Cântecul șoimului

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 25 aprilie 2018; verificările necesită 5 modificări .
Cântecul șoimului
Gen Poezie în proză
Autor Maksim Gorki
Limba originală Rusă
data scrierii 1895
Editura Ziarul Samara
Versiune electronica
Logo Wikisource Textul lucrării în Wikisource
Sigla Wikiquote Citate pe Wikiquote

„Cântecul șoimului”  - o lucrare a lui Maxim Gorki . Prima dată publicată la 5 martie 1895 în Samarskaya Gazeta [1] ; la prima publicație, textul a fost inclus în povestea „În Marea Neagră”, care face parte din ciclul „Tablouri în umbră”. Pentru publicarea cărții în colecția Eseuri și povești (1898), autorul a adus o serie de modificări textului, iar pentru a doua ediție a colecției din 1899 a revizuit-o semnificativ și a dat titlul final [2] . „Cântecul șoimului” a fost tradus în multe limbi ale lumii, inclusiv în malaeză [3] .

Plot

Rănit într-o luptă cu un inamic puternic, Șoimul a căzut din cer pe stânci și, la întrebarea răutăcioasă a lui Uzh, a răspuns: „Da, mor! .. Am trăit o viață bună! .. Cunosc fericirea! .. Am văzut cerul... N-o să-l vezi atât de aproape!. O, bietul!”. Și atunci „a strigat... cu angoasă și durere, adunându-și toate puterile: „O, de te-ai putea ridica în cer măcar o dată! s-a repezit de pe marginea prăpastiei în defileu, dar, lovind stâncile. , s-a rostogolit în jos, unde trupul său a fost ridicat de un pârâu furtunos. „M-am gândit multă vreme la moartea unei păsări, la pasiunea pentru cer” și am decis să o experimentez pentru mine, „zburând în sus spre cer”. pentru cel puțin o scurtă perioadă de timp", ce este zborul pe cer, de ce păsările îl consideră fericire. S-a aruncat și de pe o stâncă, dar nu s-a prăbușit, spre deosebire de șoimul, dar a râs: "Deci, asta-i frumusețea zburării în cer! Ea cade! .. Păsări amuzante!

Între timp, în vuietul leului al valurilor, „a tunat un cântec despre o pasăre mândră”: „Cântăm slavă nebuniei viteazilor!”.

Recenzii critice

Jurnalismul sovietic și critica literară au acordat o atenție considerabilă Cântecului șoimului. Emelyan Yaroslavsky a remarcat în memoriile sale că „apelurile lui Gorki și cântecele lui de luptă înfocate - „ Petrel ”, „Cântecul lui șoim „- au avut un impact nu mai puțin revoluționar asupra maselor decât proclamațiile comitetelor revoluționare individuale ale organizației de partid” [4]. ] . Un alt revoluționar, Pyotr Zalomov , a amintit:

Cântecul despre șoim a fost mai valoros pentru noi decât zeci de proclamații. Ne-am minunat de prostia cenzurii țariste de a o lăsa să treacă. Cu excepția cazului în care un sclav mort, sau nemăsurat de jos și laș, nu s-ar putea trezi din ea, nu ar putea arde de furie și sete de luptă. <...> Era în ton cu stările noastre de spirit, ne-a adus la lacrimi de încântare [5] .

Vladimir Lenin și-a numit scrisoarea deschisă către Maxim Gorki, publicată în 1914 , „Către autorul cântecului șoimului” [6] .

Potrivit lui I. A. Gruzdev , autorul biografiei lui Maxim Gorki din seria Viața oamenilor remarcabili (1960),

Acest „Cântec” – un apel la lumină, la libertate – era adresat direct muncitorilor revoluționari care s-au opus masei autocrației și forțelor capitaliste [7] .

Critica de dreapta a evaluat diferit opera lui Gorki - de exemplu, M. O. Menshikov a declarat în 1900:

Multora le place acest „Cântec al șoimului”, mulți dintre tineri sunt încântați de el. Dar acest lucru mi se pare neobișnuit de fals și slab. este chiar greu de înțeles și de predat. Ca să nu mai vorbim de faptul că este scrisă prost, cu culori strălucitoare, este complet falsă în designul său moral. O alegorie bună este să zbori spre cer să lupți acolo, să sângerezi atât pe tine, cât și pe dușman, să-ți smulgi pene unul altuia, să-ți rupi aripi! Poeții mai vechi au dat cerului o altă utilizare. Amintiți-vă: „Peste cerul de la miezul nopții a zburat un înger și a cântat un cântec liniștit”. Acel cântec vechi nu era despre șoim sau despre orice altă pasăre, ci despre „Dumnezeu cel Mare...” [8]

În artă

Cu filmul nostru, am vrut să subliniem că arta noastră, așa cum a susținut Gorki, ar trebui să se opună activ indiferenței, filistinismului, îngustării - fenomene care sunt incompatibile cu societatea viitorului - cu o filozofie confortabilă și bine hrănită, o filozofie alunecoasă și filozofie dusă, filosofia șerpilor. Și așa a apărut Deja - în imaginea noastră, un negustor, sortit în cele din urmă la moarte. Ni s-a părut că o astfel de lectură a „Cântecului șoimului” nu ar denatura intenția autorului, ci, dimpotrivă, ar face „Cântecul” să sune cu o vigoare reînnoită, de actualitate și ascuțit...

- E. Tade. Cântec despre șoim // „Schimbarea”, 1968, nr. 980.

Note

  1. ↑ Această zi din istoria regiunii. Gorki în Samarskaya Gazeta . Consultat la 3 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 25 februarie 2010.
  2. ↑ Despre șoim și deja . Consultat la 3 noiembrie 2011. Arhivat din original pe 9 ianuarie 2012.
  3. ↑ Maxim Gorki. Nyanyian Burung Helang (Maxim Gorki. Cântecul șoimului). — Dewan Sastera. Kuala Lumpur: DBP, Jilid 43, bil. 7, Julai 2013, hlm. 68-71
  4. ↑ Em. Yaroslavski. Drumul scriitorului proletar în subteran // Calea revoluționară a lui Gorki: Colecție. - M.-L.: Tsentrarchiv, 1933. - S. 10.
  5. ↑ Citat. Citat din: Kastorsky S. V., lucrarea lui Balukhaty S. D. Gorki în anii 90 Copie de arhivă din 21 ianuarie 2013 la Wayback Machine // Istoria literaturii ruse: în 10 volume / Academia de Științe a URSS. In-t rus. aprins. (Pușkin. Casa). - T. X. Literatură 1890-1917. - 1954. - S. 229.
  6. ↑ V. I. Lenin. Autorului copiei de arhivă „Cântecul șoimului” din 21 noiembrie 2011 la Wayback Machine // V. I. Lenin. Opere complete: În 55 vol. - Volumul 26 (iulie 1914 - august 1915). - M .: Editura de literatură politică, 1969. - S. 96-97.
  7. ↑ I. A. Gruzdev. Amar. - M .: Gardă tânără, 1960. - S. 108.
  8. ↑ M. Menshikov. Cinism frumos Arhivat 5 noiembrie 2011 la Wayback Machine // Maxim Gorky: pro et contra / Entry. Art., comp. și notează. Yu. V. Zobnina. - Sankt Petersburg: RKhGI, 1997.

Literatură