George Villiers, al 2-lea duce de Buckingham | |
---|---|
George Villiers, al 2-lea duce de Buckingham | |
| |
al 2- lea duce de Buckingham | |
23 august 1628 - 16 aprilie 1687 | |
Predecesor | George Villiers, primul duce de Buckingham |
Succesor | titlu abolit |
Naștere |
30 ianuarie 1628 |
Moarte |
16 aprilie 1687 (în vârstă de 59 de ani) |
Loc de înmormântare | |
Gen | Villiers |
Tată | George Villiers, primul duce de Buckingham |
Mamă | Katherine Manners, a 19-a baronesa de Ros |
Soție | Mary Villiers [d] [1] |
Educaţie | |
Premii | |
bătălii | |
Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Lucrează la Wikisource |
George Villiers ( ing. George Villiers ; 30 ianuarie 1628 - 16 aprilie 1687 ) - om de stat și poet englez , al 2-lea duce de Buckingham ( 1628 - 1687 ), al 20 -lea baron de Ros de Hamlake ( 1649 (de jure din 5 februarie 1667 ). ) - 1687 ), Peer al Angliei , Cavaler al Ordinului Jartierei , Membru al Consiliului Privat , Membru al Societății Regale din Londra . colonel (1673).
A fost cel de-al doilea fiu al lui George Villiers , favoritul lui James I și Carol I , și al soției sale Katherine Manners . Fratele mai mare al lui George, Charles, a murit cu un an înainte de nașterea lui, astfel copilul a devenit moștenitorul vastei averi a tatălui său.
Avea doar șapte luni când tatăl său a fost ucis în Portsmouth de John Felton [2] . A fost crescut la curtea lui Carol I , împreună cu fratele său mai mic Francisc și cu copiii regelui, viitorii Carol al II-lea și Iacob al II-lea. A fost educat la Trinity College, Cambridge , primind o diplomă de master în arte în 1642 [3] .
Când a început revoluția, a părăsit Cambridge, unde și-a terminat studiile, pentru a împărtăși toate pericolele cu familia regală. În 1648 a fugit împreună cu Carol al II-lea în Scoția; după bătălia de la Worcester (în 1651), a reușit să treacă peste graniță. Întors în secret în Anglia în 1657, s-a căsătorit cu fiica lui Lord Fairfax, căruia i-au fost transferate pământurile confiscate ale familiei Villier. Odată cu Restaurarea, el a primit înapoi toate averile și a devenit unul dintre cei mai străluciți, dar în același timp cei mai imorali curteni ai lui Carol al II-lea. Schimbându-și constant convingerile, a contribuit la căderea lui Clarendon, a fost membru al „Ministerului Cabalei ”, l-a ucis pe contele de Shrewsbury într-un duel . În 1674, a căzut în disgrația regelui Carol al II-lea, a trecut în tabăra de opoziție și a devenit unul dintre liderii recunoscuți ai acesteia. După moartea lui Carol al II-lea, a părăsit curtea și a abandonat politica.
Buckingham a fost numit cel mai bogat om din Anglia, venitul anual din terenurile sale era de 26 de mii de lire sterline. Buckingham era o persoană multi-talentată, dar extrem de licențioasă și complet lipsită de principii și, ducând o viață extrem de nestăpânită, și-a risipit întreaga avere. A murit în 1687, singur și părăsit de toată lumea.
Villiers, George, al 2-lea duce de Buckingham - Strămoși | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
În istoria literaturii engleze, George Villiers este cunoscut pentru satirele sale și în principal pentru comedia plină de spirit The rehearsal. La fel ca majoritatea scriitorilor și politicienilor din timpul său, el a combinat libertatea extremă a moralei cu calități mentale strălucitoare. Neobișnuit de educat pentru epoca sa și având un bun gust literar, crescut cu Shakespeare și clasicii francezi, D. Villiers a fost chemat să joace rolul lui Boileau în propria sa țară. El și-a propus să curețe drama engleză a vremii sale de imitațiile mediocre ale tragediilor franceze și a declarat război dramaturgilor populari la acea vreme. El îl urmărește cu atenție pe John Dryden în comedia sa (1671). Eroul o consideră un ajutor necesar pentru scrierea dramelor, cartea „locurilor comune” care nu-l părăsește; fantezia este înlocuită cu extrase din autori antici și moderni, pe care fie le transmite în versuri dacă sunt scrise în proză, fie invers. În căutarea noutății, el nu explică intriga până la sfârșitul actului V; spiritul este înlocuit de un joc de cuvinte plictisitor și fără sens. Acum, comedia lui George Villiers este doar de interes istoric, dar la vremea lui a avut un succes uriaș și de mare importanță. Dramaturgul, ridiculizat de ea, care în același timp era un satiric foarte talentat, s-a răzbunat pe autorul „Repetiției” prezentându-l sub numele de Zimri într-o formă deloc măgulitoare în satira „Absalom și Achitofel”.
Site-uri tematice | ||||
---|---|---|---|---|
Dicționare și enciclopedii |
| |||
Genealogie și necropole | ||||
|