Gaydamaki este un poem istorico-eroic de T. G. Shevchenko , primul roman istoric ucrainean în versuri. Introducere în poezia „Haydamaki”, din 7 aprilie 1841 , a scris poetul după finalizarea lucrării. Autograf necunoscut. Lucrarea încearcă să reflecte evenimentele revoltei populare a lui Koliyivshchyna , condusă de Maxim Zheleznyak și Ivan Gonta .
Secțiunea poeziei „Galaida” a fost publicată pentru prima dată în almanahul „Rândunica” (Sankt Petersburg, 1841). „Gaidamaki” a fost publicat pentru prima dată cu reduceri minore de cenzură ca o ediție separată în 1841 la Sankt Petersburg . În prima ediție, această lucrare a fost dedicată lui „ Vasili Ivanovici Grigorovici, în memoria zilei de 22 aprilie 1838 ”.
În anii următori, autorul a continuat să lucreze la text. Două copii tipărite ale lucrării au fost păstrate cu corecțiile proprii ale lui Șevcenko și cu restaurarea liniilor individuale confiscate de cenzură: prima - în cartea „Chyrynsky Kobzar și Gaidamaks”, a doua - în „ Kobzar ” 1860 (Ambele copii - la Institutul de Literatură numit după Taras Şevcenko al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei ) . Amploarea acoperirii evenimentelor importante, un număr mare de personaje și scene dramatice dau operei caracterul unei epopee.
Sursa principală a „Gaidamaks” a fost arta populară orală (cântece, tradiții și legende ). Poetul însuși a vorbit despre asta. De asemenea, cunoștea lucrările istorice ale autorilor ucraineni , ruși și polonezi despre Koliivshchyna - revolta poporului din 1768 în malul drept al Ucrainei .
În „Regulamente” („Note”) la poem, Șevcenko s-a referit la „ Istoria Ruselor ” de D. Bantysh-Kamensky , „Lexiconul enciclopedic” de A. Plushar și „Istoria Regatului Poloniei”. ” de E. Bendtke. A folosit lucrarea lui M. A. Maksimovici „Povestea lui Koliivshchyna” (în manuscris), memorii poloneze.
Poetul a citit și ficțiune despre haidamatchina , în special povestea lui M. Ceaikovski „Vernigora”, din care a împrumutat scena uciderii copiilor săi de către Gonta (nu este un fapt istoric). Evident, Șevcenko cunoștea lucrările altor autori polonezi pe această temă („Castelul Kanevsky” de S. Goshchinsky și alții). Episoade separate ale haidamatch-ului au fost descrise în lucrările scriitorilor ruși din prima jumătate a secolului al XIX-lea - K. Ryleev , A. Somov și V. Narizhny .
În poemul „Gaidamaki” Șevcenko a cântat despre poporul rebel, voința lor invincibilă în lupta împotriva opresiunii sociale și naționale, le-a exaltat curajul și frumusețea spirituală și, pentru prima dată în romantismul european, a plasat în centrul operei nu singur. erou, dar răzbunătorii poporului, „o comunitate în zipuns ”.
Anii 1930 au devenit, de fapt, o perioadă pierdută în domeniul tipăririi lucrărilor lui Şevcenko şi au avut consecinţe tragice: aproape întreaga tiraj a ediţiei în trei volume a operelor lui Şevcenko a fost confiscată prin cenzură şi retrasă din biblioteci şi reţele de vânzări de cărţi.
Dintre toate lucrările lui Taras Shevchenko în perioada sovietică, cele mai multe interdicții au căzut asupra lucrării „Gaidamaki”. Așa, de exemplu, în 1969, Editura Dnepr a publicat o poezie în ucraineană la Fabrica de tipografie și offset a Comitetului de presă din cadrul Consiliului de Miniștri al RSS Ucrainei de la Harkov, cu un tiraj de aproximativ 15.000 de exemplare, care au fost confiscate. și distrus de autorități. Au supraviețuit doar câteva exemplare, care au fost scoase pe nesimțite de muncitorii fabricii chiar înainte ca circulația să fie distrusă. În prezent, această carte este o „bucătărie”, care este vânată de cunoscătorii operei lui T. G. Shevchenko și de colecționari cunoscuți din întreaga lume.
Spectacolele bazate pe poezie erau un fel de simbol al mișcărilor de eliberare națională . Din acel moment , partitura „Gaidamaks” de K. G. Stetsenko (finalizată la 20 septembrie 1919) a fost păstrată în TsGAMLI . Aceeași lucrare este prezentată în fondul personal al compozitorului și sub formă de piese orchestrale scrise de mână . De atunci, muzica lui Stetsenko pentru poemul lui Shevchenko a dobândit statut canonic: compozitorii generațiilor următoare au inclus numere individuale Stetsenko în propriile partituri. Așadar, printre documentele fondului personal al lui P. I. Maiboroda se află un clavier pentru piesa „Gaidamaki” a Teatrului din Kharkov Krasnozavodsk, aranjată de M. P. Khoroshiy în 1928 din lucrările lui N. V. Lysenko , K. G. Stetsenko și R. M. Gliera . Compozitorul de teatru A. M. Radchenko a apelat și la moștenirea Stetsenkov în 1963, când a creat muzică pentru spectacolul Teatrului din Lvov. M. Zankovetskaya „Gaidamakov” pusă în scenă de V. G. Gripich [1] .
Poezia constă dintr-o introducere, 11 secțiuni principale, un „Epilog”, o prefață în proză și „Regulament”. Introducerea și „Epilogul” sunt cadrul compozițional al poeziei. În introducere, poetul își declară intenția ideologică - de a glorifica pe Haidamak.
Fiecare secțiune a poeziei este plină de tensiune dramatică. Spre deosebire de multe poezii dramatice ale vremii, Șevcenko, la fel ca scriitorii decembriști, precum Alexandru Pușkin , are o linie romantică în fundal. Poetul motivează în detaliu evenimentele din Koliivshchyna ca o mare mișcare de eliberare a poporului. Gaidamakii apar în poem, pentru prima dată în literatura mondială, ca adevărați creatori ai istoriei. Acest lucru este dezvăluit cel mai pe deplin în secțiunile „Al treilea cocoș”, „Sărbătoarea roșie”, „Sărbătoarea în Lysyanka”, „Gonta în Uman” și altele. Shevchenko a descris cu pricepere imaginea amenințării, a mâniei în creștere a oamenilor. Tensiunea crește cu fiecare secțiune, schimbarea rapidă a evenimentelor creează un sentiment de mișcare. Evenimentele sunt prezentate într-un plan epic larg.
Există două povești împletite în lucrare: desfășurarea și cursul revoltei numite Koliivshchina și povestea vieții personale a lui Yarema.
Dezvoltarea poveștilor este adesea întreruptă de digresiuni lirice și peisaje într-un spirit romantic. Personajele sunt dezvăluite în conflicte complexe ale vieții. Sentimentul de răzbunare al lui Yarema pentru nedreptățile muncitorilor săi este intensificat de vestea despre soarta dramatică a miresei sale, Oksana. Secțiunea despre cum Gonta și-a ucis copiii în numele unui jurământ este plină de tragedie profundă și putere artistică.
Concluzia logică a poveștii principale este imaginea revoltei Haidamak - „Epilog”, îmbrăcat cu o stare de spirit tristă, care este, de asemenea, caracteristică cântecelor populare despre Koliyivshchyna.
Batalov Salih Vazihovici a tradus poezia în tătără .