Ardeadactylus

†  Ardeadactylus

SMNS 56603, holotipul Ardeadactylus
clasificare stiintifica
Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:DeuterostomiiTip de:acorduriSubtip:VertebrateInfratip:cu falciSuperclasa:patrupedeComoară:amniotiiComoară:SauropsideComoară:ArhozauriiComoară:AvemetatarsaliaComoară:†  PterozauromorphaEchipă:†  PterozauriiSubordine:†  PterodactiliiSuperfamilie:†  ArchaeopterodactyloideaGen:†  Ardeadactylus
Denumire științifică internațională
Ardeadactylus Bennett, 2013
Singura vedere

† Ardeadactylus longicollum (Meyer, 1854)

Sinonime [1] :
  • Pterodactylus longicollum Meyer, 1854
  • Pterodactylus vulturinus Wagner, 1858
Geocronologie 150,8–145,5 Ma
milioane de ani Perioadă Eră Aeon
2.588 Sincer
Ka F
a
n
e
ro z
o o y
23.03 neogen
66,0 Paleogen
145,5 Cretă M
e
s
o
s
o
y
199,6 Yura
251 triasic
299 permian Paleozoic
_
_
_
_
_
_
_
359,2 Carbon
416 devonian
443,7 Silurus
488,3 ordovician
542 Cambrian
4570 precambrian
◄In zilele de azi ◄Cretacic-
extincție paleogenă ◄Extincția triasică ◄Extincția în masă a Permianului ◄Extincția devoniană ◄Extincția ordovician-siluriană ◄Explozie cambriană

Ardeadactylus  (lat.) este un gen de pterozauri din superfamilia Archaeopterodactyloidea din subordinul Pterodactyloidea din perioada Jurasic târziu, găsit în cariera de calcar Solhofen din sudul Germaniei . Conține singura specie cunoscută , Ardeadactylus longicollum , care a fost inițial clasificată ca una dintre speciile de pterodactil [2] .

În prezent, sunt cunoscute doar două exemplare existente: SMNS 56603 (anterior SMNS 5802), găsit în 1874 la Nusplingen , atribuit inițial speciei Pterodactylus suevicus (acum Cycnorhamphus [3] ), și neotipul speciei, JME-SOS, . un exemplar aflat la Muzeul Jura din Eichstätt . Alte exemplare cunoscute, inclusiv holotipul descris de Hermann von Mayer când a numit specia tip Pterodactylus longicollum în 1854 [4] , s-au pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial [2] . Holotipul original, constând dintr-un craniu, gât și trunchi anterior, a fost găsit lângă Eichstätt în 1853 și achiziționat de profesorul Ludwig Frischmann pentru Herzoglich Leuchtenbergische Naturalien-Kabinett [4] . Pierderea holotipului l-a determinat pe Peter Wellnhofer să atribuie un neotip în 1970 [5] .

Numele Ardeadactylus este derivat din cuvântul latin ardea  - „ stârc ” și grecescul daktylos  - „deget”. Epitetul specific longicollum este tradus din latină ca „gât lung”. Numele pterozaurului îi caracterizează presupusul mod de viață - un ihtiofag cu gât lung asemănător stârcului [2] . Forma corpului animalului era similară cu Pterodactylus antiquus , dar poate fi mai mare. Bennett (2013) a estimat anvergura aripilor unui specimen de neotip la 1,45 metri; specimenul amintit de la Muzeul Jura era cu circa 10% mai mare [2] . A. longicollum avea mai puțini dinți (15 pe maxilar) decât P. antiquus , dar primul avea dinți mai mari, ceea ce poate indica că pradă pești mai mari decât Pterodactylus [2] .

Note

  1. ↑ † Informații despre Ardeadactylus longicollum  (engleză) pe site-ul web Fossilworks . (Accesat: 20 aprilie 2016) .
  2. ↑ 1 2 3 4 5 Bennett SC Noi informații despre dimensiunea corpului și structurile de afișare craniene ale Pterodactylus antiquus , cu o revizuire a genului  //  Paläontologische Zeitschrift. - 2013. - Vol. 87 , nr. 2 . - P. 269-289 . - doi : 10.1007/s12542-012-0159-8 .
  3. ↑ Fraas, O., 1878, „Über Pterodactylus suevicus , Qu., von Nusplingen”, Palaeontographica , 25 : 163-174
  4. ↑ 1 2 Meyer, CEH von, 1854, „Mittheilungen an Professor Bronn: Anthracotherium Dalmatinum vom Monte Promina ua A.; Chelydra Decheni aus Braunkohle des Siebengebirges ; Wirbelthier-Reste aus dem Basalttuff-Kongon demn dem Basalttuff-Konglomer an deglomerat zu Glimbach A. antiquum und Hyaena spelaea; fossile Reste im lithographischen Schiefer von Nusplingen bei Spaichingen ; Eryon Schuberti; Litogaster; Pemphix; Pterodactylus longicollum n. sp. în Solenhofener Schiefer; Acrosaurus Frischmanni von Kre-Artilien von Kre-Genberger und Cancer - Gensteiner Jahrbuch für Mineralogie, Geognosie, Geologie und Petrefaktenkunde 1854 : 47-58
  5. ↑ Wellnhofer, P., 1970, „Die Pterodactyloidea (Pterosauria) der Oberjura-Plattenkalke Süddeutschlands”, Bayerische Akademie der Wissenschaften, Mathematisch-Wissenschaftlichen Klasse, Abhandlungen 141 : 1-133