Armată mecanizată separată
O armată mecanizată separată este o asociaţie separată a Armatei Sovietice a Forţelor Armate ale URSS , staţionată pe teritoriul României .
În unele surse[ ce? ] este denumită a 10-a armată mecanizată .
Istorie
În iunie 1945, în legătură cu încheierea victorioasă a Marelui Război Patriotic și cu transferul trupelor în desfășurare în condiții de pace, a fost creat Grupul de Forțe de Sud (Grupul de Forțe de Sud), care a fost desfășurat pe teritoriile foștilor complici. al treilea Reich Bulgaria şi România . După desființarea Grupului de Forțe de Sud în 1947, pe baza conducerii Armatei 37 , care anterior făcea parte din aceasta , la 20 decembrie 1947, s-a format o Armată Mecanizată Separată ( OMA ).
OMA (conducerea - București ) cuprindea inițial 5 divizii: tanc 19, gardă 4 și 33 mecanizat, 19 și 20 mecanizat, conform altor surse, armata cuprindea trei divizii mecanizate :
- 2. Gărzi Nikolaev-Budapest Ordinul Stendard Roșu de la Suvorov ( Craiova );
- Gărzile a 4-a Stalingrad Ordinele Stendard Roșu ale lui Suvorov și Kutuzov ( Sofia );
- 25 Gărzi Krivoy Rog Ordinul Stendard Roșu de la Suvorov ( Constanța ).
OMA a fost staționat pe teritoriul României până în 1958.
Formațiunile armatei (Divizia sa 33 Mecanizată de Gărzi și Regimentul 233 Gărzi Pușcași din Divizia 81 Gardă Rifle ) au participat la restabilirea ordinii în Ungaria în timpul așa-numitei revolte armate (în literatura sovietică - rebeliune).
În vara anului 1957, Divizia 81 Gărzi Motor Rifle a fost retrasă din armată și trimisă în districtul militar Kiev . 4 iunie 1957 OMA a fost reorganizată în armata 1 separată ( 1 OA ). [unu]
În iulie 1958, la „cererea urgentă” a conducerii României, OA I a fost retrasă din România de către Uniunea Sovietică și transferată în Districtul Militar Kiev , împreună cu administrația sa (relocată la Cernigov ), toate diviziile rămase au fost retrase. : pușcă motorizată 33 Gărzi (fosta gărzi mecanizată) - către Chișinău RSS Moldovenească , tanc 37 gărzi (fostă 25 gardă mecanizată) - către Krivoy Rog al RSS Ucrainei .
Comandanți de armată
Compoziție
Compoziția armatei la momentul formării în 1947:
Componența la 01.01.1948 [3] :
Componența la 01/01/1951 [4] :
- Control;
- Divizia 33 Gardă Mecanizată ( Timișoara ) (introdusă în armată în 1949 din Districtul Militar Odesa );
- Ordinul 104 Stendard Roșu al Regimentului Mecanizat de Gărzi Kutuzov și Alexandru Nevski;
- Regimentul 105 Gardă Mecanizată;
- Regimentul 106 Gardă Mecanizat Budapesta;
- Regimentul 133 Gărzi Tancuri Grele Autopropulsate;
- Regimentul 71 Tancuri Gardă;
- Regimentul 100 Artilerie Gardă;
- regimentul 1195 artilerie;
- Regimentul 1093 artilerie antiaeriană;
- Batalionul 61 de mortar de gardă separată;
- Batalionul 139 separat de motociclete
- Divizia 25 Gardă Mecanizată;
- Divizia 126 Aviație de Luptă;
Componența la 01/01/1954 [5] :
- Control;
- Divizia 33 Gardă Mecanizată;
- Divizia 25 Gardă Mecanizată (transformată în Divizia 37 Gardă Tancuri în mai 1957);
- Divizia 66 Aviație de Luptă;
- Divizia 67 mixtă de aviație;
- Divizia 86 artilerie antiaeriană;
Componența la 07.01.1957 [6] :
Puterea trupelor
- 1947 - 60.000;
- octombrie 1948 - 32.000;
- iulie 1949 - 28.000;
- ianuarie 1950 - 32.000;
- septembrie 1952 - 32.000.
Locație
Cartierul general al armatei era situat la București [7] . Garnizoanele sovietice au fost staționate în orașele Timișoara, Cluj, Iași, București, Galați, Focșani, Brăila, Ploiești, Constanța. Unitati de aviatie erau amplasate in orasele Otopeni, Boboc si altele, sediul era situat in Constanta. De exemplu, la Constanța erau staționați unități de tancuri, infanterie, artilerie cu un număr total de 9.657 de militari și funcționari publici [8] .
Note
- ↑ Kalashnikov K. A., Dodonov I. Yu. Cel mai înalt stat major de comandă al Forțelor Armate ale URSS în perioada postbelică. Materiale de referinţă (1945-1975). Volumul I (1945-1975). - Ust-Kamenogorsk: „Alianța Media”, 2013. - 333 p. — ISBN 978-601-7378-16-5 . - S. 194-195.
- ↑ Kalashnikov K. A., Dodonov I. Yu. Cel mai înalt stat major de comandă al Forțelor Armate ale URSS în perioada postbelică. Materiale de referinţă (1945-1975). Volumul 4. Structura de comandă a Forțelor Terestre (nivelurile armatei și divizionare). Prima parte. - Ust-Kamenogorsk: „Alianța Media”, 2019. - 428 p. — ISBN 978-601-7887-31-5 . - P.12.
- ↑ Feskov V. I., Golikov V. I., Kalashnikov K. A., Slugin S. A. Forțele armate ale URSS după cel de-al doilea război mondial: de la Armata Roșie la Soviet (Partea 1: Forțele terestre) / sub științific. ed. V. I. Golikova. - Tomsk: Editura NTL, 2013. S. 50.
- ↑ Feskov V. I., Golikov V. I., Kalashnikov K. A., Slugin S. A. Forțele armate ale URSS după cel de-al doilea război mondial: de la Armata Roșie la Soviet (Partea 1: Forțele terestre) / sub științific. ed. V. I. Golikova. - Tomsk: Editura NTL, 2013. S. 51.
- ↑ Feskov V. I., Golikov V. I., Kalashnikov K. A., Slugin S. A. Forțele armate ale URSS după cel de-al doilea război mondial: de la Armata Roșie la Soviet (Partea 1: Forțele terestre) / sub științific. ed. V. I. Golikova. - Tomsk: Editura NTL, 2013. S. 53.
- ↑ Feskov V. I., Golikov V. I., Kalashnikov K. A., Slugin S. A. Forțele armate ale URSS după cel de-al doilea război mondial: de la Armata Roșie la Soviet (Partea 1: Forțele terestre) / sub științific. ed. V. I. Golikova. - Tomsk: Editura NTL, 2013. S. 55.
- ↑ http://stindard.ro/historicum/2002-soviet.pdf
- ↑ Forum WorldWar2.ro -> Garnizoane de trupe sovietice în România?
Literatură
- Feskov V. I., Kalashnikov K. A., Golikov V. I. Armata Sovietică în timpul Războiului Rece (1945-1991). - Tomsk: Editura Vol. un-ta, 2004. - 246 p.
- Feskov V. I., Golikov V. I., Kalashnikov K. A., Slugin S. A. Forțele armate ale URSS după cel de-al doilea război mondial: de la Armata Roșie la Soviet (Partea 1: Forțele terestre) / sub științific. ed. V. I. Golikova. - Tomsk: Editura NTL, 2013. - 640 p.
- Drogovoz I. G. „Sabia de tanc a țării sovieticilor”, Seria: „Biblioteca istorică militară”. - M .: „AST, Harvest”, 2004. - 480 p. — ISBN: 985-13-2133-8.