Douăzeci și cinci de povești despre Vetala

„ Douăzeci și cinci de povești ale vetalilor ”, de asemenea „ Vetala-Panchavimshati ” [1] sau „ Vetalapanchavimshati ” ( Sanskr . वेतालपञ्चविंशविंशविंशतिंशतिṃ ] , colecția  indiană [ Vetala ]] , [ fayat ] , [fayat] indiană populară [] ] skripta : în India și pătruns în diferite prelucrări în literatura altor popoare [2] ; poveștile lui Vetala  , un demon care locuiește în trupurile morților [3] , care îl testează pe regele Vikramaditya în cimitir într-o noapte întunecată , spunându-i povești de ghicitori. Cea mai veche versiune a colecției datează din a doua jumătate a mileniului I d.Hr. e. [1] . Basmele se remarcă prin vivacitatea culorii orientale și a spiritului [3] .

Există multe adaptări, dintre care cea mai bună [3]  este mongolă „Magic Dead Man” [1] sau „Siddi-kur” (sanscrită siddhi - „noroc”, „fericire”, „putere magică”) [2] , de asemenea „Shidit- hyur”, popular în Tibet și printre popoarele mongole [1] .

Cuprins

Toate basmele sunt incluse în cadrul unui complot independent [2] : un magician vine la regele Vikramaditya și îl invită să organizeze o vrajă în cimitir în a paisprezecea noapte a jumătății întunecate a lunii pentru a obține o putere magică specială. Regele este de acord și se prezintă la ora convenită la cimitir. Acolo, vrăjitorul îl invită să doboare un cadavru agățat de un copac la ceva distanță și să-l aducă la locul vrăjii. În același timp, regele nu trebuie să scoată niciun cuvânt [2] .

Între timp, demonul Vetala , așezat în cadavru, începe să-i spună regelui care poartă cadavrul o poveste plină de duh, după care îl întreabă care dintre personajele poveștii ar trebui să fie considerat vinovat și amenință că dacă nu primește un răspuns , el va sfâşia inima pe rege. De îndată ce regele răspunde, cadavrul spânzuratului îi iese din mâini și se atârnă din nou de copac, astfel încât regele trebuie să se întoarcă după el [2] .

Demonul spune din nou povestea și îi cere părerea regelui, iar aceeași poveste se repetă; în felul acesta apar 25 de basme, dintre care multe se remarcă prin merite poetice neîndoielnice, spiritul și vioicitatea culorilor cu caracter pur oriental [2] .

Traduceri

• Multe traduceri în limbile din Asia de Sud [1] .
• În secolul al XIX-lea au apărut traduceri și adaptări în Europa [1] .
• Traducere germană cu note de Luber [3] .
• Traducerea în limba rusă a versiunii mongole din The Magical Dead a fost făcută de savantul mongol B. Ya. Vladimirtsov pe baza manuscrisului Oirat și publicată în seria World Literature (1922).
• Adaptare după nuvela Capete schimbate de Thomas Mann (1940) [1] .

Note

1. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 Douăzeci și cinci de povești de Vetala Copie de arhivă din 18 martie 2020 la Wayback Machine / Great Russian Encyclopedia
2. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 Vetalapanchavimshati // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
3. ↑ 1 2 3 4 5 Vetalapanchavimshati // Micul Dicționar Enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 4 volume - Sankt Petersburg. , 1907-1909.

Dicționare și enciclopedii	Brockhaus și Efron Micul Brockhaus și Efron