Abdullah II ibn Hussein

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 25 octombrie 2022; verificările necesită 2 modificări .

Abdullah ibn Hussein
Arab. عبد الله الثاني بن الحسين
Abdullah ibn Hussein, 2022
al 4-lea rege al Iordaniei
din 7 februarie 1999
Încoronare	9 iunie 1999
Predecesor	Hussein ibn Talal
Moştenitor	Hussein ibn Abdullah
Naștere	30 ianuarie 1962 (60 de ani) Amman , Regatul Hașemit al Iordaniei( 30.01.1962 )
Gen	hașemiți
Tată	Hussein ibn Talal
Mamă	Muna al-Hussein
Soție	Rania al-Abdallah
Copii	Hussein bin Abdullah , Salma bint al-Abdullah , Hashem bin al-Abdullah , Iman bint Abdullah
Educaţie	Academia Militară Regală Sandhurst Școala de servicii externe [d] Academia Deerfield [d] Colegiul Pembroke Școala St Edmund [d] Școala Eaglebrook [d]
Atitudine față de religie	Islamul sunnit
Autograf
Premii
Site-ul web	kingabdullah.jo ​(  engleză) ​(  Ar)
Tip de armată	Forțele armate ale Iordaniei
Rang	Maresal
Fișiere media la Wikimedia Commons

Abdullah II ibn Hussein al-Hashimi , de asemenea Abdallah II [1] ( arab. عبد الله الثاني بن الحسين ‎; născut la 30 ianuarie 1962 la Amman , Iordania ) - rege al Iordaniei din 1999 , fiul regelui Hussein ibn . Din 1993 până în 1996 a fost comandantul Forțelor Speciale Iordaniene, din 1996 până în 1999 a fost șeful Comandamentului pentru Operații Speciale al Forțelor Armate Iordaniene. Field Mareșal al Forțelor Armate Iordaniene, Mareșal al Forțelor Aeriene Regale Iordaniene.

Abdullah a liberalizat economia când a preluat tronul, iar reformele sale au dus la un boom economic care a durat până în 2008. În anii următori, economia iordaniană a suferit de pe urma Marii Recesiuni și a consecințelor Primăverii Arabe, inclusiv o reducere a livrărilor de petrol și colapsul comerțului cu țările vecine. În 2011, în lumea arabă au izbucnit proteste de amploare, cerând reforme.

Abdullah este popular la nivel local și internațional pentru menținerea stabilității iordaniei și, de asemenea, este cunoscut pentru încurajarea dialogului interconfesional și a înțelegerii moderate a islamului. Al treilea cel mai longeviv lider arab. Abdullah al II-lea a fost numit cel mai influent musulman din lume de către Centrul Regal Islamic pentru Studii Strategice în 2016.

Biografie

Abdullah al II-lea s-a născut pe 30 ianuarie 1962 la Amman , Iordania . Este fiul cel mare al regelui Hussein I Bin (Ibn) Talal și al celei de-a doua soții a acestuia, regina Muna (Muna Al Hussein; născută Antoinette Avril Gardiner) - fiica unui ofițer britanic [2] [3] [4] [5] [6] [7] . În biografiile oficiale, se remarcă faptul că familia regală conducătoare a Iordaniei aparține dinastiei hașemite  - reprezentanți ai unuia dintre principalele clanuri meccane , conducându-și strămoșii din Hashim - străbunicul profetului Mahomed; Abdullah al II-lea a fost numit descendent al profetului în 41 (conform altor surse, în 43 [3] [7] ) generația [2] [6] [8] [9] . Prințul a fost numit după străbunicul său, regele Abdullah I  , fondatorul Iordaniei moderne [6] [9] . Când Abdullah al II-lea avea trei ani, tatăl său a decis că va transfera puterea fratelui său, și nu fiului său, așa că Abdullah al II-lea nu era destinat să urmeze la tron ​​[4] [5] [7] . Părinții săi au divorțat în 1971 [4] .

Abdullah al II-lea a primit studiile primare la Colegiul Islamic din Amman (Colegiul Educațional Islamic din Amman), iar mai târziu a studiat la St. Edmund's School din Surrey , Anglia . Apoi și-a continuat studiile în Statele Unite  - a studiat la Eaglebrook School (Eaglebrook School) și Deerfield Academy (Deerfield Academy) [3] [6] [7] . În 1980, Abdullah al II-lea și-a început studiile la Academia Militară Regală din Sandhurst în Marea Britanie, iar apoi a servit în 13/18th Royal Hussars of the British Army (13/18th Royal Hussars Regiment) [3] [6] .

În 1982-1983, Abdullah al II-lea a studiat la Oxford , la Pembroke College (Pembroke College), unde a urmat un curs dedicat studiului Orientului Mijlociu [3] [6] [7] . Revenit în Iordania, a început să servească în Brigada 40 de elită a Forțelor Armate Iordaniene , a fost comandant de pluton și comandant adjunct de batalion [3] .

În 1985, prințul a început să servească în Divizia a 3-a a Corpului blindat (Corpul blindat, Divizia a 3-a) [6] . În același an, Abdullah al II-lea a urmat un curs pentru ofițerii forțelor blindate la Fortul american Knox, Kentucky [3] . În 1986, prințul a primit gradul de căpitan [3] , ulterior i s-a acordat gradul de locotenent-colonel (locotenent-colonel) [6] . În 1987, Abdullah al II-lea a studiat în Statele Unite la School of Foreign Service, Universitatea Georgetown , unde și-a susținut teza de master în diplomație internațională fără întrerupere a serviciului militar [3] [6] [7] [10] .

După ce și-a început serviciul în forțele blindate, prințul „s-a îmbolnăvit în curând de forțele speciale ”. În ianuarie 1993, Abdullah al II-lea a devenit comandant adjunct al Forțelor Speciale Iordaniene, iar în noiembrie a aceluiași an a fost numit comandantul acestora. În 1996, prințul s-a angajat în reorganizarea forțelor speciale și a altor unități de elită, unindu-le cu ajutorul Comandamentului unificat al Forțelor de Operații Speciale ale Regatului Iordaniei (Comandamentul Operațiunilor Speciale, SOCOM), pe care el însuși l-a condus [ 3] [6] [11] [12] . Sa remarcat că Abdullah al II-lea s-a antrenat într-o serie de țări „în care tradițiile de formare a unităților de elită erau puternice”, inclusiv în mod repetat în URSS și Rusia . El a mai fost menționat în mass-media drept pilotul unui elicopter de atac din clasa AH-1F „Cobra” pe care forțele speciale iordaniene îl folosesc pentru sprijin aerian apropiat. În plus, menționând că „Regatul Hașemit al Iordaniei are una dintre cele mai pregătite forțe speciale nu numai din Orientul Mijlociu, ci și din lume”, presa a subliniat meritul considerabil în acest lucru al Alteței Sale Regale Brigadierul Abdullah ibn al- Hussein, responsabil personal de forțele speciale [2] [3] [6] [11] [12] .

În 1998, Abdullah al II-lea a primit gradul de general-maior [6] . S-a raportat că, pe lângă serviciul militar, prințul, în absența tatălui său, a acționat ca șef de stat și, de asemenea, a plecat adesea în diferite călătorii diplomatice [3] .

Board

În ianuarie 1999, regele Hussein l-a anunțat brusc pe Abdullah al II-lea drept moștenitor [3] [7] . Potrivit unor relatări, această decizie a fost luată de acesta din cauza unui conflict cu fratele său [13] , în plus, mass-media a menționat că regele i-a dat preferință lui Abdullah pentru că „o dorea armata” [14] . Două săptămâni mai târziu, șeful statului a murit. În aceeași zi, prințul Abdullah a fost proclamat noul rege. Încoronarea regelui Abdullah al II-lea a avut loc în luna iunie a aceluiași an [6] [15] [16] . Împreună cu titlul de rege Abdullah al II-lea, a moștenit postul de comandant suprem al forțelor iordaniene; A fost promovat la gradul de Mareșal de feld al Forțelor Armate Iordaniene. În plus, Abdullah al II-lea a devenit Mareșal al Forțelor Aeriene Regale Iordaniene [17] [18] [19] .

Una dintre prioritățile noului rege a fost dezvoltarea economică a țării. La începutul domniei sale, a privatizat unele întreprinderi de stat, iar în 2000 Iordania a aderat la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și a încheiat un acord de liber schimb cu Statele Unite [3] [6] [7] . În politica externă, Abdullah al II-lea a continuat linia tatălui său, sub care Iordania a devenit „un aliat important al Americii” [4] [16] . S-a remarcat că Abdullah al II-lea a condamnat în mod repetat atacurile teroriste comise de musulmani din motive religioase, a susținut politica americană de război împotriva terorismului și a susținut predicarea islamului ca religie pașnică [7] [20] . El a acordat o mare atenție găsirii unor modalități de rezolvare pașnică a conflictului israelo-palestinian ; În 2003, Iordania a găzduit un summit la care au participat președintele american George W. Bush , prim-ministrul israelian Ariel Sharon și prim-ministrul palestinian Mahmoud Abbas [7] .

În domeniul politicii interne, Abdullah al II-lea, ca și tatăl său, a urmat o linie dură împotriva Frontului de Acțiune Islamică de opoziție, un partid creat sub auspiciile organizației internaționale Frații Musulmani [ 21] . La alegerile din 2003, candidații independenți loiali lui Abdullah al II-lea au câștigat două treimi din locurile în parlament; fata a primit 20 de locuri din 84; la alegerile din 2007 reprezentarea acestora a fost redusă la 6 persoane [21] [22] .

În 2009, Abdullah II a dizolvat parlamentul [22] . Pentru alegerile din 2010, el s-a reformat prin creșterea numărului de circumscripții. Frontul de Acțiune Islamică a boicotat alegerile: reprezentanții săi l-au acuzat pe rege că modificările propuse vizează creșterea numărului de reprezentanți ai regiunilor rurale în parlament (unde Abdullah II era mai popular) [16] [22] [23] . Drept urmare, forțele proguvernamentale au câștigat o victorie decisivă, iar frontul și-a pierdut reprezentarea în parlament [22] [22] [24] .

Primăvara Arabă

La sfârșitul lunii ianuarie 2011, în Iordania, ca și în multe alte țări în timpul așa-numitei „ Primăveri arabe ”, au început demonstrații în masă de nemulțumiți de politicile autorităților. Protestele au fost organizate de Frontul de Acțiune Islamică [4] [16] [22] . Pretențiile opoziției erau atât economice (Iordania se afla în urma unei crize economice profunde din 2008), cât și politice: în special, protestatarii doreau ca prim-ministrul țării să fie ales, nu numit de rege. Încercând să liniștească nemulțumirea, la 1 februarie, Abdullah al II-lea a demis din nou prim-ministrul și întregul cabinet (în anii anteriori, regele făcuse acest lucru de opt ori [25] ), și a promis, de asemenea, că guvernul va deveni electiv [4] [16] [25 ] . Treptat, activitatea de protest a cetăţenilor a scăzut. Mass-media a remarcat că acest lucru ar putea fi influențat de evenimentele din Siria vecină , unde președintele Bashar al-Assad a suprimat extrem de brutal discursurile nemulțumiților, ceea ce a dus de fapt la un război civil [16] . În noiembrie 2011, Abdullah al II-lea a fost primul lider arab care a spus că Assad trebuie să plece [26] .

Regele a încercat și să doboare protestele cu ajutorul unor injecții financiare. În 2011, a alocat 0,5 miliarde de dolari pentru salariile funcționarilor publici și pentru reglementarea prețurilor la combustibil și bunuri esențiale (o parte din acești bani au fost dați de SUA și UE ) [27] . În plus, Iordania a primit ajutor de 1,6 miliarde de dolari din partea Arabia Saudită în 2011 [28] .

În toamna lui 2011, apoi în primăvara lui 2012, Abdullah al II-lea a demis guvernul de încă două ori [16] [22] [29] . În septembrie 2012, în Iordania au izbucnit proteste împotriva creșterii cu 10% a prețurilor la gaze; 89 din 120 de parlamentari au semnat o declarație de neîncredere în guvern cu privire la majorarea tarifelor. Regele a reacționat rapid la acest lucru anulând promovarea [16] [30] . La începutul lunii octombrie 2012, sub presiunea protestatarilor, Abdullah al II-lea a dizolvat din nou parlamentul [31] [32] .

Relațiile cu Rusia

25 ianuarie 2017 a efectuat o vizită oficială la Moscova. Părțile au discutat probleme politice și economice de interes reciproc [33] .

Viața personală

Abdullah II este scafandru calificat , parașutist și pilot . Îi place raliurile, colecționează arme, este un mare cunoscător al bucătăriei japoneze. În 1995, a făcut o apariție cameo în Star Trek: Voyager , al cărui fan este. El este în relații amicale cu fostul președinte american George W. Bush.

Căsătorit cu regina Rania , de origine palestiniană [34] . Căsnicia a produs patru copii:

• Prințul moștenitor Hussein bin Abdullah (n. 28 iunie 1994)
• Prințesa Iman (n. 27 septembrie 1996)
• Prințesa Salma (născută pe 26 septembrie 2000) este prima femeie pilot din istoria Iordaniei.
• Prințul Hashim bin Abdullah (n. 30 ianuarie 2005)

Grade militare

• Field Marshal (7 februarie 1999 Iordania)
• Mareșal al Forțelor Aeriene Regale Iordaniene (7 februarie 1999)

Fapte interesante

• Abdullah II este un fan de multă vreme Star Trek . Pe 13 martie 1996, a fost difuzat unul dintre episoadele sezonului 2 din Star Trek: Voyager , în care Abdullah II (atunci prinț) a jucat un rol mic. Rolul era fără cuvinte și atât de mic încât numele nobilului actor nici nu a intrat în genericul [35] .
• O stradă din orașul Grozny a fost numită după Abdullah al II-lea [36] . La rândul lor, în capitala Iordaniei, parcul și strada au fost numite după Akhmat și Ramzan Kadyrov .
• Regele este un fan al comediantului canadian Russell Peters. În 2009, Abdullah l-a invitat pe actor la o audiență și la o cină ulterioară [37] .
• Pe 13 decembrie 2013, în timpul unei ninsori în Orientul Mijlociu, regele a ajutat la împingerea unei mașini blocate în zăpadă adâncă pe o stradă din Amman [38] .

Premii

Premiile Jordan

Țară	data	Răsplată		Scrisori
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului lui Hussein ibn Ali
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Gloriei Militare
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Renașterii
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Stelei Hașemite
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Steaua Iordanului
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Independenței
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Meritul Militar Al Hussein
Iordania	7 februarie 1999 -	Suveran al Ordinului Al-Hussein
Iordania	-	Suveran al Ordinului Regelui Abdullah II
Iordania	aprilie 2021 -	Suveran al Ordinului Statului Secolul

Premii ale țărilor străine

Țară	data	Răsplată		Scrisori
Maroc	—	Comandant al Ordinului Clasei Speciale Muhamadiyya
Maroc	—	Cavaler Mare Panglică a Ordinului Tronului
Marea Britanie	26 martie 1984—	Cavaler Comandant al Ordinului Regal Victorian		KCVO
Japonia	30 noiembrie 1993—	Cavaler al lanțului de ordine al Crizantemei
Olanda	7 decembrie 1994—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Casei de Orange
Spania	15 septembrie 1995—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Meritul Naval (Divizia Albă)		[39]
Marea Britanie	12 mai 1999 -	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Sfinților Mihail și Gheorghe		GCMG
Libia	1 septembrie 1999—	Cavaler al Ordinului Marele Cuceritor de clasa I
Liban	14 septembrie 1999—	Comandant al Ordinului de Merit, Clasa Specială
Polonia	26 septembrie 1999—	Cavaler al Ordinului Vulturul Alb
Spania	18 octombrie 1999—	Cavaler al lanțului ordinului Isabellei Catolica		[40]
Bahrain	4 noiembrie 1999—	Cavaler al lanțului de ordine al-Khalifa
Republica Coreea	4 decembrie 1999—	Cavaler al Marelui Ordin „Mugonghwa”
Spania	23 decembrie 1999—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Forțelor Aeriene (Divizia Albă)		[41]
Italia	9 februarie 2001	Cavaler de Mare Cruce decorat cu panglică	Ordinul de Merit pentru Republica Italiană	[42]
	15 ianuarie 1987–9 februarie 2001	Cavaler de Mare Cruce		[43]
Norvegia	4 aprilie 2001 -	Cavaler de Mare Cruce pe Lanțul Ordinului Sfântul Olaf
Marea Britanie	6 noiembrie 2001—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Baiei		GCB
Ucraina	23 aprilie 2002—	Cavaler al Ordinului Prințului Iaroslav cel Înțelept clasa I		[44]
Germania	21 octombrie 2002—	Cavaler Clasa Specială de Mare Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania
Suedia	7 octombrie 2003—	Cavaler al Ordinului Serafimilor		RSerafO
România	2005—	Cavaler de Mare Cruce pe Lanțul Ordinului Steaua României		[45]
Olanda	2006—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Leului Olandez		[46]
Spania	21 aprilie 2006—	Cavaler al lanțului de ordine al lui Carlos III		[47]
Rusia / Inguşetia	2007—	Cavaler al Ordinului de Merit		[48]
Portugalia	5 martie 2008 -	Cavaler Mare Lanț al Ordinului Infantului don Enrique		GColIH
Brunei	13 mai 2008 -	Cavaler al Ordinului Familiei Regale al Coroanei Brunei		DKMB
Kazahstan	iulie 2008 -	Medalia aniversară „10 ani de Astana”
Portugalia	16 martie 2009—	Cavaler Mare Lanț al Ordinului Militar Santiago și Sabie		GColSE [49]
Finlanda	2010—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Trandafirului Alb		[cincizeci]
Austria	2011	Mare Steaua de Onoare	insigna de onoare „Pentru serviciile aduse Republicii Austria”
	1987-2011	Cavaler de Mare Cruce cu Steaua de Aur
Ucraina	22 iunie 2011—	Comandant al Ordinului de Merit, clasa I		[51]
ceh	11 februarie 2015—	Cavaler de Mare Cruce pe lanțul Ordinului Leului Alb		[52]
Tunisia	20 octombrie 2015—	Cavaler Mare Panglică a Ordinului Republicii
Palestina	21 noiembrie 2015—	Cavaler Mare Panglică a Ordinului Ierusalimului
Belgia	18 ianuarie 2016—	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Leopold I
Kazahstan	2 noiembrie 2017—	Premiul prezidențial „Pentru o lume fără nucleare și securitate globală”		[53]
Cipru	17 decembrie 2021—	Cavaler al Lanțului Ordinului Makarios III
Georgia	29 mai 2022 —	Ordinul Lânei de Aur		[54]
Oman	octombrie 2022—	Cavaler al Ordinului Civil al Omanului clasa I pe lanțul de ordine

Note

1. ↑ Ageenko F. L. Abdalla II // Dicționarul numelor proprii ale limbii ruse. stres. Pronunție. Inflexiune . - M . : Lumea și Educația; Onix, 2010. - S. 54. - 880 p. - ISBN 5-94666-588-X , 978-5-94666-588-9.
2. ↑ 1 2 3 Vitali Dymarsky. Îmi ascund parașuta de mine. . Ziar rusesc - Nr 3322 (16.10.2003). Consultat la 11 iunie 2008. Arhivat din original pe 7 iunie 2008. (nedefinit)
3. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Majestatea Sa Regele Abdullah al II-lea.  (engleză)  (link inaccesibil) . Ambasada Iordaniei (03.10.2009). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 5 septembrie 2013.
4. ↑ 1 2 3 4 5 6 Șeful statului: Regele Abdullah al II-lea.  (engleză) . BBC News (17.05.2012). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 11 septembrie 2013.
5. ↑ 1 2 Regina inspirată Rania a Iordaniei împlinește 40 de  ani. (ing.) . Hello Magazine (30.08.2010). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 19 august 2014.
6. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Majestatea Sa Regele Abdullah al II-lea: Profil.  (engleză) . Curtea Regală Hașemită (kingabdullah.jo). (Versiunea din 27.08.2012). Preluat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 6 mai 2011.
7. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Abdullah II Bin Hussein (1962-).  (engleză)  (link inaccesibil) . Enciclopedie - Articole recomandate (encyclopedia.jrank.org). (Versiunea din 01.10.2012). Data accesului: 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 21 iunie 2013.
8. ↑ Olga Bibikova. hașemiți. . Enciclopedia „Circumnavigația”. (09.10.2012). Preluat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 2 august 2016. (nedefinit)
9. ↑ 12 Introducere . — Hașemiții . — Versiunea din 25.09.2012
10. ↑ Abdullah al II-lea. . Enciclopedia „În jurul lumii”. (Versiunea din 10.10.2012). Preluat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 21 mai 2013. (nedefinit)
11. ↑ 1 2 Samuel M. Katz. forțele speciale iordaniene. . Soldat of Fortune - Nr.1 ​​(20.01.2000). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 17 septembrie 2012. (nedefinit)
12. ↑ 1 2 Vladimir Bogdanov. Până și soldații lui Israel se tem de ei. . Ziar rusesc (17.12.2011). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 22 septembrie 2013. (nedefinit)
13. ↑ Konstantin Kapitonov. Husseinii, profesia lor este regii Iordaniei. . Portalul israelian „Soyuz”. (Versiunea din 29.10.2012). Data accesului: 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 28 septembrie 2013. (nedefinit)
14. ↑ Alexey Venediktov, Nargiz Asadova, Mihail Gusman. 48 minute: Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei. . Ecoul Moscovei (04.07.2011). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 13 iunie 2011. (nedefinit)
15. ↑ Iordania încoronează noul rege.  (engleză) . BBC News (06/09/1999). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 3 martie 2015.
16. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Abdullah al II-lea, regele Iordaniei. — The New York Times , 09.04.2012
17. ↑ Despre Iordania.  (engleză)  (link inaccesibil) . Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (moict.gov.jo) (Extratat la 25.10.2012). Arhivat din original la 1 octombrie 2013.
18. ↑ Abdullah al II-lea. (link indisponibil) . Kommersant Ucraina (20.01.2011). Arhivat din original pe 19 octombrie 2013. (nedefinit) 
19. ↑ Christopher Cumpărători. Iordania: Dinastia Al-Hashimi - Genealogie.  (engleză) . Arca Regală (royalark.net). (Versiunea din 26.10.2012). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 1 iulie 2017.
20. ↑ Alan Cooperman. Regele Iordaniei Abdullah face eforturi pentru moderare.  (engleză) . The Washington Post (14.09.2005). Consultat la 29 septembrie 2017. Arhivat din original la 9 februarie 2017.
21. ↑ 1 2 Jonathan Schanzer. Frăția Musulmană din Iordania.  (engleză) . The Wall Street Journal (22.02.2011). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 11 octombrie 2013.
22. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 Profil Jordan. cronologie.  (engleză) . BBC News (18.10.2011). Preluat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 8 mai 2021.
23. ↑ Banan Malkawi. Frăția Musulmană votează pentru boicotarea alegerilor.  (engleză) . Ammon News (30.07.2010). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 31 iulie 2010.
24. ↑ Alexandru Demcenko. Iordania între reforme și stabilitate. . Perspective (perspektivy.info) (04/01/2011). Data accesului: 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 25 martie 2012. (nedefinit)
25. ↑ 1 2 Ranya Kadri, Ethan Bronner. Regele Iordaniei își demite cabinetul.  (engleză) . The New York Times (02/01/2011). Consultat la 29 septembrie 2017. Arhivat din original la 15 septembrie 2017.
26. ↑ Ian Black. Assad din Siria ar trebui să demisioneze, spune regele Abdullah al Iordaniei.  (engleză) . The Guardian (14.11.2011). Consultat la 29 septembrie 2017. Arhivat din original la 15 aprilie 2017.
27. ↑ Krylov A.V. Caracteristici ale reformelor democratice în Iordania // Buletinul Universității MGIMO. - 2013. - Nr 2 (29). - p. 117-118
28. ↑ Krylov A.V. Caracteristici ale reformelor democratice în Iordania // Buletinul Universității MGIMO. - 2013. - Nr 2 (29). - p. 118
29. ↑ Ian Black. Prim-ministrul Iordaniei demisionează brusc.  (engleză) . The Guardian (26.04.2012). Consultat la 29 septembrie 2017. Arhivat din original la 14 februarie 2017.
30. ↑ Avi Issacharoff. Iordania îngheață creșterea prețului țițeiului, ca răspuns la protestele de weekend.  (engleză) . Haaretz (09.03.2012). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 31 mai 2013.
31. ↑ Regele Iordaniei Abdullah al II-lea dizolvă parlamentul.  (engleză) . CBS News (10.04.2012). Consultat la 17 septembrie 2013. Arhivat din original la 5 decembrie 2012.
32. ↑ În ajunul protestului, regele Abdullah dizolvă parlamentul.  (engleză) . CNN (10.05.2012). Data accesului: 17 septembrie 2013. Arhivat din original pe 4 decembrie 2013.
33. ↑ „Întâlnirea cu regele Abdullah al II-lea al Iordaniei” Copie de arhivă din 24 martie 2017 la Wayback Machine , Mesaj pe site-ul web al președintelui Federației Ruse
34. ↑ King, Queen va acoperi cheltuielile de educație a 200 de orfani Arhivat 11 august 2010 la Wayback Machine 
35. ↑ Pagina Abdullah II Arhivată 21 septembrie 2010 la Wayback Machine pe imdb.com. (Engleză)
36. ↑ Parcul și strada Groznîi poartă numele regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei și tatălui său Hussein bin Talal (link inaccesibil) . Data accesului: 18 noiembrie 2013. Arhivat din original pe 7 septembrie 2014. (nedefinit) 
37. ↑ Peters se petrece cu regele Iordaniei . Data accesului: 16 mai 2013. Arhivat din original la 22 ianuarie 2016. (nedefinit)
38. ↑ Jill Reily. Ne puteți da un impuls, înălțime? Regele Iordaniei ajută familia după ce mașina lor a rămas blocată într-o furtună ciudată de zăpadă . Daily Mail (16 decembrie 2013). Consultat la 22 noiembrie 2014. Arhivat din original pe 22 noiembrie 2014. (nedefinit)
39. ↑ Bollettino Ufficiale di Stato . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. (nedefinit)
40. ↑ Bollettino Ufficiale di Stato . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. (nedefinit)
41. ↑ Bollettino Ufficiale di Stato . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 3 octombrie 2013. (nedefinit)
42. ↑ Sito web del Quirinale: dettaglio decorato. . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 28 septembrie 2013. (nedefinit)
43. ↑ Sito web del Quirinale: dettaglio decorato. . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 28 septembrie 2013. (nedefinit)
44. ↑ Decretul Președintelui Ucrainei nr. 366/2002 din 23 aprilie 2002 „Cu privire la acordarea Ordinului Prințului Iaroslav cel Înțelept” pentru o contribuție personală remarcabilă la dezvoltarea relațiilor ucraineno-iordane  (ukr.)
45. ↑ Tabella degli insigniti (link inaccesibil) . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 28 martie 2014. (nedefinit) 
46. ↑ Agenția PPE, Vizita de stat a Iordaniei în Țările de Jos 2006, Foto arhivată 8 decembrie 2013 la Wayback Machine
47. ↑ Bollettino Ufficiale di Stato . Preluat la 27 august 2015. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. (nedefinit)
48. ↑ Președintele Ingușetiei i-a înmânat Regelui Iordaniei cel mai înalt premiu al Republicii, Ordinul de Merit (link inaccesibil) . Preluat la 30 mai 2018. Arhivat din original la 14 decembrie 2018. (nedefinit) 
49. ↑ Visita de Estado dos Reis da Jordânia a Portugalia . Consultat la 19 iulie 2012. Arhivat din original la 24 septembrie 2015. (nedefinit)
50. ↑ Suomen Valkoisen Ruusun ritarikunnan suurristin ketjuineen ulkomaalaiset saajat . Ritarikunnat.fi. Preluat la 23 mai 2020. Arhivat din original la 4 septembrie 2019. (nedefinit)
51. ↑ Decretul Președintelui Ucrainei nr. 698/2011 din 22 martie 2011 „Cu privire la acordarea lui Abdulli II cu Ordinul de Merit” Arhivat la 9 iulie 2014. pentru contribuția personală remarcabilă la consolidarea relațiilor interstatale ucrainene-iordaniene  (ukr.)
52. ↑ Král Jordanska dostal nejvyšší český řád. Následuje Bushe, ale i Kaddáfího . Data accesului: 19 februarie 2015. Arhivat din original pe 15 februarie 2015. (nedefinit)
53. ↑ Nazarbayev a premiat Regele Iordaniei . Preluat la 30 mai 2018. Arhivat din original la 7 aprilie 2020. (nedefinit)
54. ↑ Prim-ministrul Georgiei i-a acordat regelui Iordaniei Ordinul Lână de Aur

Literatură

• Liderii lumii. - Harvest, 2006. - S. 97-98.

Link -uri

• Îmi ascund parașuta de mine // Rossiyskaya gazeta , nr. 3322 din 16 octombrie 2003 (interviu cu Abdullah II)
• Șapte vizite ale regelui Abdullah al II-lea // Nezavisimaya Gazeta , 18 august 2003
• Iordania
• regii Iordaniei
• Star Trek. Voyager
• Abdullah II pe site-ul ITAR-TASS
• Abdullah al II-lea . Regele Iordaniei . Enciclopedie: Persoane. Țări. Teme . TASS .  - Informații scurte despre toate țările lumii, liderii lor, precum și despre evenimentele care au atras atenția presei mondiale și ruse. Preluat la 22 mai 2019. Arhivat din original la 22 mai 2019. (nedefinit)

• Acest articol a fost scris folosind material ( text Wikisource ) de la Lentapedia , disponibil sub o licență Creative Commons BY-SA 3.0 Unported .

În rețelele sociale	Stare de nervozitate Facebook
Site-uri tematice	eWRC-results.com Baza de date de filme pe Internet
Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană mare chinezesc Mare norvegian Lentapedia croat Britannica (online) Brockhaus Baza de date cu nume notabile In jurul lumii Enciclopedia TASS
Genealogie și necropole	WikiTree
În cataloagele bibliografice BNC : a11431696 BNE : XX5218116 BNF : 16525679d CONOR : 198013539 GND : 138251525 ICCU : LO1V395847 ISNI : 0000 0001 2142 7642 J9U : 987007309903405171 LCCN : nr00010766 NKC : jo2014830262 NLP : A33908175 NTA : 180293540 NUKAT : n2012050472 SUDOC : 155515772 VIAF : 88296844 WorldCat VIAF : 88296844

Regi ai Iordaniei
Abdullah I ibn Hussein (1946-1951) Talal ibn Abdallah (1951-1952) Hussein ibn Talal (1952-1999) Abdullah II ibn Hussein (1999 - prezent )

„ Primăvara Arabă ”
SADR	Tulburări : Polisario Consiliul Consultativ Regal pentru Afaceri din Sahara
Tunisia	Revoluție : Mohammed Bouazizi Ben Ali Asociația constituțională democratică Mohammed Ghannouchi Fuad Mebaza
Algeria	Tulburări : Frontul Islamic al Salvării Ali Belhaj Abdel Aziz Bouteflika Frontul de Eliberare Nationala
Liban	Tulburări : Michel Suleiman Saad Hariri Najib Mikati Conflict în Liban (2011-2017)
Libia	Războiul civil : Războiul civil libian (2011) Războiul civil din Libia (2011-2014) Războiul civil libian (2014-2020) Muammar Gaddafi Abdel Hakim Belhaj Mustafa Muhammad Abd al-Jalil Baghdadi Mahmoudi Ibrahim Sahad Consiliul Național de Tranziție Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 1970 Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 1973 Intervenție în Libia Charles Bouchard Asasinarea lui Muammar Gaddafi Consecințele războiului civil din Libia
Mauritania	Tulburări : Mohammed Ould Abdelaziz
Iordania	Tulburări : Frăția Musulmană Sameer al-Rafai Marouf al-Bahit Abdullah II Proteste împotriva ISIS
Sudan	Tulburări în Sudan
Oman	Tulburări : Qaboos bin Said
Yemen	Rebeliune și revoluție : Al-Islah Tavakul Karman Ali Abdullah Saleh Abd Rabbo Mansour Al Hadi Congresul General al Poporului
Arabia Saudită	Tulburări : Partidul Islamic Ummah Abdullah bin Abdulaziz Al Saud
Egipt	Revoluție : Piața Tahrir Fratia Musulmana mișcarea 6 aprilie Socialiștii revoluționari Vail Gonim Gizhi Ibrahim Mohammed ElBaradei Amr Musa Boutros Boutros-Ghali Hosni Mubarak Partidul Naţional Democrat Omar Suleiman Ahmed Shafik Consiliul Suprem al Forțelor Armate Mohamed Hussein Tantawi Referendum constituțional 2011 Alegerile prezidențiale din Egipt (2012) Atacurile asupra misiunilor diplomatice ale SUA (2012) Protestele opoziției Referendum constituțional 2012 Lovitură de stat militară 2013 Proteste ale suporterilor Morsi Referendum constituțional 2014 Alegeri prezidențiale egiptene (2014) Alegeri parlamentare din Egipt (2015)
Siria	Războiul civil : Haytham al-Malih Bashar al-Assad Rami Makhlouf Consiliul Naţional Sirian Armata siriană liberă Federația Democrată a Siriei de Nord Alegeri parlamentare din Siria (2012) Alegeri prezidențiale din Siria (2014) Alegeri parlamentare în Siria (2016)
Djibouti	Tulburări : Ismail Omar Gelle
Maroc	Tulburări : Mohammed VI Abbas el-Fassi
Irak	Tulburări : Muntazar al-Zaydi Nouri al-Maliki
Bahrain	Tulburări : Piața Perlei Hamad ibn Isa Al Khalifa Khalifa ibn Salman Al Khalifa Marele Premiu al Bahrainului 2011
Kuweit	Tulburări : Nasser al-Mohammed al-Ahmed al-Sabah
Autoritatea Națională Palestiniană	Tulburări : Mahmoud Abbas Fatah Hamas
Somalia	Tulburări : Guvernul federal de tranziție al Somaliei noi formaţiuni de stat Azania şi Hatumo
Impactul primăverii arabe asupra statelor non-arabe	Mali :revolta tuaregilor din Mali Declarația de independență a lui Azawad Autoproclamat stat Azawad Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawadului Consiliul de tranziție Azawad și președinții săi Operațiunea Serval
Cauze și remedii	Criza financiară mondială Wikileaks Facebook Stare de nervozitate Al Jazeera Al Arabiya

Monarhii actuali ai statelor suverane
Asia	Hamad ibn Isa Hassanal Bolkiah Jigme Khesar Namgyal Wangchuck Abdullah II Norodom Sihamoni Tamim bin Hamad Nawaf Abdullah Muhammad bin Zayed Haytham ben Tariq Salman Vajiralongkorn (Rama X) Naruhito
America	Carol al III-lea
Africa	Letsie III Muhammad al VI-lea Mswati III
Europa	Vives i Sicilia și Macron Filip Francisc Carol al III-lea Margrethe II Filip al VI-lea Hans Adam al II-lea regent : Alois Henric John Dunlap Albert al II-lea Willem-Alexander Harald V Carl XVI Gustav
Oceania	Carol al III-lea Tuimalealiifano Waaletoa Sualauvi Tupou VI