Clasic de la Bruxelles | |
---|---|
fr. Clasica de ciclism de la Bruxelles | |
Informații despre cursă | |
Disciplina | ciclism rutier |
Fondat | 1893 |
Curse | 98 (în 2018) |
Locație |
Belgia Franța (până în 2012) |
Tip de | intr-o zi |
Competiție | UCI Europe Tour ( 1.HC ) |
Cheltuirea timpului | mijlocul lunii septembrie |
stare | profesional |
Site-ul web | brusselscyclingclassic.be |
Alte nume |
fr. Paris-Bruxelles (până în 2012) rusă Paris - Bruxelles (până în 2012) |
Deținători de recorduri pentru victorii | |
titular de record |
Robbie McEwan 5 victorii |
Brussels Classic ( fr. Brussels Cycling Classic , până în 2012 Paris-Bruxelles ( fr. Paris-Bruxelles ) este o cursă anuală de ciclism rutier clasic de o zi , care se desfășoară pe drumurile din Belgia . A doua dintre cele mai vechi curse de ciclism profesionist organizată la astăzi [1] , cea mai veche dintre cele internaționale .
Paris - Bruxelles s-a desfășurat pentru prima dată pe 12 august 1893 [2] ca competiție de amatori la o distanță de 397 km. Belgianul André Henry a fost câștigător . A urmat apoi o pauză care a durat mai bine de 10 ani. În 1906 a avut loc o reînnoire a cursei când a avut loc ca un eveniment de două zile pe 3 și 4 iunie. Prima etapă a mers din suburbia pariziană Villiers-sur-Marne la Reims cu o lungime de peste 152 km și a fost câștigată de francezul Maurice Bardonnot . A doua zi, Albert Dupont , depășind o a doua etapă mai dificilă de la Reims la Bruxelles la 239 km, a luat victoria generală a cursei.
De anul viitor cursa a devenit din nou o cursă de o zi și s-a impus rapid ca una dintre clasicele primăverii cu o întâlnire spre sfârșitul lunii aprilie, între Paris-Roubaix și Gent-Wevelgem . Din 1948 până în 1958 a făcut parte din calendarul Desgrange-Colombo Challenge .
În anii 1960, când problemele de transport între cele două capitale au făcut ca Amstel Gold Race , promovată de Olanda, să-și ia locul în calendarul clasic, cursa Paris-Bruxelles și-a pierdut prestigiul și nu a mai fost desfășurată din 1967 până în 1972.
Când cursa a reluat din nou în 1973, a fost mutată la sfârșitul lunii septembrie, mai aproape de jumătatea săptămânii, chiar înainte de Turul de la Paris . Belgianul Eddy Merckx a câștigat anul respectiv . În 1996, cursa a fost mutată de la mijlocul săptămânii până sâmbătă.
După ce a avut loc Vuelta a España în septembrie 1995, calitatea echipei de ciclism s-a deteriorat, deoarece mulți sprinteri au început să prefere Marele Tur al Spaniei.
Multă vreme, francezul Octave Lapis și belgianul și Felix Cellier au fost proprietarii recordului de victorii . Ambele au câștigat de trei ori - Lapis în 1911, 1912 și 1913 și Sellyev în 1922, 1923 și 1924. Lapiz ar fi putut câștiga de patru ori. A fost primul care a trecut linia de sosire în 1910, dar a fost descalificat după ce el și alți doi călăreți nu au fost observați pe partea de mijloc a traseului. Francezul Maurice Brocco a fost declarat câștigător , terminând pe locul patru. În 2007, Robbie McEwan și-a doborât recordul, iar în 2008 l-a îmbunătățit la cinci victorii, patru dintre ele la rând. [3]
În 2005, cursa urma să-și schimbe numele în Eddy Merckx Grand Prix , când organizatorii au ajuns la un acord pentru a fuziona cele două evenimente. Cu toate acestea, afacerea a eșuat în ultimul moment, Paris-Bruxelles și-a păstrat numele, iar Marele Premiu Eddy Merckx , desfășurat atunci ca cursă în pereche , a dispărut din calendarul curselor. [4] Cursa a intrat în calendarul UCI Europe Tour cu categoria 1.HC. [5]
Din 2013, cursa a devenit cunoscută sub numele de Brussels Cycling Classic și are loc în întregime în Belgia.
Până în 1926, cursa a avut întotdeauna peste 400 km lungime, cele mai lungi versiuni fiind de 440 km în 1913 și 1914. Când cursa s-a reluat după o pauză cauzată de Primul Război Mondial din 1919, distanța cursei era de 417 km, dar de-a lungul anilor aceasta a fost redusă la 218 km în 2010. Deși în 1987, când a câștigat Wim Arras , erau 309 km.
Cursa s-a desfășurat inițial între Paris și Bruxelles (de unde și numele istoric), din această cauză a fost numită și Cursa celor Două Capitale . Curând startul a început să fie situat în diferite locuri - în anii 1980 în Senlis , până în 1996 cursa a început în Noyon , apoi la 85 km nord-est de Paris în Soissons ( Picardia ). Cea mai mare parte a traseului a fost plat, cu vânturi în contra destul de frecvente. Ultimii 25 de km ai cursei au fost caracterizați de o serie de urcări pavate , cum ar fi Alsemberg , Mont Saint Roch și Keperenberg , care au dus adesea la o pauză câștigătoare. Linia de sosire a fost de mulți ani în cartierul Anderlecht din Bruxelles, lângă stadionul Constant Vanden Stock de pe Place de Linde . În 2005, linia de sosire s-a mutat la Atomium , chiar la nord de centrul Bruxelles-ului.
Cea mai rapidă cursă a fost în 1975, când un vânt din spate l-a ajutat pe Freddy Martens să termine cu o viteză medie de 46,11 km/h.
În iunie 2013, a fost anunțat că cursa a fost redenumită Brussels Cycling Classic ( fr. Brussels Cycling Classic și se va desfășura exclusiv în Belgia . Acum startul este situat în Parcul 50 de ani de la Bruxelles . În plus, traseul cursei trece prin Valona ). Brabant (92 km), Brabantul Flamand și Regiunea Bruxelles-Capitală (23 km) Distanța totală este de 201 km și include unsprezece urcări, inclusiv Vossemberg (de două ori), Smeysberg (de două ori) și Langestraa (de trei ori). [6] Finisajul este încă la Bruxelles la Atomium .
An | Câştigător | Al doilea | Al treilea |
---|---|---|---|
Paris-Brusela | |||
1893 | André Henri | Charles Delbecq | Fernand Ogeneau |
1894-1905 nerealizate | |||
1906 | Albert Dupont | Jean Patou | Guillaume Koukelberg |
1907 | Gustavo Garrigou | Charles Krupeland | Robert Vankaur |
1908 | Lucien Petit-Breton | Cyril Van Howarth | Louis Trosselier |
1909 | Francois Faber | Gustavo Garrigou | Eugene Christophe |
1910 | Maurice Brocco | Octave Lapiz | Cyril Van Howarth |
1911 | Octave Lapiz | Francois Faber | Charles Krupeland |
1912 | Octave Lapiz | Louis Luge | Oscar Egg |
1913 | Octave Lapiz | Cyril Van Howarth | Charles Krupeland |
1914 | Louis Mottia | Louis Esgem | Joseph Van Daele |
1915-1918 nu a avut loc din cauza primului război mondial | |||
1919 | Alexis Michils | Emile Masson Art. | Francis Pelissier |
1920 | Henri Pelissier | Louis Mottia | René Vermandel |
1921 | Robert Reboul | Arthur Claerhout | Alphonse Van Heik |
1922 | Felix Cellier | Laurent Seret | René Vermandel |
1923 | Felix Cellier | Maurice de Valais | Alphonse Van Heik |
1924 | Felix Cellier | Gerard Dezbateri | Marcel Colleu |
1925 | Gerard Dezbateri | Adeline Benoist | Nicolas Franz |
1926 | Denis Vershuren | Joseph Van Dam | Felix Cellier |
1927 | Nicolas Franz | Marcel Yuo | Maurice de Valais |
1928 | Georges Ronse | Nicolas Franz | Hubert Opperman |
1929 | Pe Verhagen | Maurice de Valais | Nicolas Franz |
1930 | Ernest Mottard | Joseph Demuiser | Leander Ghyssels |
1931 | Jean Arts | Franta Bonduelle | Romain Geissels |
1932 | Julien Verwake | Gerard Lonque | Georges Ronse |
1933 | Albert Barthelemy | Alphonse Ghesquière | Gerhard Esser |
1934 | Franta Bonduelle | Edgar De Caluwe | Romain Mas |
1935 | Edgar De Caluwe | Louis Hardiquest | Franta Bonduelle |
1936 | Eloy Meulenberg | Franta Bonduelle | Louis Hardiquest |
1937 | Albert Bekar | Franta Bonduelle | Jules Lowy |
1938 | Marcel Quint | Romain Mas | Leon Luye |
1939 | Franta Bonduelle | Albert Hendrix | Lucien Storm |
1940-1945 nu a avut loc din cauza celui de -al Doilea Război Mondial | |||
1946 | Alberic Schotte | Sylvain Grisolle | Andre Declerc |
1947 | Ernest Stirks | Maurice Desimpelard | Alphonse De Vreese |
1948 | Lode Pulse | Albert Sercu | Jean Bogarts |
1949 | Maurice Dio | Emmanuel Thomas | Iisus Moujica |
1950 | Rick Van Steenbergen | Guy Lapebie | Karel De Bare |
1951 | Jean Guegue | Bernard Gauthier | Jean Baldassari |
1952 | Alberic Schotte | Marcel Dussaud | Roger De Court |
1953 | Loretto Petrucci | Alberic Schotte | Lode Antonis |
1954 | Marcel Hendrix | Germaine Derijke | Ferdinand Kübler |
1955 | Marcel Hendrix | Gilbert Scodeller | Germaine Derijke |
1956 | Rick Van Looy | Bernard Gauthier | Rick Van Steenbergen |
1957 | Leon Vandale | Raymond Impanis | Jan Adriansens |
1958 | Rick Van Looy | Pinot Cherami | Armand Desmet |
1959 | Frans Schaubben | Willy Vannitsen | Miguel Poblet |
1960 | Pierre Everart | Andre Darrigade | Jean Grachik |
1961 | Pinot Cherami | Gilbert Desme | Frans Schaubben |
1962 | Yos Wouters | Noel Fauré | Martin Van Genegden |
1963 | Jean Stablinski | Tom Simpson | Peter Post |
1964 | Georges Van Koningslough | Rick Van Looy | Benoni Beheit |
1965 | Edward Sells | Roger Verheyden | Willy Boklant |
1966 | Felice Gimondi | Willy Plankart | Rick Van Looy |
1967-1972 nerealizate | |||
1973 | Eddy Merckx | Frans Verbeck | Rick Van Linden |
1974 | Mark Demeyer | Roger De Vlaminck | Roger Rosier |
1975 | Freddie Martens | Eddy Merckx | Andre Diriks |
1976 | Felice Gimondi | Henny Kuiper | Anton Haubrechts |
1977 | Ludo Peters | Mark Demeyer | Bernard Ino |
1978 | Jan Ras | Jerry Knetemann | Jean-Luc Vandenbroek |
1979 | Ludo Peters | Andre Diriks | Martin Havik |
1980 | Pierino Gavazzi | Mark Demeyer | Jean Philippe Vandenbrande |
1981 | Roger De Vlaminck | Jan Ras | Jan Bogart |
1982 | Jacques Hanegraf | Pascal Jules | Johan Van der Velde |
1983 | Tommy Prim | Daniel Rossel | Rolf Hofeditz |
1984 | Eric Vanderarden | Charlie Motte | Eric Van Lanker |
1985 | Adri van der Pool | Jean Philippe Vandenbrande | Pierino Gavazzi |
1986 | Guido Bontempi | Sean Kelly | Johan Capio |
1987 | Wim Arras | Josef Likkens | Eric Vanderarden |
1988 | Rolf Goelz | Laurent Fignon | Marnix Lameire |
1989 | Jelle Neidam | Carlo Bomans | Marcel Wust |
1990 | Franco Ballerini | Michelle Dernis | Danny Neskens |
1991 | Brian Holm | Olaf Ludwig | Johan Muzeu |
1992 | Rolf Sorensen | Frans Maassen | Phil Anderson |
1993 | Francis Moreau | Jelle Neidam | Johan Muzeu |
1994 | Rolf Sorensen | Franco Ballerini | Sean Yates |
1995 | Frank Vandenbroek | Frank Korvers | Rolf Sorensen |
1996 | Andrea Tafi | Johan Muzeu | Michele Bartoli |
1997 | Alessandro Bertolini | Andrei Chmil | Andrea Tafi |
1998 | Stefano Zanini | Mirko Celestino | Michele Bartoli |
1999 | Roman Weinstein | Învinge-l pe Zberg | Fabio Baldato |
2000 | Max van Heeswijk | Frank Huey | Ludovic Capelle |
2001 | Emmanuel Magnin | Nico Eckhout | Roman Weinstein |
2002 | Robbie McEwan | Olaf Pollack | Jans Kurts |
2003 | Kim Kirchen | Laszlo Bodrogi | Maryan Hary |
2004 | Nick Nuyens | Philippe Gilbert | Allan Johansen |
2005 | Robbie McEwan | Stephan Van Dijk | Jean Patrick Nason |
2006 | Robbie McEwan | Tom Bonin | Stephen de Jong |
2007 | Robbie McEwan | Jeremy Hunt | Honorio Machado |
2008 | Robbie McEwan | Gert Stegmans | Luca Paolini |
2009 | Matthew Goss | Allan Davis | Christoph Goddart |
2010 | Francisco Ventoso | Romain Feyu | Stephan Van Dijk |
2011 | Denis Galimzyanov | Evgheni Gutarovici | Anthony Ravar |
2012 | Tom Bonin | Mark Renshaw | Oscar Freire |
Clasica de ciclism de la Bruxelles | |||
2013 | André Greipel | John Degenkolb | Nasser Buhanni |
2014 | André Greipel | Elia Viviani | Arnaud Demar |
2015 | Dylan Groenewegen | Roy Yance | Tom Bonin |
2016 | Tom Bonin | Arnaud Demar | Nasser Buhanni |
2017 | Arnaud Demar | Marco Kump | André Greipel |
2018 | Pascal Ackerman | Jasper Steuven | Tom Buda |
2019 | Caleb Yuen | Pascal Ackerman | Jesper Philipsen |
2020 | Tim Merlier | Davide Ballerini | Nasser Buhanni |
2021 | Remco Evenepul | Aime De Gendt | Tosh Van der Sande |
2022 | Taco Van der Horn | Timo Willems | Tobias Baier |
Paris-Bruxelles (din 1893 până în 2012) / Brussels Classic | |
---|---|
|