Yuanmingyuan

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 29 decembrie 2020; verificarea necesită 1 editare .

Yuanmingyuan ( trad. chineză 圓明園, ex.圆明园, pinyin Yuánmíngyuán , „grădini de o claritate perfectă”), cunoscut și sub denumirea de „Vechiul Palat de Vară” și „Palatul de Iarnă” [1] - un complex de grădină și palat distrus în 1860 , situat La 8 km nord-vest de Orașul Interzis , la est de Palatul de vară al împăratului Qianlong conservat . În Yuanmingyuan, împărații dinastiei Qing și- au petrecut cea mai mare parte a timpului vizitând Orașul Interzis, în principal pentru recepții formale.

Construcția grădinilor imperiale a început în 1707 la ordinul împăratului Kangxi , care plănuia să le prezinte fiului său Yongzheng . Yongzheng a fost cel care a venit cu numele pentru obiectele parcului și, de asemenea, l-a decorat cu numeroase rezervoare. Succesorul său, Qianlong , a construit mai multe palate în stil european („cladiri occidentale”, sau xianglou ) după planurile iezuiților Giuseppe Castiglione și Michel Benoist [2] . Sub Qianlong, suprafața grădinilor era de 5 ori mai mare decât orașul interzis, de 8 ori mai mare decât Vaticanul .

Palatul de vară a fost distrus de britanici și francezi care au capturat Beijingul la sfârșitul celui de- al doilea război al opiumului . Chinezii nu au început să restaureze Vechiul Palat de Vară. A fost lăsat în ruine ca simbol al umilinței naționale. Nu mai puțin umilitoare în China este demonstrația de artă de la palat în muzeele europene. Colecția neprețuită de porțelan și alte conținuturi ale palatului au fost jefuite din ordinul [3] al lordului Elgin . Charles George Gordon , care a participat la distrugere, a scris: „Este greu de imaginat frumusețea și splendoarea palatului pe care l-am ars... Am distrus, ca vandalii, o moșie atât de valoroasă încât nu a putut fi restaurată nici măcar pentru patru milioane. ” [4] .

Victor Hugo , într-o scrisoare către căpitanul Butler din 25 noiembrie 1861, a scris despre Anglia și Franța după cum urmează [5] [6] :

Într-o zi, doi bandiți au pătruns în Palatul de Vară. Unul i-a prădat, celălalt i-a dat foc... Unul dintre învingători și-a îndesat buzunarele, celălalt, privindu-l, a umplut cuferele; și amândoi, mână în mână, s-au întors mulțumiți în Europa.

Textul original  (fr.)[ arataascunde] Un jour, doi bandiți sunt intrați în Palais d'été. L'un a pillé, l'autre a incendié... L'un des deux vainqueurs a empli ses poches, ce que voyant, l'autre a empli ses coffres; et l'on est revenu en Europe, bras dessus, bras dessous, en riant.

În presă apar periodic rapoarte despre planurile de restabilire a palatului la forma sa inițială [7] , dar până acum doar copia sa în miniatură din orașul Zhuhai din sud a fost reconstruită .

Note

  1. ↑ Câte comori culturale chinezești „au pierdut” peste mări?
  2. ↑ Cine deține Antichitatea?: Muzeele și bătălia pentru patrimoniul nostru antic Google Cărți
  3. ↑ M. A. Aldrich. Căutarea unui Beijing care dispare . Hong Kong University Press, 2006. ISBN 978-962-209-777-3 . Pagină 268.
  4. ↑ Crearea și vânzarea cărților Google post-Mao Beijing
  5. ↑ Victor Hugo. Expediție militară în China. Traducere de T. Khmelnitskaya // Lucrări adunate în 15 volume. - M . : Editura de stat de ficţiune , 1956. - T. 15: Fapte şi discursuri. - S. 360-362.
  6. ↑ Oeuvres complètes de Victor Hugo. Actes et paroles . - Paris, 1938. - Vol. II. Pendant l'exil. 1852-1870. — P. 162.
  7. ↑ Partea principală a fostei reședințe imperiale Yuanmingyuan în forma sa anterioară a fost deschisă turiștilor pentru prima dată în mai bine de 300 de ani (link inaccesibil) . Consultat la 16 august 2008. Arhivat din original la 26 septembrie 2011. 

Link -uri