Un clopot de scufundare sau un dom de scufundare este în prezent un mijloc de transport a scafandrilor în echipament de scufundare la adâncime până la locul de muncă și înapoi, cu transferul lor ulterior într-o cameră de decompresie . Un cheson este un clopot de scufundare modificat.
Din punct de vedere istoric, a fost o unealtă primitivă pentru coborarea unei persoane sub apă și a fost făcută sub forma unei cutii sau a unui butoi răsturnat. Clopotul cu scafandru înăuntru era coborât sub apă, iar aerul din interior avea o presiune egală cu presiunea apei din jur. Spațiul aerian intern al clopotului i-a permis scafandrului să respire pentru ceva timp și să ia măsuri active - să iasă sau să înoate pentru a inspecta și a repara partea subacvatică a navelor sau pentru a căuta comori scufundate. După finalizarea lucrărilor, scafandrușul s-a întors la clopot și dispozitivul a fost ridicat la suprafața mării (rezervor) cu ajutorul unei macarale sau troliului. În secolul al XIX-lea, un număr de inventatori ( Siebe , Gausen ) au îmbunătățit designul clopotului de scufundări, creând modele care sunt considerate pe bună dreptate costume de scufundări primitive .
Prima mențiune de încredere din punct de vedere istoric despre utilizarea unui clopot de scufundări datează din 1531 , când Guglielmo di Lorena , pe un lac din apropierea orașului Roma , la o adâncime de 22 de metri, a încercat să găsească comori din galere scufundate . La mijlocul secolului al XVII-lea, scafandrii suedezi conduși de Albrekt von Treileben , folosind un clopot de scufundare, au reușit să ridice la suprafață peste 50 de tunuri de pe nava scufundată Vasa . Există, de asemenea, o descriere a utilizării cu succes a unui clopot de scufundări în secolul al XIX-lea pentru a ridica lingouri de aur și monede de pe fregata britanică scufundată Thethys.
Dicționare și enciclopedii |
|
---|---|
În cataloagele bibliografice |