| Sviatoslav Vitalievici Neverov | |
|---|---|
| Data nașterii | 5 februarie 1924 |
| Locul nașterii | Harbin , ROC |
| Data mortii | 14 iunie 1991 (67 de ani) |
| Un loc al morții | Moscova , URSS |
| Țară | China → URSS |
| Sfera științifică | lingvistică , studii japoneze , studii orientale |
| Loc de munca | Institutul de Studii Orientale din Moscova , MGIMO |
| Alma Mater | Universitatea din Manciuria de Nord, Institutul de Studii Orientale din Moscova |
| Grad academic | doctor în filologie |
| Titlu academic | Profesor |
| consilier științific | N.I. Conrad |
| Cunoscut ca | Șablon: japonist , orientalist , lingvist |
| Premii și premii | Premiul de stat pentru munca la „Marele dicționar japonez-rus” (1972) |
Svyatoslav Vitalyevich Neverov (5 februarie 1924, Harbin, China - 14 iunie 1991, Moscova) - lingvist rus sovietic, savant și traducător japonez, doctor în filologie, profesor, lector la MGIMO al Ministerului Afacerilor Externe al URSS , specialist în domeniul cultura vorbirii în Japonia modernă .
Născut în Harbin ( China ). Părintele Vitali Timofeevici a lucrat ca contabil. După ce a absolvit primul gimnaziu guvernamental în 1939, a intrat la Universitatea din Manciuria de Nord. A absolvit facultatea în 1942 cu o diplomă de funcționar, candidat la științe comerciale. A lucrat la universitate ca profesor de limba japoneză . În 1942 a devenit funcționar în banca cooperativă comercială și industrială de stat. La sfârșitul războiului cu Japonia în 1945, a ajuns în Uniunea Sovietică, a lucrat ca interpret la unitatea specială nr. 45. A participat ca interpret la procesul de la Tokyo . În 1946 a fost transferat în lagărul nr. 27 din Krasnogorsk (regiunea Moscova) [1] .
Din 1948, a predat la catedra de limba japoneză a Institutului de Studii Orientale din Moscova , care era condus de Acad. N. I. Konrad . În 1951, a absolvit ca student extern al departamentului de japonez al MIV [1] . Din 1954, a lucrat la MGIMO al Ministerului Afacerilor Externe al URSS [2] . El și-a susținut teza „Cuvintele străine în practica lingvistică publică a Japoniei moderne”. Teza de doctorat „Fundamentals of the speech culture of modern Japan” a fost susținută în 1975 [3]
În 1972, a primit Premiul de Stat pentru participarea sa la lucrarea colectivă despre „Marele Dicționar Japonez-Rus” (1970). A continuat munca de traducere, inclusiv ca interpret simultan. Din 1978 - Profesor [4] .
Majoritatea lucrărilor științifice acoperă diverse aspecte ale japoneză vorbită modernă. Lucrării de doctorat „Fundamentals of the speech culture of modern Japan” (1975) și monografia „Social and linguistic practice of modern Japan” (1982) sunt dedicate acestei probleme. În ultima lucrare, autorul caracterizează unul dintre domeniile lingvisticii japoneze , așa-numita. școală de „existență lingvistică” , care a apărut în perioada postbelică. Studiul acestui concept a fost inițiat de N. I. Konrad. Accentul acestei școli îl constituie problemele comunicării și funcționarea limbajului, problemele de raționalizare a comunicării, tipologia acțiunilor de vorbire și regulile de bază pentru manifestarea lor. Neverov analizează formarea și motivele apariției acestui concept. Potrivit lui Neverov, „termenul „existență lingvistică” implică, în primul rând, viața unei persoane într-una dintre manifestările sale sociale — în limbaj... termenul „existență lingvistică” este înțeles ca ființă a unei persoane, manifestată în acțiunile sale legate de verbal comunicare, care constituie întreaga valoare a vieții umane.și o opun ca ființă socială lumii animale” [5] .
În articolele din anii 1970 și 1980, cercetătorul acordă o atenție deosebită sistemului gonofiric (adică formelor de politețe) al limbii japoneze și stării sale actuale. Pe baza materialului publicitar japonez , el consideră textul ca o situație socială. El studiază limbajul comunicării de masă în Japonia modernă, poziția vorbitorului și a ascultătorului în practica vorbirii japonezilor.
S. V. Neverov a fost compilatorul unui număr mare de dicționare și manuale de fraze. A participat la compilarea „Marele Dicționar Japonez-Rus” în două volume (1970), care conține peste 100.000 de cuvinte și expresii.