| Jean Philippe Jacquard | |
|---|---|
| Jean-Philippe Jaccard | |
| Data nașterii | 1958 |
| Țară | Elveţia |
| Sfera științifică | critică literară , studii rusești |
| Loc de munca | Universitatea din Geneva |
| Alma Mater | |
| Titlu academic | Profesor |
| consilier științific |
Georges Niva , Simon Marchiz |
| Cunoscut ca | specialist în avangarda rusă , Kharmsoved |
Jean-Philippe Jaccard ( fr. Jean-Philippe Jaccard ; n. 1958 ) este un critic literar , rusist , traducător elvețian . Un specialist în avangarda rusă , Kharmsoved . Profesor , șef al Departamentului de Limbă și Literatură Rusă la Universitatea din Geneva .
Jean-Philippe Jacquard s-a născut în 1958 [1] .
Absolvent al Universității din Geneva ; elev al lui Georges Nive și Simon Markish [2] [1] . La începutul anilor 1980, Jaccard sa instruit la Universitatea de Stat din Leningrad, numită după A. A. Zhdanov . Cunoscând interesul elevului său pentru avangardă , Niva i-a oferit ca subiect al tezei lucrarea lui Daniil Kharms . În 1983, Jacquard a plecat din nou la Leningrad cu tema oficială (pentru partea sovietică) a lucrării „Literatura pentru copii a anilor 1920”; angajat neoficial în Kharms. Casa Pușkin era închisă străinilor în acel moment, iar Jaccard avea la dispoziție doar Biblioteca Publică din Leningrad. Dar aici Jacquard a găsit cincizeci de caiete cu manuscrisele lui Kharms și le-a copiat de mână (în 2006, aceste caiete au fost publicate cu participarea lui Jaccard). Jean-Philippe Jacquard este principalul traducător al lui Daniil Kharms în franceză [2] .
În 1996, Jean-Philippe Jacquard a fost rugat să traducă piesa lui Nicolai Erdman „ Mandatul ” pentru Teatrul Grutli din Geneva , al cărei text a fost apoi publicat ca o carte separată cu comentariile lui Jaccard [2] .
În 2002, Jacquard l-a înlocuit pe Georges Nive ca șef al Departamentului de Limbă și Literatură Rusă de la Universitatea din Geneva [2] :
A ajutat faptul că l-am cunoscut pe profesorul Niva de foarte multă vreme, am fost elevul lui, apoi absolvent, am vorbit și am lucrat mult cu el. După plecarea lui și numirea mea, nu sa amestecat niciodată în treburile mele. Desigur, toată lumea știe și vorbește despre Niva, dar nu mă deranjează deloc și chiar ajută. Niva este stratul meu de protecție, într-o oarecare măsură „acoperișul”. Sunt destul de mulțumit că, dacă jurnaliștii au o întrebare legată de Rusia, se îndreaptă către el, și nu către mine [2] .
Criticul literar Oleg Lekmanov și-a amintit întâlnirea cu Jacquard din 2017:
Când, dintr-un motiv oarecare, vanitatea este gata să mă copleșească, îmi amintesc mereu această poveste:
Cu mult timp în urmă am ținut o prelegere la Școala de vară cu Alexander Kobrinsky lângă Sankt Petersburg. Și în fața mea era un minunat, atât pe plan intern, cât și pe plan extern (ceea ce este important pentru istorie!) slavist elvețian Jean-Philippe Jacquard. Se pare că a analizat Requiem -ul lui Akhmatova . Fetele (care din anumite motive reprezentau 99 la sută de gen din audiență) l-au ascultat cu entuziasm pe Jean-Philippe, prinzând, după cum se spune, fiecare gând. Când Jacquard a terminat, am ridicat mâna, cerând podeaua pentru un tac. Și a început această remarcă astfel:
- Dragă Jean-Philippe, mulțumesc, foarte interesant. Dar presupun...
Atunci unul dintre tinerii ascultători s-a întors spre mine, mi-a aruncat o privire plină de dispreț de nedescris și a exclamat, lovind ironic primul cuvânt:
- Crede!
Și își ridică frumos mâinile [3] .