Shereshirs este un vechi cuvânt rusesc cu un sens neclar, care este folosit într-o singură sursă supraviețuitoare - în „ Campania Lay of Igor’s ”. Autorul cărții Lay îi aseamănă pe Shereshirs cu prinții Ryazan, cei cinci fii ai lui Gleb Rostislavich . Conform celor mai multe versiuni, acest termen se referă la sfera militară, sensul său exact este subiect de discuție științifică.
Termenul shereshiry este un hapax : apare o singură dată în literatura rusă medievală. Autorul „ Povestea campaniei lui Igor ” folosește cuvântul atunci când se referă la Vsevolod Yuryevich Big Nest pentru a descrie puterea și influența militară a prințului. El spune: „Puteți împușca shereshir vii pe uscat - fiii îndrăzneți ai lui Glebov”, care se traduce în rusă modernă prin „Puteți împușca shereshir vii pe uscat - fiii îndrăzneți ai lui Glebov” [1] . Vorbim despre cei cinci fii ai lui Gleb Rostislavich din Ryazan , vasali ai lui Vsevolod. Pe baza contextului, majoritatea cercetătorilor sunt siguri că acest concept se referă la terminologia militară. Peste două sute de ani s-au făcut multe încercări de a da o interpretare mai exactă [2] .
În prima ediție a Lay-ului (1800), în comentariile la text, s-a relatat că shereshirs sunt „un proiectil militar care nu este acum cunoscut”, „poate un fel de praștie , care arunca cu pietre, sau un fel de armă de foc. ” [3] . V. G. Anastasevich a asociat acest cuvânt cu conceptul de sher , „ Ya.,]4[(el a sugerat că acesta era numele unui pistol berbec)limba Komioraș”, din N. F. Grammatin - cu rusă mai largă , I. M. Snegirev - cu greaca σαρισσα , sarissa . Cea mai recentă versiune a fost susținută de V. N. Peretz și V. G. Fedorov , care au scris despre „darturile cu rachete aruncătoare de flăcări”. D. N. Dubensky a sugerat că shereshirs sunt o variantă a focului grecesc folosit pe uscat (această versiune a devenit destul de populară [5] ). Potrivit lui A.F.Veltman , acestea sunt „arbalete uriașe, aruncătoare de pietre”, care „au fost folosite doar pe bărci și, prin urmare, imposibilitatea exploatării lor pe teren este de înțeles” [2] . D.S.Likhachev vorbește despre sulițele simple - „armele primei lupte în luptă” [6] .
V. B. Vilinbakhov a prezentat o versiune conform căreia „Cuvântul” se referă la „mijloacele de stingere a incendiilor” folosite de Polovtsy (eventual, tuburi metalice umplute cu praf de pușcă). Există un sprijin larg pentru ipoteza că cuvântul shereshirs provine din conceptul persan „tir-i-charh”. Acesta era numele catapultei, care trăgea atât cu săgeți uriașe, cât și „vase sau tuburi metalice umplute cu compoziții combustibile sau explozive”; acest dispozitiv a apărut în Orient și putea ajunge la polovțieni, iar de la ei la prinții ruși. Potrivit unei alte versiuni, cuvântul provine din arabul sursur (pluralul sarasir ), „lăcustă” (acest sens ar putea fi transferat la o armă militară, sabie sau proiectil) [2] .
Există și versiuni alternative. Potrivit lui F. I. Erdman , „Shereshir” înseamnă „un tânăr agil, curajos” tradus din arabă; autorul Layului a vrut să spună că, în timp ce Vsevolod cel Mare se lupta pe apă, fiii lui Gleb din Ryazan l-ar putea înlocui pe uscat [2] . Potrivit lui Yu. V. Podlipchuk, „shereshirs” sunt „ nămol viu , bărci” [7] . A. L. Nikitin a sugerat că în textul original exista cuvântul „shereshpery”, care a fost folosit pentru a denumi peștele asp [8] .
Cercetătorii folosesc mențiunea Glebovici ca „unelte vii” ale lui Vsevolod Cuibul Mare pentru a data cu mai multă acuratețe scrierea Povestea campaniei lui Igor. În 1183, prinții Ryazan au participat la campania victorioasă a lui Vsevolod împotriva bulgarilor din Volga , dar deja în 1186 au refuzat să-i asculte. Acesta este un argument în favoarea datării Laicului în 1185 [9] . În același timp, istoricul A. A. Gorsky este sigur că Glebovichi nu puteau fi numiți shereshirs în mâinile lui Vsevolod în timpul vieții lui Svyatoslav Vsevolodovich al Kievului , adică până în 1194: acest prinț a pretins suzeranitatea asupra Riazanului [10] .