GNU Hurd

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 20 decembrie 2021; verificările necesită 3 modificări .
GNU Hurd

HURD Live CD
Tip de Nucleul OS
Dezvoltator Thomas Bushnell
Roland McGrath
Marcus Brinkmann
și alții
Scris in C și limbajul de asamblare
Sistem de operare GNU
Platformă hardware IA-32
ultima versiune Debian GNU/Hurd 2021 (august 2021 ) ( 2021-08 )
Licență GNU GPL
Site-ul web gnu.org/software/hurd/in…
 Fișiere media la Wikimedia Commons

GNU Hurd (sau pur și simplu Hurd ) este un proiect de dezvoltare de software gratuit care își propune să înlocuiască nucleul Unix pentru sisteme de operare asemănătoare Unix [1] . Hurd a fost dezvoltat din 1990 de către Proiectul GNU și Free Software Foundation . Dezvoltarea a fost lentă din cauza existenței Linux  , un înlocuitor gata făcut gratuit pentru nucleele Unix.

Etimologie

HURD  este un acronim recursiv dublu pentru HIRD of Unix-Replacing Daemons , unde HIRD este , de asemenea, un  acronim pentru HURD of Interfaces Representing Depth .

Întrucât cuvintele „Hurd” și „Hird” în engleză sunt omofone pentru „Herd” („turmă”), numele GNU Hurd este, de asemenea, un joc de cuvinte - turmă de gnus („turmă de gnu ”). Aceasta reflectă caracteristicile nucleului [2] .

Idei Hurd

Hurd are o arhitectură microkernel . Este un set de mici programe de sine stătătoare - servere și programe de utilizator care schimbă mesaje oficializate între ele. Hurd se bazează pe microkernelul GNU Mach , implementarea Mach oferă doar interacțiunea acestor programe între ele.

O clasă specială de servere - traducători  - oferă capacitatea de a lucra cu sisteme de fișiere , protocoale de rețea , de a controla accesul la fișiere . De asemenea, structura sistemului de fișiere Hurd are unele caracteristici care disting GNU/Hurd de alte sisteme de operare .

Decuplarea componentelor sistemului de operare face posibilă modularizarea funcțiilor asociate în mod normal cu un nucleu monolitic și, astfel, nu numai că crește fiabilitatea sistemului de operare, ci și simplifica paralelizarea sarcinilor.

Starea dezvoltării

Hurd rulează în prezent pe computere x86 , dar a fost într-o stare departe de a fi stabilă de mulți ani. Scepticii se îndoiesc că Hurd va atinge nivelul de stabilitate și ușurință de utilizare necesare pentru utilizarea de zi cu zi în următorul interval rezonabil de timp. În 2002, Richard Stallman , șeful proiectului GNU, a anunțat că o versiune stabilă a lui Hurd este iminentă. [3]

S-a făcut o încercare de a porta Hurd la microkernel -ul L4 de înaltă performanță , dar munca în această direcție s-a oprit acum [4] .

În 2005, o distribuție numită Bee GNU/Hurd era în curs de dezvoltare . Acest proiect pare a fi mort, deoarece cel mai recent instantaneu (Bee 0.3 beta 1) din CVS este datat 22 decembrie 2005 .

Dintre proiectele active, există distribuția Debian GNU/Hurd , iar noi versiuni de CD și mini-imagini ale acestei distribuții sunt lansate în mod regulat [5] [6] .

Tot în 2010 a apărut o nouă distribuție bazată pe GNU / Hurd și Arch Linux  - Arch Hurd [7] .

În 2020, distribuția GNU Guix a început să susțină GNU Hurd. [8] [9]

Numirea discului în Hurd

Denumirea discului  este o notație care definește ordinea în care sunt generate identificatorii sau numele pentru a se referi la dispozitivele de stocare care au un anumit tip de sistem de fișiere în diferite medii de sistem de operare .

Când vine vorba de denumirea unei unități SCSI , trebuie să cunoașteți numărul dispozitivului SCSI; dacă aceasta este o unitate IDE , atunci trebuie să știți pe ce controler se află această unitate, precum și dacă este un master sau un slave. Sistemul Hurd folosește o convenție de denumire a discurilor similară cu cea a BSD , în care discurile sunt ordonate în funcție de locația lor fizică prin numere, începând de la zero. Această schemă de denumire seamănă cu omologul său din Linux . Acolo, unitatea master de pe controlerul principal este denumită „sda”, iar unitatea slave este denumită „sdb”. Pe controlerul secundar, unitățile master și slave sunt etichetate „sdc” și, respectiv, „sdd”. Într-un sistem Hurd, unitatea „sda” ar fi „hd0”, iar unitatea „sdb” ar fi „hd1”, și așa mai departe.

În sistemul Hurd, ca și în BSD , partițiile de disc sunt numite „slices” (din engleză  slice  - cut off part, chunk) și sunt numerotate începând de la unu. Numele partiției se obține prin adăugarea unui număr prefixat cu „s” la numele discului. Deci, a doua partiție de pe disc „hd1” va fi numită „hd1s2” (spre deosebire de „sdb2” pe Linux).

GRUB  este programul de pornire a sistemului de operare. Folosește o nomenclatură complet diferită de denumire a discurilor: primește informații despre discurile disponibile din BIOS și le convertește în structura sa internă în format matrice . Astfel, discurile și partițiile sunt numerotate în GRUB începând de la zero. Formatul pentru denumirea unităților în GRUB este: „(<unitate>, <partiție>)”. Prin urmare, numele „hd (0, 1)” denotă a doua partiție de pe primul disc, care a fost detectată de BIOS-ul computerului însuși [10] . Deoarece GRUB are acum funcționalitate de completare a filei, utilizatorului GRUB nu este nevoie de mult efort pentru a denumi unitatea și partiția.

Note

  1. Ce este GNU Hurd?  (engleză)  (link inaccesibil) . gnu.org . Consultat la 28 noiembrie 2010. Arhivat din original la 27 august 2011.
  2. Originea numelui  (engleză)  (link nu este disponibil) . gnu.org . Consultat la 28 noiembrie 2010. Arhivat din original la 27 august 2011.
  3. John Ribeiro. „Free Software Sees Gnu Loose of Linux”  (engleză)  (link nu este disponibil) . PC World (12 martie 2002). Consultat la 28 noiembrie 2010. Arhivat din original la 27 august 2011.
  4. Portarea Hurd la L4: Hurd/L4 . Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 27 iunie 2010.
  5. http://people.debian.org/~sthibault/hurd-i386/installer/cdimage/ Arhivat 29 iunie 2011 la Wayback Machine - versiunea curentă
  6. Capitolele GNU . Consultat la 27 iulie 2008. Arhivat din original la 5 martie 2005.
  7. Arch Hurd . Preluat la 20 mai 2010. Arhivat din original la 31 iulie 2010.
  8. * Jan (janneke) Nieuwenhuizen, Ludovic (civodul) Courtès, Marius (mbakke) Bakke, Ricardo (rekado) Wurmus. Deprecierea suportului pentru nucleul Linux  . GNU Guix (1 aprilie 2020). - „După ani de dezvoltare, Guix a câștigat recent suport pentru rularea nativă pe sistemul de operare GNU/Hurd.” Preluat la 4 august 2020. Arhivat din original la 4 august 2020.
    • Jan Nieuwenhuizen, Ludovic Courtès. O mașină virtuală „Hello World” care rulează Hurd  (engleză) (8 aprilie 2020). — „ Nu depreciem Linux-libre, nu vă temeți! Dar când am publicat-o, era deja 2 aprilie în părțile de est ale lumii și astfel, nu este surprinzător, restul postării a fost mai puțin o glumă.”. Preluat la 4 august 2020. Arhivat din original la 10 august 2020.
  9. Descărcați cele mai recente  imagini . GNU Guix . - „Sistemul GNU Guix pe GNU Hurd”. Preluat la 4 august 2020. Arhivat din original la 5 august 2020.
  10. În GRUB2, numerotarea secțiunilor (slice) începe de la unu. Astfel, a doua partiție de pe primul disc va fi numită hd(0,2).

Link -uri