Joseph Hazzaya

Joseph Hazzaya (c. 710 , orașul Nimrud  - c. 792 - 795  , mănăstirea Rabbana Bakhtikho) - călugăr , scriitor , teolog , mistic sirian de est al Bisericii Asiriene a Răsăritului (așa-numita Biserică Nestoriană), sistematizator a învățăturilor sale mistico – ascetice . [1] [2]

Biografie

Informații despre viața lui Iosif Hazzai sunt conținute în Cartea Castității [3] (c. 868-870) de Isho'dnah  , episcopul Basra , sub titlul „Sf. Avva Joseph Hazzai , numit și Avdisho”. [1] [2] Viața , scrisă de Nestorius , episcopul de Nukhadr, nu a supraviețuit până în vremea noastră.

Joseph Hazzaya a fost un persan de origine , născut în orașul Nimrud într - o familie de magicieni zoroastrieni între anii 710 și 712  . În timpul domniei califului Umar al II-lea (717–720) , sătenii s-au răzvrătit și Iosif, în vârstă de șapte ani, a fost luat prizonier de către calif . A fost vândut ca sclav unui arab din Sinjar pentru prețul de 370 zuz (1 zuz = 1 drahmă ), care l-a convertit la islam . Timp de trei ani, Iosif și-a slujit stăpânul, după a cărui moarte a fost vândut la un preț de 590 de zuz, de data aceasta creștinului Kiriak, care locuia în satul Dadar, situat în regiunea Munților Kardu din sudul Turciei . Chiriac l-a primit pe Iosif în casa lui și l-a pus ispravnic, pentru că nu avea fiu. Odată l-a dus pe tânăr la mănăstirea Mar Ioan din Kamul, situată lângă sat. Văzând viaţa acelor călugări , Iosif i-a cerut botezul , pe care l-a primit în biserica aceleiaşi mănăstiri . Văzând sârguința în rugăciune a tânărului și dorința arzătoare de a se călugări , Chiriac l-a lăsat să meargă la mănăstire ca să-și împlinească dorința. Iosif s-a alăturat fraților mănăstirii Abba Plum, care era situată în regiunea Bet Nukhadra din nordul Irakului . A fost tunsurat de fericitul Kyriakos, stareț al mănăstirii (mai târziu Episcop de Balad) și a dus o viață monahală plină de râvnă , îngrijindu-se mai ales de citirea Psalmilor și a Sfintelor Scripturi . După încheierea perioadei canonice a vieții cenobitice, cu binecuvântarea starețului său , pleacă să tacă pe Muntele Kardu . Viața lui retrasă a fost însă tulburată după ceva timp, deoarece călugării mănăstirii Mar-Basima, auzind despre viața lui uimitoare, l-au rugat să devină starețul mănăstirii lor. Iosif a fost de acord cu cererea lor și a condus această mănăstire pentru o vreme, ceea ce nu a însemnat însă sfârșitul reședinței izolate, deoarece stareții mănăstirilor s-au stabilit în chilii separate . După aceea, dorind o viață de pustnic , s-a retras pe Muntele Zinai (în nord-estul Irakului modern). Cu toate acestea, după ceva timp, la cererea călugărilor , a devenit din nou stareț , de data aceasta al mănăstirii Rabban Boktisho, cunoscută și sub numele de mănăstirea Margan . Conducând-o mult timp, el a trăit până la o vârstă înaintată, iar ulterior, la asumarea sa, a fost înmormântat în mănăstirea Mar Atken.

Compoziții

Conform catalogului lui Avdisho din Nisivin [4] , Joseph Hazzaya a scris 1900 de compoziții. Cu toate acestea, doar câteva dintre ele au supraviețuit până în vremea noastră.

• Cartea de întrebări și răspunsuri (nepublicată) [5]
• Conversația lui Rabban Joseph despre natura Esenței eterne și distincția Persoanelor Sfintei Treimi și despre proprietățile lor și despre începutul creației și despre Judecata și despre Providență și despre Mila Domnului nostru Dumnezeu și despre dragostea pe care El a arătat-o ​​în ultima vreme creaturilor verbale și despre tot ceea ce a făcut și face pentru ele de la începutul creației lor și până la sfârșit, împreună cu alte lucruri [6]
• Cartea de capitole despre management (parțial păstrată, se pregătește o ediție critică) [7]
• Epistolă despre cele trei trepte ale vieții monahale (păstrată în două ediții - scurtă [8] și lungă [9] )
• A cincea epistolă a aceluiași raban Iosif către unul dintre prietenii săi, care cere să-i arate lucrarea, prin care o persoană se apropie de Dumnezeu mai mult decât prin toate celelalte virtuți; și care este calea cea mai scurtă prin care o persoană l-ar putea găsi pe Dumnezeu mai repede decât alte căi care ne conduc la El (păstrată în două ediții - scurtă [10] și lungă [11] ; traducerea germană a Pr. Gabriel Bunge a fost făcută pe baza unei versiuni scurte cu implicare spațioasă [12] )
• Mesaj de la Mar Avdisho către unul dintre prietenii săi despre funcționarea harului [13] [14]
• Același Mar Avdisho despre contemplația spirituală, care pune mintea în timpul rugăciunii mai presus de mișcarea sentimentelor [corporale] și mai presus de gândurile și înțelegerile lucrurilor materiale; și despre impulsul de foc (iluminarea), care transformă sufletul în asemănarea lui, în timp ce contemplația atrage mintea spre sine [15] [16]
• La fel și despre rugăciune, care ajunge la minte în zona domniei [17] [18]
• Despre acțiunea impulsurilor care apar în minte în timpul rugăciunii; despre cele care sunt materiale, imateriale, de nedescris și fără formă [19] [20] [21]
• Același lucru din „Cartea Întrebărilor și Răspunsurilor” despre cum să știm că Duhul Sfânt lucrează în noi, în ce puterea Lui este revelată și care sunt semnele prin care Duhul își dezvăluie acțiunile în noi [22] [23]
• Mesajul aceluiași Mar Avdisho către unul dintre prietenii săi despre acțiunile harului [24] [25]
• Despre rugăciunea duhovnicească [26] [27]
• Rugăciuni [28] [29]

Ediții critice și traduceri în limbile europene moderne

• Mingana A. , Mysticii creștini timpurii , Woodbrooke Studies, voi. VII, Cambridge, 1934.
• Olinder G. , O scrisoare a lui Philoxenus din Mabbug trimisă unui prieten (Göteborg Högskolas Årsskrift 56, nr. 1), Göteborg, 1950.
• Beulay R. , " La collection des Lettres de Jean de Dalyatha ", Patrologia Orientalis, t. XXXIX, repede. 3, nr 180, Turnhout, 1978.
• Rabban Jausep Hazzaya , Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts , traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982.
• Brock SP , The Syriac Fathers on Prayer and the Spiritual Life (Studii cisterciene nr. 101) , traducere în engleză, Publicații cisterciene, 1987
• Joseph Hazzaya , Lettre sur les trois étapes de la vie monastique , texte critique, traducere și introducere de François Graffin, Brepols, Turnhout, 1992.
• Hansbury M. , Scrisorile lui Ioan din Dalyatha (Texte din Christian Late Antiquity 2), Gorgias Press, 2006.
• Giuseppe Hazzaya , Le tappe della vita spirituale , traducere în italiană de Valerio Lazzeri, Edizioni Qiqajon: Comunita di Bose, 2012.
• Kalinin M. G., Preobrazhensky A. M. Două scrieri mistice ale lui Joseph Hazzai [resursă electronică]: http://www.bogoslov.ru/text/4795548.html .
• Kalinin M. G., Preobrazhensky A. M. Iosif Hazzaya. Scrisoare despre acțiunea care vine din har // Buletinul Teologic. 2016. Nr. 20–21. p. 327–341.
• Kalinin M. G., Preobrazhensky A. M. Iosif Hazzaya. Epistolă despre diferitele acțiuni ale harului [care au loc] printre asceți // Buletin Teologic. 2016. Nr. 22–23. p. 426–436.
• Kalinin M. G., Preobrazhensky A. M. „Capitole despre cunoaștere” de Joseph Hazzai: o nouă mărturie scrisă de mână și capitole neidentificate anterior // Opere teologice. 2018. Nr 47–48. p. 258–289.
• Kalinin M. G., Preobrazhensky A. M. Iosif Hazzaya. Despre rugăciunea într-un loc de claritate // Lucrări teologice. 2018. Nr 47–48. p. 526–539.
• Joseph Hazzaya . Cartea de capitole despre management. Fragmente nou descoperite / traducere din siriacă, prefață și note de M. G. Kalinin // Biblia și antichitatea creștină. 2019. V. 2. Nr. 2. S. 15–53.
• Iosif Hazzaya . Cartea de capitole despre management. Fragmente nou descoperite / ediție critică, traducere din siriacă, prefață și note de M. G. Kalinin (continuare) // Biblia și antichitatea creștină. 2019. Nr. 3 (3). pp. 15–51.
• Joseph Hazzaya. Cartea de capitole despre management. Fragmente nou descoperite. Capitole hristologice / ediție critică, traducere din siriacă, prefață și note de M. G. Kalinin și A. M. Preobrazhensky // Biblia și antichitatea creștină. 2019. Nr. 4 (4). pp. 15–25.
• Preobrazhensky A. M., Kalinin M. G. Rugăciunea euharistică a lui Joseph Hazzai // Biblia și antichitatea creștină. 2019. Nr. 4 (4). p. 123–140.

Bibliografie

• Addaï Scher, " Joseph Hazzaya, écrivain syriaque du VIIIeme siècle ", Comptes-rendus des séances de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, vol. 53, 4 (1909), pp. 300-307.
• Antoine Guillaumont, " Sources de la doctrine de Joseph Hazzâyâ ", L'Orient Syrien, 3 (1958), pp. 3-24.
• EJ Sherry, „ Viața și lucrările lui Joseph Hazzaya ” în: Sămânța înțelepciunii: Eseuri în onoarea lui TJ Meek , ed. W.S. McCullough, University of Toronto Press, Toronto, 1964, pp. 78-91.
• Robert Beulay, „ Des centuries de Joseph Hazzaya retrouvée ?”, Parole de l'Orient, voi. III, 1 (1972), pp. 5-44.
• Robert Beulay, " Joseph Hazzaya ", Dictionnaire de Spiritualité, fasc. LVII-LVIII, col. 1341-1349.
• Robert Beulay, La Lumière sans forme: Introduction à l'étude de la mystique chrétienne syro-orientale , coll. „L'Esprit et le Feu”, Chevetogne, 1987.
• Thomas Olickal, Cele trei etape ale realizării spirituale conform lui Joseph Hazzaya , Publicațiile HIRS, 2000

Note

1. ↑ 1 2 Yawsep Ḥazzaya . web.archive.org (14 iunie 2020). Preluat: 13 august 2022. (nedefinit)
2. ↑ 1 2 Părinţii sirieni despre rugăciune şi viaţa duhovnicească . - Kalamazoo, Mich.: Cistercian Publications, 1987. - pp. 314-324. — xliii, 381 pagini p. - ISBN 0-87907-601-1 , 978-0-87907-601-6, 0-87907-901-0, 978-0-87907-901-7.
3. ↑ CHABOT, JB, Le Livre de la Chasteté, composé par Jésudenah, évêque de Baçrah. - Roma, 1896
4. ↑ ASSEMANUS, Joseph Simonius, [Syrus Maronita] Bibliotheca Orientalis Clementino-Vaticana in qua manuscroptos codices syriacos recenssuit. T.I-III. - Romae: Sacra Congregatio Propaganda Fide, 1719-1728. (T. I: De Scriptoribus Syris Orthodoxis, 1719; T. II: De Scriptoribus Syris Monophysitis, 1721; T. III, 1: De Scriptoribus Syris Nestorianis cont. catalogum Ebediesu († 1318), 1725; T. III, 2: De Syris Nestorianis, 1728)
5. ↑ Traducerea unui fragment din prima memră publicată de pr. Gabriel Bunge în RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 325-352.
6. ↑ Ediție și traducere în engleză publicate de N. Kavvadas: JOSEPH HAZZAYA. Despre Providență/text, trad. și intr. de N. Kavvadas. Leiden; Boston, 2016. (Texte și studii în creștinismul oriental; vol. 8).
7. ↑ Traducerea unuia dintre centurioni publicată de pr. Gabriel Bunge în RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 299-318.
8. ↑ GUNNAR OLINDER, A Letter of Philoxenus of Mabbug trimisă unui prieten (Göteborg Högskolas Årsskrift 56, No. 1), Göteborg, 1950.
9. ↑ JOSEPH HAZZAYA, Lettre sur les trois étapes de la vie monastique, texte critique, traduction et introduction par François Graffin, Brepols, Turnhout, 1992.
10. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. text pp. 256-260, ing. foarte mult. pp. 178-184.
11. ↑ Khalifé-Hachem E. Deux textes du Pseudo-Nil identifiés // Parole de l'Orient, 1969. Vol. 5. #1, pp. 17-59.
12. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 239-259.
13. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. 276col. 2-279col. 2, ing. foarte mult. pp. 169-175.
14. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 233-235.
15. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. text p. 262 la 264 col. 2, ing. foarte mult. pp. 148-151.
16. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 263-267.
17. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. text p. 264 col. 2 la 272 col. 2, ing. foarte mult. pp. 151-162.
18. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 269-285.
19. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. text p. 272 col. 2 la 274 col. 2, ing. foarte mult. pp. 163-165.
20. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 289-293.
21. ↑ SEBASTIAN P. BROCK, Părinții siriaci despre rugăciune și viața spirituală (Studii cisterciene nr. 101), traducere în limba engleză, Publicații cisterciene, 1987, pp. 319-323.
22. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. text p. 274 col. 2 la 276 col. 1, ing. foarte mult. pp. 165-167.
23. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 333-335.
24. ↑ ALPHONSE MINGANA, Misticii creștini timpurii, Woodbrooke Studies, vol. VII, Cambridge, 1934, sir. text p. 276 col. 2 la 279 col. 2, ing. foarte mult. pp. 169-175.
25. ↑ ROBERT BEULAY, „La collection des Lettres de Jean de Dalyatha”, Patrologia Orientalis, or. XXXIX, repede. 3, nr.180, Turnhout, 1978, pp. 500-521.
26. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 295-297.
27. ↑ SEBASTIAN P. BROCK, Părinții siriaci despre rugăciune și viața spirituală (Studii cisterciene nr. 101), traducere în limba engleză, Publicații cisterciene, 1987, pp. 316-318.
28. ↑ RABBAN JAUSEP HAZZAYA, Briefe über das geistliche Leben und verwandte Schriften: Ostsyrische Mystik des 8. Jahrhunderts, traducere germană de Gabriel Bunge, Sophia: Quellen östlicher Theologie n° 21, Trier: Paulinus, 1982, pp. 357-366
29. ↑ SEBASTIAN P. BROCK, Părinții siriaci despre rugăciune și viața spirituală (Studii cisterciene nr. 101), traducere în limba engleză, Publicații cisterciene, 1987, pp. 355-361.

Link -uri

• Addaï Scher, " Joseph Hazzaya, écrivain syriaque du VIIIeme siècle ", Comptes-rendus des séances de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, vol. 53, 4 (1909), pp. 300-307.
• Khalife-Hachem E. Deux textes du Pseudo-Nil identifiés // Parole de l'Orient, 1969. Vol. 5. #1, pp. 17-59.
• Robert Beulay, „ Des centuries de Joseph Hazzaya retrouvée ?”, Parole de l'Orient, voi. III, 1 (1972), pp. 5-44.
• Joseph Hazzaya, a cincea epistolă a lui Rabban Joseph către unul dintre prietenii săi, care cere să-i arate lucrarea prin care o persoană se apropie de Dumnezeu mai mult decât toate celelalte virtuți; și care este calea cea mai scurtă prin care o persoană l-ar putea găsi pe Dumnezeu mai repede decât alte căi care ne conduc la El (fragment)