Jedneferra Dedumos

Djedneferra Dedumos I - Faraonul Egiptului Antic , care a condus aproximativ 1640 - 1638 î.Hr. e. Reprezentant al dinastiei a XIII-a ( a doua perioadă intermediară ).

Djedneferra Dedumos, al cărui nume ar fi putut fi păstrat în coloana a VII-a a listei regale din Torino , cu zece poziții sub Merhotepr , nu este identificat în mod nerezonabil de un număr de oameni de știință moderni cu regele Tutimaios ( altă greacă Τουτίμαιος ) sau Timayos ( altă greacă Τίμαιος). ), în a cărei domnie, conform lui Manetho , Egiptul a fost cucerit de hiksoși . În eseul său Împotriva lui Apion, Flavius ​​​​Josephus , citându-l pe Manetho, scrie:

„Am avut un rege pe nume Timaios. În împărăția sa, Dumnezeu, nu știu de ce, s-a înfuriat și, deodată, din țările răsăritene, oameni de origine necinstită, insolenți, au atacat țara și au luat-o cu ușurință în stăpânire fără bătălii. Și, după ce i-au cucerit pe conducătorii ei, au incendiat fără milă orașele și au distrus sanctuarele zeilor. Și locuitorii au fost tratați cu cruzime inumană - unii au fost uciși, iar copiii și soțiile altora au fost luați în sclavie. În cele din urmă, și-au făcut unul dintre regele lor, numele lui era Silatis. S-a stabilit la Memphis, a impus tribut pentru ținuturile de sus și de jos și a plasat detașamente înarmate în locurile cele mai potrivite. [unu]

De la începutul domniei lui Dedumos nu poate fi datată mai devreme de 1674 î.e.n. e. și, după cum știți, hiksoșii s-au stabilit în Delta de Est încă din 1720 î.Hr. e., este probabil ca evenimentul pe care Manetho l-a avut în vedere să fi fost capturarea Memphisului (și a reședinței regale Ittaui ) de către regele hiksos Salitis , fondatorul dinastiei XV . Când capitala antică a căzut în mâinile asiaticilor, Regatul de Mijloc s-a prăbușit. Aproximativ douăzeci de regi următori, care sunt alocați dinastiei a XIII-a, se pare că dețineau doar o parte a țării - erau fie vasali egipteni inferiori ai hiksoșilor, fie dinasti egipteni superiori , care au condus nu mai mult de câțiva nome , și adesea doar un singur. oraș.

Din vremea lui Djedhotepr Dedumos I, au supraviețuit doar două stele cu texte sculptate pe ele, găsite la Edfu , vechiul Jeb. Una dintre ele a fost făcută în cinstea regelui de un conducător militar pe nume Khonsuemuas, care, judecând după numele său, „Zeul lunii din Teba ”, era din acest oraș. Un altul a fost sculptat din ordinul nomarhului Harseker, fiul nomarhului Sebekhotep.

Djedneferra Dedumos I ne este cunoscut doar din monumentele găsite în nome teban : în Deir el-Bahri și în Gebelein . [2] [3]

Titlul succesorului său, Djedhotepre Dedumos II, supraviețuiește pe o stele din Edfu . Unul dintre acești doi regi este menționat pe o altă stele din Edfu, într-o inscripție în stâncă de la El-Kab și, eventual, pe un fragment dintr-un vas de alabastru din Kerma .

Numele lui Dedumos

Dedumos și-a asumat numele de tron ​​Djeduichothepra , „De două ori așezat în linișterea zeului Soare ”; numele său coral era Ujha , „Prosper în ascensiunea sa”; „în numele Nebti” - Shedettaui , „Drenarea ambelor pământuri”; „nume de aur” - Inhotep , „Cel ce aduce pacea”; numele personal care a urmat titlului „fiul zeului soare” era Dedumos. [patru]

Tip de nume		Scriere hieroglifică		Transliterare - vocală rusă - Traducere
„ Nume refren ” (ca refren )				wȝḏ-ḫˁw  - waj-hau - „Prosper în fenomene”
„ Păstrează numele ” (ca maestru al coroanei duble)				šdj-tȝwj  - shedi-taui - „Învățarea ambelor pământuri (adică Egiptul de Jos și de Sus )”
„ Numele de aur ” (ca Golden Chorus)				jnj-ḥtp  - ini-hotep - „Aducerea păcii”
„ Numele tronului ” (ca rege al Egiptului de Sus și de Jos )				ḏd-ḥtp-Rˁ  - djed-hotep-Ra - „Neclintit în linișterea lui Ra ”
				ḏd-nfr-Rˁ  - djed-nefer-Ra - „Neclintit în frumusețea Ra ”
„ Nume personal ” (ca fiu al lui Ra )				dd (w) -msj (w)  - bunicul (y) - luna (y) - "Cel care este dat / născut [de Dumnezeu]"
				identic cu cel precedent

Note

1. ↑ Flavius ​​​​Josephus . Despre vechimea poporului evreu. Împotriva lui Apion. Cartea I. Capitolul 14
2. ↑ Istoria Orientului Mijlociu și a regiunii Egee. O.K. 1800-1380 î.Hr e. - S. 61-62.
3. ↑ Bottero J. et al. Early Civilizations of the Near East. - S. 420-421.
4. ↑ Weigall A. Marii conducători ai Egiptului Antic. - S. 203.
5. ↑ Von Beckerath J. Handbuch der ägyptischen Konigsnamen. - S. 100-101.

Literatură

• Bottero J. et al. Civilizațiile timpurii din Orientul Mijlociu. Istoria apariției și dezvoltării celor mai vechi state de pe pământ / Jean Bottero, Dietz Otto Edzart, Adam Falkenstein, Jean Verkutter; pe. din engleza. A. B. Davydova, S. V. Ivanova. - M. : ZAO Tsentrpoligraf, 2016. - 447 p. — ISBN 978-5-9524-5202-2 .
• Istoria Orientului Mijlociu și a regiunii Egee. O.K. 1800-1380 î.Hr e. / Editat de I.-A.-S. Edwards, S.-J. Gadda, N.-J.-L. Hammond, E. Solberger: Trad. din engleza. — M. : Ladomir, 2020. — 944 p. - (Cambridge History of the Ancient World. Vol. II.1). - ISBN 978-5-86218-564-5 .
• Orientul antic și antichitatea . // Conducătorii lumii. Tabele cronologice și genealogice despre istoria lumii în 4 vol. / Compilat de VV Erlikhman . - T. 1.
• Von Beckerath J. Handbuch der ägyptischen Konigsnamen. - München: Deutscher Kunstverlag, 1984. - 314 p. — (Münchner ägyptologische Studien). — ISBN 3422008322 .
• Jürgen von Beckerath: Untersuchungen zur politischen Geschichte der zweiten Zwischenzeit in Ägypten , Glückstadt 1964, S. 63-64, 256-257 (XIII 37)
• KSB Ryhold: The Political Situation in Egypt during the Second Intermediate Period , Kopenhaga 1997, S. 359 (File 16/b)