Lichiditatea bancară

Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea băncii de a asigura îndeplinirea la timp și completă a obligațiilor sale. Managementul lichidității băncii urmărește să prevină și să elimine atât lipsa, cât și excesul de lichiditate. Lichiditatea insuficientă poate duce la insolvența băncii, iar lichiditatea excesivă poate afecta negativ profitabilitatea acesteia.

Definiție

Potrivit BDT , lichiditatea unei bănci este capacitatea băncii de a-și îndeplini obligațiile în timp util [1] .

Tipuri de lichiditate

Potrivit surselor

Acumulat

numerar (bani în mână și în conturi de corespondent);
active care pot fi convertite rapid în numerar (de exemplu, titluri de valoare).

cumparat

împrumuturi interbancare disponibile de pe piaţa interbancară
posibile împrumuturi de la principalul organism de reglementare bancar din țară (în Rusia - Banca Centrală a Federației Ruse )

De urgență

instant
Pe termen scurt
termen mediu
termen lung

Metode de analiză și management al lichidității

Metoda coeficienților

Metoda coeficienților de analiză a lichidității este cea mai simplă. Include:

Determinarea compoziției, frecvenței de calcul și a valorilor limită ale indicatorilor de lichiditate
Analiza și evaluarea stării indicatorilor de lichiditate pe baza:
- compararea valorilor efective ale indicatorilor cu cei normativi, limitativi;
- analiza dinamicii valorilor reale ale indicatorilor;
- implementarea analizei factoriale a modificărilor valorilor reale;
Alegerea modalităților de eliminare a inconsecvențelor stabilite pe baza analizei

Compoziția indicatorilor de lichiditate este determinată de fiecare bancă, pe baza unor factori specifici care afectează lichiditatea unei anumite bănci.

Indicatorii de lichiditate ale Băncii Rusiei

În prezent (aprilie 2015), Banca Rusiei a stabilit trei rate de lichiditate obligatorii [2] :

standard	Nume	Descriere	valoare limită
H2	rata lichidității instantanee a băncii	Reglează riscul ca o bancă să piardă lichiditate în termen de o zi lucrătoare	≥ 15%
H3	rata curentă de lichiditate a băncii	Reglează riscul pierderii de lichiditate de către bancă în termen de 30 de zile calendaristice cel mai apropiat de data calculării standardului	≥ 50%
H4	rata lichidității pe termen lung a băncii	Reglează riscul ca o bancă să piardă lichiditate ca urmare a plasării de fonduri în active pe termen lung	≤ 120%

Toate băncile comerciale din Rusia transmit Băncii Centrale a Federației Ruse un raport lunar privind starea acestor indicatori.

La 1 ianuarie 2016, Banca Centrală a Federației Ruse a introdus rata lichidității pe termen scurt (Basel III). Valoarea minimă admisă a standardului va fi de 70% cu o creștere de 10 puncte procentuale anual până la atingerea 100% de la 1 ianuarie 2019.

Cerința de a respecta rata de lichiditate pe termen scurt se va aplica instituțiilor de credit cu importanță sistemică recunoscute ca atare de Banca Rusiei în conformitate cu Ordonanța Băncii Rusiei nr. 3737-U din 22 iulie 2015 „Cu privire la metodologia de determinare sistemică. instituții de credit importante”.

Instituțiile de credit cu importanță sistemică care sunt organizații-mamă ale unor grupuri bancare vor fi supuse obligației de a respecta rata lichidității pe termen scurt pe bază consolidată.

Analiza decalajului (analiza GAP)

Există două tipuri principale de analiză a decalajelor (GAP) :

Decalajul standard (static) - decalajele sunt construite pe baza tranzacțiilor existente;
GEO transformat (dinamic) - se folosesc planuri, precum și metode de transformare a resurselor de la o urgență la alta.

Calendar de plată

Calendarul de plată (planul de încasări și debite) este întocmit pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei nu mai mult de 3 luni) și acoperă toate debitele și încasările fondurilor băncii.

Prima secțiune a calendarului este partea de cheltuieli, care reflectă toate calculele viitoare și transferurile de fonduri, a doua este partea de venituri. Raportul dintre ambele părți ale calendarului ar trebui să fie astfel încât egalitatea lor să fie asigurată.

În cazul în care veniturile depășesc cheltuielile, fondurile în exces se vor deconta în active scurte, foarte lichide , ceea ce înseamnă atât o mai mare stabilitate a situației financiare și solvabilitate în perioada următoare, cât și o posibilă scădere a profitabilității băncii.

Excesul de cheltuieli față de încasări indică o scădere a capacității băncii de a acoperi cheltuielile viitoare. În acest caz, o parte din plățile neprioritare este transferată într-o altă perioadă calendaristică sau sunt utilizate fonduri împrumutate.

Poziția de plată

Poziția de plată (sau poziția curentă) a băncii este soldul de fonduri pe conturile corespondente, indicând sumele de intrare și/sau ieșire de fonduri și alocațiile acestora pe parcursul zilei. Poziția de plată include active și pasive din bilanț, creanțe în afara bilanțului și pasive ale băncii.

Sistemul de management al poziției de plată al Băncii are ca scop menținerea unei poziții pozitive în toate tipurile de valute în viitor, dacă se realizează cel mai probabil scenariu de evenimente.

Testare de stres

Testarea de stres ajută la avertizarea conducerii băncii cu privire la posibile pierderi în condiții de stres și (sau) pierderi mari care pot apărea cu o probabilitate mică, prin urmare, contribuie la o înțelegere mai profundă a profilului de risc al băncii, a rezistenței acesteia la șocuri interne și externe, formarea unor abordări solide pentru planificarea strategică a dezvoltării activității.

Testarea de stres este o evaluare a impactului potențial asupra stării financiare a băncii al unui număr de șocuri specificate (situații de șoc), adică modificări ale factorilor de risc corespunzător unor evenimente excepționale, dar probabile.

Tipuri de pasive ale Băncii

Datoriile bancare sunt de doua tipuri:

Datorii reale - pasive reflectate în bilanţul băncii sub formă de fonduri la vedere, depozite, resurse interbancare atrase, fonduri ale creditorilor şi alte fonduri împrumutate.

Datorii contingente - pasive reflectate in afara bilantului:

operațiuni pasive (garanții și garanții emise de bancă etc.);
operațiuni active (linii de credit neutilizate și acreditive emise).

Tipuri de active bancare

Activele băncilor se caracterizează prin trei proprietăți principale:

Cu cât activele sunt mai puțin lichide, cu atât riscul și rentabilitatea acestora sunt mai mari (cu excepția ultimului grup de active).

Tipuri de active	Gradul de lichiditate	Nivelul de risc	Randament
numerarul băncii și pe conturile de corespondent	active lichide primare	fara riscuri	non-venituri
titluri de stat deținute în portofoliul unei bănci	active lichide primare	minim	venit mic
împrumuturi interbancare titluri corporative deținute pentru vânzare	foarte lichid	mic de statura	rata medie de rentabilitate
împrumuturi pe termen scurt către persoane juridice și persoane fizice operațiuni de factoring	cu conținut scăzut de lichid	in medie	rata medie de rentabilitate
împrumuturi pe termen lung titluri de investiții operațiuni de leasing	active ilichide / ilichide	înalt	foarte profitabil
împrumuturi delincvente anumite tipuri de titluri de valoare cladiri si constructii	active nelichide	maxim	non-venituri

Note

↑ Lichiditate / V.S. Panfilov // Marea Enciclopedie Rusă : [în 35 de volume] / cap. ed. Yu. S. Osipov . - M . : Marea Enciclopedie Rusă, 2004-2017.
↑ INSTRUCȚIUNEA Băncii Centrale a Federației Ruse din 16 ianuarie 2004 N 110-I PRIVIND STANDARDELE OBLIGATORII ALE BANCURILOR

Dicționare și enciclopedii	Rusă mare
În cataloagele bibliografice	BNE : XX550959 GND : 4213508-4 J9U : 987007563688505171 LCCN : sh94001693