Autobiografie | |
---|---|
Suedez. Egenhändiga anteckningar af Carl Linnæus om sig sjelf : med anmärkningar och tillägg. | |
| |
Autor | Carl Linnaeus [1] și Adam Afzelius [1] |
Limba originală | suedeză [2] |
Original publicat | 1823 |
Editor | Palmblad și C. |
Pagini | 348 [2] |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
„Notele proprii ale lui Carl Linnaeus despre el însuși cu note și adăugiri” [3] , sau, mai des, pur și simplu „Autobiografie” [3] ( Swed. Egenhändiga anteckningar af Carl Linnæus om sig sjelf : med anmärkningar och tillägg ), este autobiografia lui Carl Linnaeus (1707-1778), un naturalist și medic suedez remarcabil , compilat de elevul său Adam Afzelius pe baza „notițelor scrise de mână” ale profesorului său. În total, Linné a scris cinci autobiografii, dar cea mai importantă și mai completă dintre ele este tocmai lucrarea întocmită de Afzelius [3] .
După cum a scris Evgeny Bobrov , biograful rus al lui Carl Linnaeus, Adam Afzelius, după ce a pregătit această carte, „și-a câștigat pe bună dreptate recunoștința generațiilor ulterioare de naturaliști” [3] . În prefața ediției germane, profesorul Carl Rudolphi a lăudat cartea și a scris că trebuie citită de fiecare tânăr care nu vrea să moară de mediocritate [4] .
„Însemnări de mână” despre evenimentele vieții sale Linné a scris de mulți ani, fixând în aceste note atât evenimentele vieții sale, cât și gândurile sale cu privire la scrierile sale și ale altora. După o hemoragie cerebrală în 1774, în urma căreia a fost parțial paralizat, iar mai târziu, după ce și-a revenit, încă se simțea bolnav, aproape că a încetat să scrie înregistrări în jurnal. Ultima intrare se referă la 1776. Linnaeus scrie (la persoana a treia) că „șchiopătează, cu greu poate merge, vorbește indistinct, cu greu poate scrie”, iar cu noi studenți veniți la el din Danemarca și Germania , „abia putea vorbi”. În aceeași intrare, el relatează că „ împărăteasa rusă l-a înmânat ca membru de onoare al Academiei Imperiale de Științe cu o medalie de aur cu ocazia păcii cu turcii ...”, iar el însuși i-a cerut regelui suedez demiterea . , dar și-a dorit ca Linné să rămână „pentru onoarea Academiei , deoarece nu există persoane mai respectate în ea ”și și-a dublat salariul... [3] [5]
Adam Afzelius (1750-1836), profesor la Universitatea din Uppsala , fiind unul dintre ultimii studenți ai lui Linné din timp, și-a ajutat profesorul cu lucrări în timpul vieții. După moartea lui Linné, Afzelius a continuat să predea la Universitatea din Uppsala, iar în 1792 a plecat într-o expediție în Africa (în special, în Sierra Leone ), apoi a fost secretar al ambasadei Suediei la Londra . Revenit la Universitatea din Uppsala, a predat din nou [6] . Pregătind pentru publicare materialele pe care le avea la dispoziție legate de Linné, s-a angajat în clasificarea, adăugarea și comentarea acestora; în plus, a scris o prefață extinsă [7] la aceasta .
Cartea a fost publicată în 1823 la Uppsala în suedeză . În 1826, a fost publicată traducerea sa în germană [3] , a cărei prefață a fost scrisă de celebrul zoolog și botanist Carl Asmund Rudolphi [8] . Potrivit lui Rudolphi, Afzelius era împotriva publicării cărții: i s-a părut că Linnaeus s-a arătat în paginile autobiografiei sale ca o persoană foarte vanită. Această vanitate însă, după Rudolphi, este atât de bună, încât nu poate înșela pe nimeni [9] .
Cartea începe cu o introducere extinsă scrisă de Adam Afzelius [7] . „Prima parte” conține materiale biografice și de jurnal legate de Linnaeus, o listă de 21 de lucrări ale lui Linneu cu o scurtă descriere a fiecăreia, precum și o listă de 27 de articole de „merit și contribuție la știință”; iată o listă a celor cu care Linné a corespondat în timpul vieții sale. Aceeași parte conține o recenzie comică de către Linnaeus despre botanisti (în mare parte contemporani); i-a clasat de sus în jos ca membri ai Florae officiarii („Ofițerii Corpului Florei”). S-a pus în fruntea acestei „trupe”, atribuindu-și gradul de general, al doilea este Bernard de Jussieu cu gradul de general-maior, apoi - „colonelii” Albrecht von Haller , Jan Frederick Gronovius , Adrian van Rooyen și Konrad . Gesner [10] [11 ] .
A doua parte conține alte „însemnări de mână” ale lui Linné, comentariile sale asupra propriilor scrieri, protocoale ale Facultății de Medicină a Universității din Uppsala, precum și câteva scrisori [12] . Cartea include, de asemenea, doi arbori genealogici ai lui Carl Linnaeus și șase foi ilustrate [13] .
Prima ediție (în suedeză, 1823):
Traducerea în germană a cărții cu o prefață de Carl Asmund Rudolphi (1826):
Ediții în facsimil ale traducerii germane din 1826 (2010, 2012 și 2014):
Lucrări de Carl Linnaeus | ||
---|---|---|
Lucrări științifice |
| |
Materiale autobiografice, jurnale de călătorie |