| Rudolf Egle | |
|---|---|
| letonă. Rudolphs Egle | |
| Data nașterii | 29 aprilie 1889 |
| Locul nașterii | Parohia Druviene , județul Wenden |
| Data mortii | 17 decembrie 1947 (58 de ani) |
| Un loc al morții | Riga |
| Ocupaţie | traducător , critic literar |
Rudolf Egle ( în letonă Rūdolfs Egle , în Imperiul Rus și în URSS Rudolf Karlovich Egle ; 17 aprilie (29), 1889 , Mazvasarauji, Druviensky volost - 17 decembrie 1947 , Riga ) - critic literar și traducător leton. Fratele lui Carl Egle .
A studiat la Școala Comercială din Riga A. Kenins (1906-1910), Conservatorul din Dresda (1910-1911), Institutul Politehnic din Riga (Departamentul de Comerț, 1911-1914), dar nu a finalizat cursul în niciunul dintre ele și nu a primit diploma. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial , a fost evacuat la Petrograd , a fost unul dintre co-editorii ziarului leton „Jaunās Pēterpils Avīzes” (1915-1916, cu A. Gulbis ). Din 1917, a lucrat la departamentul de literaturi slave a Bibliotecii Academiei Ruse de Științe , în 1918-1922. sef sectie.
În 1922 s-a întors în Letonia, a lucrat la Fundația Culturală, din 1929 a fost președintele acesteia. În 1922-1931. Împreună cu fratele său Karlis, a editat prima revistă bibliografică și bibliografică letonă „Latvju grāmata” [1] . În 1926-1929 și 1931-1932. preşedinte al sindicatului scriitorilor şi jurnaliştilor. În 1935-1940. îşi conducea propriul atelier literar.
În 1940-1941. a participat activ la crearea și activitatea Uniunii Scriitorilor din RSS Letonă. În anii ocupației germane de la Riga, a petrecut câteva luni în închisoare. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, din 1944 până la sfârșitul vieții, a condus Departamentul de Teoria Literaturii a Facultății de Filologie a Universității din Letonia . În 1945 a primit diploma de candidat la științe filologice, din 1946 este profesor. În același timp, din 1946, a fost director adjunct al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a LSSR pentru activități științifice.
Și-a făcut debutul tipărit în 1908, publicând o poezie în ziarul Dzimtenes Vēstnesis. În perioada interbelică, a fost unul dintre autorii și editorii enciclopediei „Latviešu konversācijas vārdnīca” (1927-1940), împreună cu A. Upit a scris „Istoria literaturii mondiale” ( letonă Pasaules rakstniecības vēsture ; 1930-1934, în 4 volume). Compilat și comentat lucrările colectate ale lui E. Veidenbaum , J. Poruk , K. Skalbe , M. Yu . Shakespeare (1938). A tradus în letonă romanul lui Lermontov Un erou al timpului nostru (1927), lucrări de Shakespeare, Guy de Maupassant , Walt Whitman și alții.
Opere critice și literare alese ale lui Egle sunt adunate în cartea Articole despre literatură ( în letonă: Raksti par literatūru ; 1989, compilată de E. Damburs , prefață și bibliografie de S. Sirsone ).
Soție (din 1914), Elsa Egle (1888-1950) - traducătoare, a tradus în letonă multe lucrări ale lui Maxim Gorki , precum și romane de A. Kronin , povestiri de A. I. Kuprin etc.