Respingerea crimei

Respingerea crimei ( ing.  nonuciderea ), ca concept, înseamnă absența în societatea umană a crimei ca atare, amenințarea comiterii acesteia, precum și condițiile prealabile pentru crimă [1] . În ciuda faptului că în comunitatea științifică, crima este înțeleasă în principal ca distrugerea oamenilor, uneori acest concept se extinde la uciderea animalelor și distrugerea altor forme de viață. Această înțelegere extinsă face parte din etica budismului, în forma în care se reflectă în primul precept al filozofiei naționale a Indoneziei, Pancasila [2] , precum și în alte învățături religioase și filozofice.

Un punct foarte important este că noțiunea de „fără crimă” a fost introdusă recent în Carta „Pentru o lume fără violență” [3] aprobată la al VIII-lea Forum mondial al laureaților Premiului Nobel [4] .

Componente

Conceptul de aversiune față de ucidere se bazează pe următoarele trei componente: existența pașnică (absența ostilităților și a condițiilor care le provoacă); non-violența (psihică, fizică și culturală); ahimza (dorința de a nu vătăma nici în gânduri, nici în cuvinte, nici în fapte) [5] . Combinând aceste trei concepte, conceptul de aversiune față de ucidere se caracterizează prin claritatea sarcinilor și posibilități nelimitate de implementare a acestora.

Caracteristici

Conceptele de „existență pașnică” și „non-violență” sunt adesea folosite ca argumente clasice în apărarea teoriei nonrezistenței pasive la violență. Spre deosebire de această abordare, respingerea crimei implică luarea de măsuri active concrete care să conducă la eradicarea crimei (măsuri preventive, educație etc.) [6] .

Pe de altă parte, nu oferă rețete gata făcute pentru construirea unei societăți libere de crimă, așa cum o fac și alte învățături ideologice și filozofice care cer abținerea de la toate formele de crimă. Potențialul nelimitat al conceptului oferă oportunități ample pentru o abordare creativă a implementării acestuia, motivând o căutare creativă în domeniul educației, științei, cercetării sociale și politicii, în scopul identificării celor mai diverse alternative la uciderea oamenilor, construite pe o bază științifică, baze educaționale, politice, economice și spirituale. În plus, în ciuda concentrării specifice, conceptul de respingere a crimei încorporează o gamă mai largă de probleme sociale [7] .

În ceea ce privește atitudinile față de agresiunea psihologică, violența fizică și tortura care vizează suprimarea unei persoane cu ajutorul intimidării sau amenințării vieții, respingerea crimei are ca scop eliminarea premiselor psihosociale ale acestor fenomene.

În ceea ce privește uciderea oamenilor prin crearea unor condiții socio-economice adecvate, care, în special, poate fi rezultatul unei realocări de resurse în favoarea structurilor care impun politici de intimidare și ucidere, conceptul de aversiune față de ucidere implică crearea condiţiilor în care un astfel de mediu economic potenţial letal devine imposibil . În ceea ce privește atitudinile față de problema impactului negativ asupra mediului, respingerea crimei implică absența condițiilor de producere a prejudiciului direct asupra mediului, precum și absența condițiilor de degradare a societății, întrucât aceasta nu va exista sub amenințarea cu crima. În ceea ce privește cazurile și formele de crime neintenționate, aleatorii, respingerea crimei se află în situația de a le distruge premisele sociale și tehnologice [5] .

Studii statistice

În cartea sa A Society Without Murder: Is It Possible? Glenn Page citează date care arată că în întreaga istorie a omenirii, mai puțin de 0,5% dintre oameni și-au ucis propriul fel [8] . În plus, cercetările antropologice sugerează că în unele societăți și culturi, numărul crimelor este statistic nesemnificativ [9] .

Deoarece în cea mai mare parte a existenței sale istorice (99%) omenirea a dus un stil de viață pașnic și a fost angajată în vânătoare și culegere - și tocmai această formă de existență întruchipează caracteristicile unei societăți fără ucidere - este evident că în cea mai mare parte a istoria Homo Sapiens, uciderea și violența nu au fost larg răspândite.

Vezi și

• Rezistenta nonviolenta
• Satyagraha
• Nonviolența
• Ahimsa
• Mahatma Gandhi

Note

1. ↑ Glenn Page (2005). Societate fără crimă: este posibil? . Pe. din engleza. A. G. Startseva. - Sankt Petersburg: Editura din Sankt Petersburg. universitate ISBN 5-288-03600-4 [1] Arhivat 20 martie 2012 la Wayback Machine ; Glenn D. Paige, Nonkilling Global Political Science. Center for Global Nonkilling, 2002; a 3-a ed. 2009, pagina 1. [2] Arhivat 15 iulie 2009 la Wayback Machine
2. ↑ Stewart McFarlane în Peter Harvey, ed., Buddhism. Continuum, 2001, pagina 187. Scripturile budiste în limba pali au referire explicită la nonviolență și non-ucidere: călugării nu trebuie doar să se abțină de la ucidere, ci și să se abțină de la a încuraja alți oameni să se sinucidă (Vinayapitaka III: .71-74)
3. ↑ Al 8-lea Summit Mondial al Laureaților Nobel pentru Pace, Carta pentru o lume fără violență. Roma, 15 decembrie 2007. Copie arhivată . Preluat la 25 martie 2009. Arhivat din original la 10 mai 2009. (nedefinit)
4. ↑ „Pentru a aborda toate formele de violență, încurajăm cercetarea științifică în domeniile interacțiunii umane și dialogului și invităm participarea comunităților academice, științifice și religioase pentru a ne ajuta în tranziția către societățile nonviolente și non-ucidere”.
5. ↑ 1 2 „Nonkilling Global Society”, în Peace Building, editat de Ada Aharoni, în Encylopedia of Life Support Systems (EOLSS) , Dezvoltat sub auspiciile UNESCO, 2005, Eolss Publishers, Oxford [3] Arhivat 24 august 2010 la mașina Wayback .
6. ↑ World Report on Violence and Health, 2002. Geneva: World Health Organization [4] Arhivat la 22 august 2015 la Wayback Machine .
7. ↑ Glenn Page (2005). Societate fără crimă: este posibil? . Pe. din engleza. A. G. Startseva. - Sankt Petersburg: Editura din Sankt Petersburg. universitate ISBN 5-288-03600-4 [5] Arhivat 20 martie 2012 la Wayback Machine ; Glenn D. Paige, Nonkilling Global Political Science. Center for Global Nonkilling, 2002; a 3-a ed. 2009. [6] Arhivat la 15 iulie 2009 la Wayback Machine
8. ↑ Glenn Page (2005). Societate fără crimă: este posibil? . Pe. din engleza. A. G. Startseva. - Sankt Petersburg: Editura din Sankt Petersburg. universitate ISBN 5-288-03600-4 [7] Arhivat 20 martie 2012 la Wayback Machine ; Glenn D. Paige, Nonkilling Global Political Science. Center for Global Nonkilling, 2002; a 3-a ed. 2009, pagina 40. [8] Arhivat 15 iulie 2009 la Wayback Machine
9. ↑ Vezi online Enciclopedia societăților pașnice , [9] Arhivat la 10 ianuarie 2016 la Wayback Machine .

Link -uri

• Glenn Page, Societatea fără crimă: este posibil? Arhivat pe 20 martie 2012 la Wayback Machine , 2005.
• Glenn Page, O societate fără crimă: este posibil? Arhivat 25 iunie 2008 la Wayback Machine  - text HTML.
• Crisis and Mass Murder Arhivat pe 12 august 2014 la Wayback Machine
• Glenn D. Paige, Nonkilling Global Political Science , 2002; a 3-a ed. 2009.
• Glenn D. Paige, Joam Evans Pim, editori, Global Nonkilling Leadership , 2009.
• Centrul pentru non-uciderea globală
• Zentrum zur Förderung des Nichttötens - Nonkilling Deutschland
• Afirmația spiritului global care nu ucide , arhivat pe 13 octombrie 2012 la Wayback Machine
• Center for Global Nonkilling Channel pe YouTube Arhivat pe 27 ianuarie 2014 la Wayback Machine
• Carta pentru o lume fără violență