Cianură de trimetilsilil

Cianură de trimetilsilil
General

Nume sistematic		 trimetilsililformonitril
Chim. formulă ( CH3 ) 3SiCN _
Şobolan. formulă C4H9SiN _ _ _ _
Proprietăți fizice
Masă molară 99,21 g/ mol
Densitate 0,793 g/cm³
Proprietati termice
Temperatura
 •  topirea 8-11°C
 •  fierbere 114-117°C
Proprietati optice
Indicele de refracție 1.392
Clasificare
Reg. numar CAS 7677-24-9
PubChem 82115
Reg. numărul EINECS 231-657-3
ZÂMBETE   C[Si](C)(C)C#N
InChI   InChI=1S/C4H9NSi/c1-6(2,3)4-5/h1-3H3LEIMLDGFXIOXMT-UHFFFAOYSA-N
ChemSpider 74110
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel.
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Cianură de trimetilsilil ( trimetilcianosilan ) este un compus organosiliciu cu formula ( CH3 ) 3SiCN . Un lichid volatil incolor, utilizat în sinteza organică ca echivalent al cianurii de hidrogen .

Proprietăți și sinteza

Cianura de trimetilsilil este un lichid inflamabil incolor, destul de volatil (punct de fierbere 114–117 °C). Se hidrolizează cu formarea acidului cianhidric, care determină o toxicitate ridicată a acestuia.Când vine în contact cu pielea provoacă iritații, se absoarbe prin piele, hidrolizând în țesuturi cu eliberare de cianuri. Inhalarea vaporilor poate fi fatală. Simptomele intoxicației cu cianură de trimetilsilil sunt similare cu cele ale intoxicației cu cianură (cianoză, sufocare, cefalee, slăbiciune).

Cianura de trimetilsilil este sintetizată prin interacțiunea trimetilclorosilanului disponibil comercial cu cianurile de metale alcaline [1] :

LiCN + (CH 3 ) 3 SiCl → (CH 3 ) 3 SiCN + LiCl

Aplicații în sinteza organică

Cianura de trimetilsilil este utilizată în sinteza organică ca un echivalent mai puțin volatil și, în consecință, mai puțin periculos al acidului cianhidric și, dacă este necesar, izolarea produselor de adiție sililați care sunt mai stabile decât aductii acidului cianhidric.

De exemplu, reacția cu imine se desfășoară în mod similar cu sinteza Strecker , permițând sinteza α- aminoacizilor N-substituiți :

R 2 C \u003d NR 1 + HCN → R 2 C (NHR 1 )CN R2C (NHR1 ) CN + 2H2O → R2C( NHR1 ) COOH + NH3

În unele cazuri, utilizarea cianurii de trimetilsilil în locul acidului cianhidric deschide posibilități suplimentare de sinteză [2] : de exemplu, cianura de trimetilsilil formează cianhidrine O-sililate stabile  , trimetilsililoxinitrili, cu compuși carbonilici:

RCHO + (CH3 )3 SiCN → RCH(CN)OSi( CH3 ) 3

Trimetilsililoxinitrilii, spre deosebire de cianohidrine, pot fi deprotonați prin acțiunea diizopropilamidei de litiu la carbanionii corespunzători :

RCH(CN)OSi(CH3 )3 → RC - ( CN)OSi( CH3 ) 3 ,

care poate fi reacţionată cu aldehide sau cetone, formând după hidroliză ulterioară aciloine :

RC- ( CN)OSi(CH3 ) 3 + R1R2C = O → R1R2C ( -O - )- CR(CN) OSi ( CH3 ) 3 R1R2C ( -O - )- CR(CN)OSi(CH3 ) 3 + 2H20 → R1R2C ( OH ) -COR + HCN + [ ( CH3 ) 3SiOH ]

Trimetilsililoxinitril carbanionii pot fi, de asemenea, alchilați cu halogenuri de alchil și hidrolizați în continuare la cetone cu o structură dată:

RC - (CN)OSi(CH 3 ) 3 + R 1 Hal → RR 1 C(CN)OSi(CH 3 ) 3 + Hal - RR1C (CN)OSi(CH3 ) 3 + H2O → RR1CO + HCN + [(CH3 ) 3SiOH ]

Note

  1. ↑ Tom Livinghouse. Cianură de trimetilsilil : cianozilarea p-benzochinonei  . - Sinteze organice, 1990. - Iss. 7 . — P. 517 . Arhivat din original pe 29 martie 2012.
    Tom Livinghouse. Cianură de trimetilsilil : cianozilarea p-benzochinonei  . - Sinteze organice, 1981. - Iss. 60 . — P. 126 . Arhivat din original pe 29 martie 2012.
  2. ↑ X. Becker, G. Domschke, E. Fangchenel ș.a. Organicum. - M . : Mir, 1992. - T. 2. - S. 59. - ISBN 5-03-001965-0 .

Literatură

 Silani