Khunisavank

Khunisavank ( armeană  Խունիսավանք ) este o mănăstire armeană din secolele IX-X [1] . Ruinele mănăstirii sunt situate pe malul stâng al râului Getabek, în partea de sud a satului Soukbulak (fostul Comintern) [2] din regiunea Gadabay din Azerbaidjan [3] .

Arhitectură

Pereții bisericii - singura clădire care a supraviețuit - au fost construite din piatră brută și lipsite de orice ornament. Singura intrare este situată pe latura vestică, tamburul octogonal al domului are patru ferestre înguste, pătratul cu cupolă al pereților trece cu ajutorul pânzelor la cupolă . Din interior, biserica este acoperită cu mortar de var aproape în totalitate conservat. Inscripțiile nu s-au păstrat [4] . În vecinătatea lui Khunisavank există ruine de clădiri, majoritatea fiind acum acoperite cu pădure deasă [5] .

Istorie

Mănăstirea Khunisavank a fost construită în secolul al IX-lea [3] , în perioada de după eliberarea de sub dominația arabă, care a fost marcată de ascensiunea regatului armean reînviat . În același stil cruciform și cu o cupolă asemănătoare cu biserica principală din Khunisavank, a fost construită biserica mănăstirii Varazg (azi regiunea Lachin ) [6] .

M. Barkhudaryants în cartea sa „Artsakh” din 1895 a scris:

A fost construită la est de Nor-Getabek, pe malul stâng al râului Getabek, lângă care se află satul tătar Mollalu. Mica mănăstire are o arhitectură frumoasă, dar acum este pustie.

Vezi și

• Lista templelor armene de pe teritoriul Azerbaidjanului modern
• regatul Ani
• Regiunea Gadabay
• Arhitectura armeană

Note

1. ↑ Maria Adelaide Lala Comneno, Pablo Cuneo, Setrag Manoukian. Garabagh. - OEMME Edizioni, 1988. - P. 85.Text original  (italiană)[ arataascunde] Rulele bisericii Khunisavank' (secolele IX-Xlea) din provincia Ketabek. Ruderi della chiesa del monastero di Khunisavank' (IX-X sec.) nella provincia di Ketabek. La pianta cruciforme nelle sue diverse varianti rappresenta una delle modalità più tipiche dell'architettura armena dei secoli V-VII; si possono trovare chiese con questa tipologia in quasi tutte le regioni abitate a quell'epoca dagli armeni.
2. ↑ Ս. Կարապետյան . Հյուսիսային Արցախ . - Ե. : Գիտություն, 2004. - P. 85. - 616 p. — (ՀՃՈՒ գիտական ​​​​ուսումնասիրություններ). — ISBN 5-8080-0566-3 .
3. ↑ 1 2 3 M. Barkhudaryants, „Artsakh”, Baku (1895), p. 314
4. ↑ Karapetyan S. G. խ երկու եկեղեցիներ ն (două biserici cu cupole în cruce din zona ​​artza)  (Arm.)  // պ բ հ = Jurnal istorico-filologic. - 1983. - Փետրվար. - Էջ 203-205 . — ISSN 0135-0536 .
5. ↑ Ս. Մելիք-Բախշյան . Հայոց պաշտամունքային վայրեր . - Ե. : ԵՊՀ հրատարակչություն, 2009. — 432 + 10 p. - 500 de exemplare.  - ISBN 978-5-8084-1068-8 .
6. ↑ Jean-Michel Thierry. Eglises et Couvents du Karabagh. - Antelais, 1991. - P. 87.

Literatură

• Episcopul Makar Barkhudaryants . Artsakh = Արցախ / comp. și pregătiți. text de B. A. Grigoryan, V. G. Grigoryan, trad. N. Aleksanyan. - Sankt Petersburg. , B. : Nauka , Aror, 2009 (1895). — 384 p. - 1000 de exemplare.  - ISBN 978-5-02-025551-7 .
• Ե. Լալայան . Գանձակի գավառ. — Թիֆլիս , 1899.

Link -uri

• O SCURTĂ ISTORIE A ARTEI ȘI A ARHITECTURII ARTSAKH - NAGORNO  KARABAKH
• Fotografii ale mănăstirii