| Kubula și Cuba Cubicula | |
|---|---|
| Kubula și Kuba Kubikula | |
| Coperta ediției cehe | |
| Gen | basm |
| Autor | Vladislav Vanchura |
| Limba originală | ceh |
| Data primei publicări | 1931 |
Kubula și Kuba Kubikula ( cehă Kubula a Kuba Kubikula ) este o poveste de basm a scriitorului ceh Vladislav Vanchura , publicată în 1931 . Singura lucrare a autorului pentru copii a devenit una dintre cele mai cunoscute opere ale sale.
În 1965, a fost publicată o traducere-repovestire în limba rusă a poveștii lui D. Gorbov cu ilustrații de Zdeněk Miler [1] ; în 2014 cartea a fost reeditată [2] .
Povestea care este descrisă în carte s-a petrecut, potrivit naratorului, în urmă cu o sută de ani. Un tânăr pui de urs Kuba Kubikula a rătăcit prin țară cu puiul său Kubula, un mare fars și gurmand. Kuba și Kubula au mers prin sate și au dat spectacole, câștigându-și existența. Kubula avea o mulțime de purici în lână, de care nu voia să scape, iar Cuba visase de mult să-i dea o lecție pentru asta.
Într-o iarnă, Kuba și Kubula s-au oprit pentru noapte cu un fierar în satul Ciuperci și Ciuperci. Noaptea, din cauza faptului că Kubula nu l-a lăsat să doarmă, Kuba i-a povestit o poveste despre Barbukha, o fantomă groaznică între veacuri (care „are capul ca de vispan, în loc de gheare are o înțepătură și o blană. strat de fum.Oriunde merge Barbukha, peste tot se simte o duhoare groaznică, de parcă iarba ar arde. Din teama lui Kubula de o fantomă fictivă, a apărut de fapt, deși doar cei cărora le este frică de Barbukha au putut să o vadă. Dimineața, Kuba și Kubula și-au continuat drumul, în ciuda faptului că fiica cea mică a fierarului Lisa s-a îndrăgostit de puiul de urs și nu a vrut să se despartă de el.
Pe drum, Barbukha a reapărut lângă călători și a spus că acum nu-i va lăsa în urmă. Toți împreună au ajuns în satul Pots-Povareshki, între cele două părți ale cărui șeful, Pan Randa, a mers de-a lungul podului. Panului nu i-a plăcut priveliștea Cubei cu Kubula și Barbukha, a urmat o încăierare pe pod, în urma căreia Cuba, cu ajutorul băieților locali, a doborât podul, pentru care întreaga companie a fost arestată și luată în custodie. . În timpul arestării, Kuba și Kubula au încetat să se mai teamă de Barbukha, ci mai degrabă au început să râdă de el, din cauza căruia a scăzut în dimensiune. După ce a zburat din spatele gratiilor, Barbukha a putut să ia o scrisoare din Cuba și Kubula către Liza și de la Liza să aducă plăcinte prietenilor săi. Hotărând să-l sperie pe Pan Randa cu ajutorul unui monstru ca să-i dea drumul, Kuba și Kubuls l-au trimis pe Barbukha acasă la șef. Randa s-a speriat, dar apoi l-a văzut pe Barbukha jucându-se cu fiica sa Maryanka și și-a dat seama că voiau să-l înșele. L-a arestat din nou pe Barbukha, care s-a micșorat și mai mult.
După-amiaza, Cuba, Kubikula și Barbukha au fost duși în piața principală pentru a judeca. Tot satul s-a adunat la proces. Kuba și Kubikula au început să facă oamenii să râdă, dar șeful nu și-a uitat ofensa și nu a vrut să-i lase fără pedeapsă. Între timp, două părți ale sătenilor s-au aliniat pe părțile opuse ale iazului înghețat și au început să se arunce cu bulgări de zăpadă unul în celălalt, iar Liza și frații și surorile ei au fugit să o ajute pe Kubula dintr-un sat vecin. Lisa a făcut un spectacol, de la care toți cei prezenți au început să râdă, iar apoi Pan Randa a fost convins să-i lase pe Cuba, Kubula și Barbukha să plece. Cu ajutorul unui vrăjitor local, Barbukha a fost transformat într-un câine pudel, iar această rasă a plecat de la el. Kuba a devenit ucenic de fierar și a decis să construiască un nou pod, acum de fier, în locul celui rupt. Și Kubula a fost spălat, puricii au fost pieptănați pentru el și împreună cu copiii a început să meargă la școală.
În critica sovietică, s-a remarcat că opera lui Vanchura este „un basm plin de umor, dar cu nuanțe profunde ”, ideea principală a cărei idee este „doar lașii se tem. (...) Doar iubirea este mai puternică decât frica.” Potrivit cercetătorilor, acțiunea din basm „se dezvoltă, ca un tipar popular popular, strălucitor, bogat, cu fantezie nestăpânită, satiră acuzatoare ascuțită. Este asemănător cu un teatru de cabină , care joacă în piață.” Cartea este plină de „proverbe, glume, un cuvânt ascuțit – discursul străzii, festivalul popular”. De aceea cartea este deosebit de greu de tradus, motiv pentru care traducătorul D. Gorbov a preferat forma repovestirii, „care i-a permis să apropie limbajul lucrării de izvoarele rusești de jocuri de cuvinte și glume răutăcioase” [3] .
În mod similar, O. Malevich observă că în poveste „vorbirea copiilor devine un personaj independent” [4] , iar în general, stilul cărții „se caracterizează printr-o combinație izbitor de organică a elementelor limbajului copiilor cu elementele folclorului. vorbirea, iar acesta este farmecul ei aparte” [5 ] . Însuși faptul că Vanchura s-a orientat către genul basmului a fost remarcat și în legătură cu faptul că un alt scriitor ceh celebru, Karel Capek , a publicat o colecție de „Nouă basme” în 1932 [6] .
La rândul său, S. Vostokova, în postfața cărții lui Yaroslav Gashek , spune că în basmul său „Vanchura a dezvăluit în mod surprinzător de subtil... puterea eliberatoare a râsului, râsul care scutește oamenii de frică, le infuzează credința în lor. puterea proprie, în biruință asupra tuturor „monstrilor” care îi împiedică să trăiască”, remarcând că „Hașek a știut să râdă cu asemenea râs ca, poate, nimeni altcineva” [7] .
Într-o recenzie a poveștii publicată în Novy Mir , A. Sharov subliniază legătura dintre monștri fabuloși precum Barbukha, care se hrănesc cu frică, „și reali,” infinit mai periculoși” monștri: „Monștri nu ca slabul urs Barbukha cu subțirele lui. pot domni înţepăturile şi blana fumurie. Și poți încălzi lumea în astfel de puncte de cotitură periculoase doar cu căldura inimii tale, cu sângele tău.” Criticul face o paralelă între moartea lui Vanchura și a unui alt scriitor celebru: „Vladislav Vanchura... a fost împușcat de naziști, a murit, așa cum un alt mare povestitor, Janusz Korchak , a fost torturat și a murit în Polonia . Dar chiar și pe moarte, Vanchura știa că monștrii se hrănesc cu frică. Și dacă distrugi această frică din suflete, ele vor fi inevitabil învinse de om .
În Cehoslovacia s-au făcut desene animate pe baza poveștii . În 1955, a fost lansat un scurt desen animat cu același nume „ Kubula a Kuba Kubikula ” de Jan Karpash [9] , iar în 1973 - „ Kubula a Kuba Kubikula v Vařečkách a Hrncích ” de același regizor [10] .
În 1986, a apărut serialul animat Zdeněk Smetana , format din 7 episoade a câte 8–9 minute [11] .