Democrația conservatoare ( ing. democrație conservatoare ; turcă muhafazakâr demokrasi ) este un termen inventat de Partidul Justiției și Dezvoltarii (AKP), aflat la guvernare, pentru a descrie democrația islamică . [1] [2] [3] [4] [5] Ideologia conservator-democratică a AKP, care s-a desprins de mișcarea islamistă și s-a format ca un partid modernist, a fost descrisă ca moderată și mai laică și democratică . Succesul electoral și politica externă neo-otomană a AKP de a extinde influența Turciei au făcut ca idealurile democratice conservatoare ale partidului să fie reflectate în alte țări, ducând la apariția unor organizații precum Partidul Justiției și Dezvoltării (Maroc) și Partidul Renașterii (Tunisia). ) . [6] [7] [8]
În sensul său cel mai larg, termenul „democrație conservatoare” subliniază compatibilitatea islamului cu democrația, politica externă orientată spre Occident , economia neoliberală și secularismul în guvern. [7] [9] Deoarece această viziune a fost reflectată în mai multe inițiative de politică economică, externă, internă și socială, termenul „democrație conservatoare” a fost denumit o conotație plutitoare, cuprinzând o coaliție largă de idei. [10] În contrast, și datorită definiției sale largi, termenul este, de asemenea, considerat un hering roșu conceput pentru a acoperi părerile islamiste ascunse. [unsprezece]
Idealurile de bază ale democrației conservatoare sunt cel mai bine definite în comparație cu ideologia islamistă susținută de predecesorii AKP. [12] Între ei există un contrast semnificativ, de exemplu, în pozițiile lor cu privire la UE , Israel , SUA , politica economică și, într-o măsură mai mică, socială .
Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) a fost înființat în 2001 după ce un grup de politicieni moderati a părăsit Partidul Virtuții Islamiste pentru a forma un partid conservator modern. Printre aceștia s-au numărat fostul primar al Istanbulului Recep Tayyip Erdogan și deputatul Abdullah Gul . Obținând sprijinul multor membri ai Partidului Virtuții, AKP și-a retras mult sprijin și din partea altor partide liberale din punct de vedere economic de centru-dreapta , cum ar fi Partidul Calea Dreaptă și Partidul Patriei, alegerile generale din 2002 . Ca atare, partidul a fost descris ca „o coaliție largă de dreapta formată de islamiști, reformiști islamiști, conservatori, naționaliști, de centru-dreapta și grupuri de afaceri”. [13]
Deoarece secularismul este consacrat în constituția turcă , partide în mod deschis islamiste, cum ar fi Partidul Ordinului Național , Partidul Salvării Naționale (Partidul Salvării Naționale), Partidul Bunăstării și, în cele din urmă, Partidul Virtuții au fost închise de Curtea Constituțională pentru activitate antiseculară. Acest lucru a contribuit la respingerea unei ideologii deschis islamiste în favoarea unui ideal democratic conservator pro-secular reformat care să fie adoptat de stat. Cazul de închidere a AKP în 2008 pe motiv că partidul a încălcat laicismul a eșuat, dar partidul a fost privat de 50% din finanțarea statului.
Termenul „democrație conservatoare” este rar folosit de politicienii AKP. Originile partidului în organizațiile islamiste au ridicat speculații cu privire la faptul dacă partidul a ascuns de fapt opinii politice islamiste și folosește termenul „democrație conservatoare” pentru a acoperi astfel de intenții. [1] Membrii Partidului Popular Republican (CHP) de opoziție și jurnaliștii din opoziție și-au exprimat opinia că partidul a dus treptat la schimbări sociale orientate spre islamist, cum ar fi limitarea consumului de alcool, precum și începutul unei represiuni asupra plasamentului. a studenților de sex mixt la sfârșitul anului 2013. [2] [14] Alte reforme, cum ar fi ridicarea interdicției hijab -ului în serviciul public, au fost citate de susținători ca o problemă a drepturilor omului și de oponenți ca un atac deschis la secularism. [cincisprezece]
O creștere semnificativă a acuzațiilor de fraudă electorală în timpul guvernării AKP, cel mai frecvent în timpul alegerilor locale din 2014 , precum și numeroase scandaluri de corupție guvernamentale , au alimentat zvonuri că AKP nu ar avea de fapt un islamist, ci o agendă autoritară ascunsă care vizează eliminarea sistemului democratic de control și echilibru în țară. [16] [17] [18] [19] Reforma judiciară întreprinsă de guvern în 2014 a fost criticată ca o încercare de politizare a instanțelor, represiunile poliției în urma protestelor antiguvernamentale din 2013 și creșterea cenzurii mass-media au susținut, de asemenea, această afirmație. . [20] [21]
Conducerea Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) este cunoscută pentru opoziția față de alcool, [22] [23] nu este surprinzător că, la venirea la putere, partidul a impus o taxă mare pe băuturile alcoolice în 2002, care a fost brusc. a crescut în 2010, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a contrabandei și fraudei cu băuturi alcoolice în țară. [24] În 2013, noile legi au interzis toate formele de publicitate și promovare pentru alcool, inclusiv „promoții, evenimente sponsorizate, festivaluri și cadouri”. [25]
În 2013, guvernul a adoptat legi care permit vânzarea cu amănuntul a alcoolului între orele 22:00 și 6:00 [26] și interzicând „reședințe pentru studenți, unități medicale, cluburi sportive, toate tipurile de instituții de învățământ și benzinării” să vândă alcool. [25] Legea includea, de asemenea, o cerință de a estompa imaginile băuturilor alcoolice la televizor și în filme, așa cum sa făcut deja pentru țigări, [26] și pentru sticlele cu avertismente de sănătate similare cu cele de pe ambalajele de tutun. [25]
În 2013, Erdogan a emis un decret de ridicare a interdicției hijab-ului în instituțiile publice, deși interdicția oficială rămâne în vigoare în baza deciziilor instanței. [27] Interdicția de a purta basma în școlile secundare a fost ridicată în 2014. [28]
În 2018, Erdogan a spus că incriminarea adulterului ar trebui revizuită și că Turcia a făcut greșeala de a nu incrimina adulterul atunci când a aderat la UE în 2004. [29] [30]
Pe lângă acuzațiile conform cărora este vorba despre un hering roșu, termenul „democrație conservatoare” a fost criticat de cofondatorul AKP Ertugrul Yalcinbayir, care a susținut că programul partidului nu a fost scris inițial pe o bază democratică conservatoare, ci a fost pur și simplu concentrat pe apărarea. democraţie. El a susținut că, identificându-se ca democrați conservatori, AKP a făcut presiune asupra electoratului pentru a sprijini valorile conservatoare, dăunând coeziunii sociale și libertății de gândire. El a susținut că termenul „democrație conservatoare” a fost de fapt inventat de viceprim-ministrul Yalcin Akdogan într-o carte din 2004 intitulată AK Party and Conservative Democracy . Yalcinbayir a mai susținut că controversa asupra mandatului a contribuit la ieșirea din AKP a unui alt vicepremier, Abdullatif Şener, care a fondat Partidul conservator-liberal turc în 2009 . [31]