- ↑ Ortografie acceptată în tradiția rusă. Vezi, de exemplu, Dicţionar muzical enciclopedic . M., 1990, p.635.
- ↑ Această caracteristică expresivă îi aparține lui V. K. Prince (tract „Historische Beschreibung der edelen Sing- und Kling-Kunst”, 1690).
- ↑ Lit. „Eseu nou”.
- ↑ Chimbalul Sionului, sau cântece spirituale.
- ↑ Un alt titlu al autorului este „Cântece de pădure” ( germană: Waldliedlein ).
- ↑ Titlul complet este „Studenten-Schmauss a5: einer löblichen Compagni de la Vinobiera”.
- ↑ Adrio 1963, S. VI.
- ↑ Hammerstein 1986.
Ediții de eseuri
- Neue Ausgabe sämtlicher Werke, hrsg. v. Adam Adrio, Arno Forchert ua 10 Bde. Kassel: Bärenreiter, 1963-2010 (nouă - ediție critică - a scrierilor lui Schein):
- Bd.1. Israelsbrünnlein 1623. Geistliche Madrigale zu 5 Stimmen und Generalbass (1963)
- Bd.2/1. Cantional oder Gesangbuch Augsburgischer Confession 1627/1645. Teil 1 (1965)
- Bd.2/2. Cantional oder Gesangbuch Augsburgischer Confession 1627/1645. Teil 2 (1967)
- Bd.3/1. Cymbalum Sionium, sive Cantiones Sacrae, 1615. 18 Motetten zu 5 und 6 Stimmen (1994)
- Bd.3/2. Cymbalum Sionium, sive Cantiones Sacrae, 1615. 12 Motetten zu 8, 10, 12 Stimmen und eine Canzon zu 5 Stimmen (1997)
- Bd.4. Opella nova I, 1618 (1973)
- Bd.5. Opella nova II, 1626 (1986)
- Bd.6. Venuskranzlein, 1609; Studentenschmaus 1626 (1995)
- Bd.7. Musica Boscareccia: Villanellen zu 3 Stimmen mit Generalbaß, 1621, 1626, 1628 (1989)
- Bd.8. Diletti pastorali, 1624. Weltliche Madrigale zu 5 Stimmen und Generalbass (1969)
- Bd.9. Banchetto Musicale, 1617. 20 suiten zu 5 Stimmen (1967)
- Bd.10/1. Gelegenheitskompositionen: Motetten und Konzerte zu 2 bis 6 Stimmen (2004)
- Bd.10/2. Gelegenheitskompositionen: Motetten und Konzerte zu 7 bis 24 Stimmen (2005)
- Bd.10/3. Gelegenheitskompositionen: Kantionalsätze und weltliche Kompositionen (2008)
- Bd.10/4. Gelegenheitskompositionen: Fragmente sowie Werke zweifelhafter Zuschreibung (2010)
- Sämtliche Werke, Bde. I-VII, hrsg.v. A. Prufer. Leipzig, 1901-1923 (ediție veche)
Literatură
- Printz WC Historische Beschreibung der edelen Sing- und Kling-Kunst. Dresda, 1690, S. 136.
- Adrio A. Vorwort // Schein JH Neue Ausgabe sämtlicher Werke. Bd.1. Kassel, 1963, S. VI-VII.
- Hueck, Irmgard. Die künstlerisdie Entwicklung Johann Hermann Scheins. Insulta. Freiburg i. B., 1943.
- Reckziege W. Das Cantional von Johann Hermann Schein: seine geschichtlichen Grundlagen. Berlin, 1963.
- „Cymbalum Sionium” al lui Peterson FE Johann Hermann Schein: un studiu liturgico-muzical. dr. Universitatea Harvard, 1966.
- Smallman B. Johann Hermann Schein ca poet și compozitor // Muzica slavonă și occidentală. Eseuri pentru Gerald Abraham, ed. MH Brown și RJ Wiley. Ann Arbor; Oxford, 1985, p. 33–48.
- Hammerstein I. Zur Monteverdi-Rezeption in Deutschland: Johann Hermann Scheins "Fontana d'Israel" // Claudio Monteverdi: Festschrift Reinhold Hammerstein, hrsg. v. L. Finscher. Laaber, 1986, p. 175–212.
- Dumont SE Cântec polifonic secular german în ediții tipărite 1570–1630: influențe italiene asupra poeziei și muzicii. New York, 1989.
- Groote, Inga Mai; Hakelberg, Dietrich. Circulația cunoștințelor muzicale în Germania de la începutul secolului al XVII-lea: Musica poetica a lui Johann Hermann Schein și Michael Altenburg în biblioteca lui Johann Caspar Trost // Early Music History 35 (2016), pp. 131-201 (o ediție a tratatului lui Shane la pp. 188-201).
Discografie (selecție)
- Banchetto musicale. Venus Kränzlein (ans. Hesperion XX (Saval) / Virgin Classics / 1983)
- Israelsbrünnlein (Cor Dresdner Kreuzchor / LP Eterna / 1984)
- Israelsbrünnlein (ans. Rheinische Kantorei / Capriccio / 1989)
- Israelsbrünnlein ( Ensemble Vocal Européen (Herrewege) / harmonia mundi / 1995)
- Banchetto musicale (ans. Accademia del Ricercare / Stradivarius / 1995)
- Fontana d'Israel (Ans. Cantus Cölln / deutsche harmonia mundi / 1996)
- Diletti pastorali (ans. Cantus Cölln / deutsche harmonia mundi / 1998)
- Psalmenul Davids. Motete (ans. La Capella Ducale / Glissando / 1999)
- Fontana d'Israel (ans. Weser-Renaissance / CPO / 2004)
- Opella Nova - Fontana d'Israel (ans. Sagetator / Hortus / 2010)
Link -uri
Site-uri tematice |
|
---|
Dicționare și enciclopedii |
|
---|
În cataloagele bibliografice |
---|
|
|
Cantorii Corului Sfântului Toma |
---|
|
- …
- Tidericus (circa 1295)
- …
- Johann Stephan de Orba (1436–1443)
- Thomas Ranstete (1443–1444)
- Peter Seehausen (circa 1460)
- Martin Kloch (circa 1470)
- Johann Fabry de Forchheim (circa 1472)
- Ludwig Götze (din 1480)
- Gregor Wessnig (1482–1488)
- Heinrich Höfler (1488–1490)
- Nikolaus Seeler (circa 1494)
- Johann Conradi (circa 1508)
- Johann Scharnagel (circa 1513)
- Georg Rau (1518–1520)
- Johannes Galliculus (1520–1525)
- Valerian Huffeler (1526–1530)
- Johann Hermann (1531–1536)
- Wolfgang Junger (1536–1539)
- Johann Bruckner (1539–1540)
- Ulrich Lange (1540–1549)
- Wolfgang Figulus (1549–1551)
- Melchior Heger (1553–1564)
- Valentine Otto (1564–1594)
- Zeth Calvisius (1594–1615)
- Johann Hermann Schein (1615–1630)
- Michael Tobias (1631–1657)
- Sebastian Knupfer (1657–1676)
- Johann Schelle (1677–1701)
- Johann Kunau (1701–1722)
- Johann Sebastian Bach (1723–1750)
- Johann Gottlob Harrer (1750–1755)
- Johann Friedrich Doles (1756–1789)
- Johann Adam Hiller (1789–1801)
- August Eberhard Müller (1801–1810)
- Johann Gottfried Schnicht (1810–1823)
- Christian Theodor Weinlig (1823–1842)
- Moritz Hauptmann (1842–1868)
- Ernst Friedrich Richter (1868–1879)
- Wilhelm Rust (1880–1892)
- Gustav Schreck (1893–1918)
- Karl Straube (1918–1939)
- Günther Ramin (1939–1956)
- Kurt Thomas (1957–1960)
- Erhard Mauersberger (1961–1972)
- Hans-Joachim Roch (1972–1991)
- Georg Christoph Biller (1992–2015)
- Gotthold Schwarz (2015–2021)
- Andreas Reize (2021–)
|