Lichiditatea bancară reprezintă capacitatea băncii de a asigura îndeplinirea la timp și completă a obligațiilor sale. Managementul lichidității băncii urmărește să prevină și să elimine atât lipsa, cât și excesul de lichiditate. Lichiditatea insuficientă poate duce la insolvența băncii, iar lichiditatea excesivă poate afecta negativ profitabilitatea acesteia.
Potrivit BDT , lichiditatea unei bănci este capacitatea băncii de a-și îndeplini obligațiile în timp util [1] .
Metoda coeficienților de analiză a lichidității este cea mai simplă. Include:
Compoziția indicatorilor de lichiditate este determinată de fiecare bancă, pe baza unor factori specifici care afectează lichiditatea unei anumite bănci.
Indicatorii de lichiditate ale Băncii RusieiÎn prezent (aprilie 2015), Banca Rusiei a stabilit trei rate de lichiditate obligatorii [2] :
standard | Nume | Descriere | valoare limită |
---|---|---|---|
H2 | rata lichidității instantanee a băncii | Reglează riscul ca o bancă să piardă lichiditate în termen de o zi lucrătoare | ≥ 15% |
H3 | rata curentă de lichiditate a băncii | Reglează riscul pierderii de lichiditate de către bancă în termen de 30 de zile calendaristice cel mai apropiat de data calculării standardului | ≥ 50% |
H4 | rata lichidității pe termen lung a băncii | Reglează riscul ca o bancă să piardă lichiditate ca urmare a plasării de fonduri în active pe termen lung | ≤ 120% |
Toate băncile comerciale din Rusia transmit Băncii Centrale a Federației Ruse un raport lunar privind starea acestor indicatori.
La 1 ianuarie 2016, Banca Centrală a Federației Ruse a introdus rata lichidității pe termen scurt (Basel III). Valoarea minimă admisă a standardului va fi de 70% cu o creștere de 10 puncte procentuale anual până la atingerea 100% de la 1 ianuarie 2019.
Cerința de a respecta rata de lichiditate pe termen scurt se va aplica instituțiilor de credit cu importanță sistemică recunoscute ca atare de Banca Rusiei în conformitate cu Ordonanța Băncii Rusiei nr. 3737-U din 22 iulie 2015 „Cu privire la metodologia de determinare sistemică. instituții de credit importante”.
Instituțiile de credit cu importanță sistemică care sunt organizații-mamă ale unor grupuri bancare vor fi supuse obligației de a respecta rata lichidității pe termen scurt pe bază consolidată.
Există două tipuri principale de analiză a decalajelor (GAP) :
Calendarul de plată (planul de încasări și debite) este întocmit pentru o perioadă scurtă de timp (de obicei nu mai mult de 3 luni) și acoperă toate debitele și încasările fondurilor băncii.
Prima secțiune a calendarului este partea de cheltuieli, care reflectă toate calculele viitoare și transferurile de fonduri, a doua este partea de venituri. Raportul dintre ambele părți ale calendarului ar trebui să fie astfel încât egalitatea lor să fie asigurată.
În cazul în care veniturile depășesc cheltuielile, fondurile în exces se vor deconta în active scurte, foarte lichide , ceea ce înseamnă atât o mai mare stabilitate a situației financiare și solvabilitate în perioada următoare, cât și o posibilă scădere a profitabilității băncii.
Excesul de cheltuieli față de încasări indică o scădere a capacității băncii de a acoperi cheltuielile viitoare. În acest caz, o parte din plățile neprioritare este transferată într-o altă perioadă calendaristică sau sunt utilizate fonduri împrumutate.
Poziția de plată (sau poziția curentă) a băncii este soldul de fonduri pe conturile corespondente, indicând sumele de intrare și/sau ieșire de fonduri și alocațiile acestora pe parcursul zilei. Poziția de plată include active și pasive din bilanț, creanțe în afara bilanțului și pasive ale băncii.
Sistemul de management al poziției de plată al Băncii are ca scop menținerea unei poziții pozitive în toate tipurile de valute în viitor, dacă se realizează cel mai probabil scenariu de evenimente.
Testarea de stres ajută la avertizarea conducerii băncii cu privire la posibile pierderi în condiții de stres și (sau) pierderi mari care pot apărea cu o probabilitate mică, prin urmare, contribuie la o înțelegere mai profundă a profilului de risc al băncii, a rezistenței acesteia la șocuri interne și externe, formarea unor abordări solide pentru planificarea strategică a dezvoltării activității.
Testarea de stres este o evaluare a impactului potențial asupra stării financiare a băncii al unui număr de șocuri specificate (situații de șoc), adică modificări ale factorilor de risc corespunzător unor evenimente excepționale, dar probabile.
Datoriile bancare sunt de doua tipuri:
Datorii reale - pasive reflectate în bilanţul băncii sub formă de fonduri la vedere, depozite, resurse interbancare atrase, fonduri ale creditorilor şi alte fonduri împrumutate.
Datorii contingente - pasive reflectate in afara bilantului:
Activele băncilor se caracterizează prin trei proprietăți principale:
Cu cât activele sunt mai puțin lichide, cu atât riscul și rentabilitatea acestora sunt mai mari (cu excepția ultimului grup de active).
Tipuri de active | Gradul de lichiditate | Nivelul de risc | Randament |
---|---|---|---|
|
active lichide primare | fara riscuri | non-venituri |
|
active lichide primare | minim | venit mic |
|
foarte lichid | mic de statura | rata medie de rentabilitate |
|
cu conținut scăzut de lichid | in medie | rata medie de rentabilitate |
|
active ilichide / ilichide | înalt | foarte profitabil |
|
active nelichide | maxim | non-venituri |
![]() | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |
|