| Arc de triumf | |
| Arch Germanicus | |
|---|---|
| Arc de Germanicus | |
| 45°44′45″ N SH. 0°37′44″ V e. | |
| Țară | |
| Locație | Sfântul [1] |
| Stilul arhitectural | arhitectura Romei antice |
| Arhitect | necunoscut |
| Data fondarii | optsprezece |
| Datele principale | |
|
18 sau 19 - construirea arcului 1665-1666 - repararea arcului de către Blondel; instalarea sa pe un pod nou 1843 - mutarea arcului pe malurile Charentei 1851 - restaurarea arcului 5 iulie 1905 - înscrierea în registrul monumentelor istorice din Franța |
|
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Arcul Germanicus ( fr. Arc de Germanicus ) este un arc de triumf antic de la începutul secolului I, situat în centrul istoric al orașului Sainte (Franța), pe terasamentul râului Charente .
Arcul a fost construit în 18 sau 19 în orașul Sentes , la acea vreme capitala provinciei romane Aquitania , care se numea Mediolanum Santonum . Construcția sa a fost finanțată de un rezident proeminent al orașului, Julius Rufus ( C. Julius Rufus ). Potrivit inscripției supraviețuitoare, a fost ridicat în onoarea împăratului Tiberius , a fiului său Drusus și a nepotului Germanicus .
Arcul cu două trave a fost amplasat inițial pe podul antic peste Charente , la capătul drumului roman dintre Lyon și Sainte ( Lugdunum - Mediolanum Santonum ). În anii 1665-1666, în timpul construcției unui nou pod arc, acesta a fost reparat de un anume Blondel ( dl Blondel ) pentru a-l instala în mijlocul podului ca arc de călătorie.
În 1843, în timpul construcției unui nou pod, acesta a fost mutat cu cincisprezece metri și instalat pe terasamentul râului - acest lucru a fost făcut la sugestia lui Prosper Merime , care s-a opus distrugerii acestuia. În 1851 s-au efectuat lucrări de restaurare a arcului.
La 5 iulie 1905, arcul lui Germanicus a fost inclus în registrul monumentelor istorice al Franței [2] . În 1931, în imediata apropiere a fost amplasat Muzeul Arheologic din Saintes .
Poziția arcului pe podul peste Charente în 1560, gravură după fig. George Branius, 1770
Poziția arcului pe podul peste Charente după 1666, gravură după fig. Adam Chanouan, 1770
Vedere exterioară a arcului în 1666
Reconstituirea aspectului original al arcului, gravură din 1770
Inscripția latină , păstrată pe arcadă, este destul de grav deteriorată, dar poate fi citită. O inscripție dedicată situată pe mansardă indică numele împăratului Tiberius (42 î.Hr. - 37 d.Hr.), fiul său Drusus (13 î.Hr. - 23 d.Hr.) și nepotul și fiul adoptiv Germanicus (15 î.Hr. - 19 d.Hr.), în cinstea căruia arcul își poartă adevăratul nume. În 16, la bătălia de la Idistaviso, Germanicus a învins armata lui Arminius , iar după întoarcerea armatei la Roma, triumful său a fost sărbătorit în capitală, pentru prima dată de la triumful lui Octavian Augustus în 29 î.Hr. e. Acesta este ceea ce ne permite să presupunem că data construcției a fost perioada cuprinsă între 18 și 19 ani.
GERMANICO [caesa]R[i] TI(beri) AVG(usti) F(ilio)
DIVI AVGVSTI NEP(oti) DIVI IVLI PRONEP(oti) AVGVRI
FLAM(ini) AVGVST(ali) CO(n)S(uli) II IMP(eratori) II
TI(berio) CAESAR[i divi aug(usti) f(ilio) divi iuli nep(oti) aug(usto)]
PONTIF(ici) MAX{s}(imo) [co(n)s( uli) III] IMP(eratori) VIII [tri]B(unicia) POT(mosie) [XXI]
DR[us]O CAESARI [ti(beri) aug(usti)] F(ilio)
[divi augusti] NEP(oti). ) DIVI IVLI
[pronep(oti) co(n)s(uli)] PONTIFICI AVGVRI
Inscripția de pe antablament , situată sub dedicație, indică numele donatorului Julius Rufus ( C. Julius Rufus ) și arborele genealogic al acestuia. Este duplicat pe ambele părți ale clădirii și mărturisește conștiința aristocratică a lui Rufus și consolidarea statutului familiei sale de șef al orașului. Iulius Gedemo, bunicul lui Rufus, a fost primul membru al familiei care a primit cetățenia romană , probabil prin Iulius Cezar în timpul sau la scurt timp după războaiele galice . Rufus, un cetățean roman din a treia generație, este primul membru al familiei care a luat un nume în întregime roman și a abandonat o poreclă de origine celtică, fapt care subliniază cursul progresiv de latanizare luat de această familie galică proeminentă. El este cunoscut și ca preot al Romei și al lui Augustus, datorită unei dedicații găsite în amfiteatrul celor trei Gali din vechiul Lugdun (actualul Lyon ), enumerat aici ca confluentem (în Lugdun a existat un altar al celor trei Gali, ridicat de Drusus cel Bătrân în anul 12 î.Hr., unde odată reprezentanți ai orașelor celor trei Galii se întâlneau în fiecare an).
C(aius) IVLIVS C(ai) IVLI CATVANEVNI F(ilius) RVFVS [c(ai) iul(i) agedomopatis nepos epotsorovidi pronep(os) volt(inia)]
SACERDOS ROMAE ET AVGVSTI AD ARAM [quae est ad confluentem praefectus fabrum d(e) s(ua) p(ecunia) f(ecit)]
C(aius) IVLI[us] C(ai) IVLI C[a]TVANEVNI F(ilius) RVFVS C(ai) IVLII AGEDOMO[patis] NEPOS EPOTSOROVIDI PRON(epos) V[olt(inia)]
[sacerdos Romae et Au]GVSTI [ad a]RAM QV[a]E EST AD CONFLVENT[em praefectus fab]RV[m] D(e) [s(ua) P(ecunia) F(ecit)]