| Oraș | |||
| Berzaska | |||
|---|---|---|---|
| rom. Berzaska | |||
|
|||
| 44°40′20″ s. SH. 22°02′17″ in. e. | |||
| Țară | România | ||
| judetul | Karash-Severin | ||
| Capitol | Petru-Nicolae Furdui [d] [1][2] | ||
| Istorie și geografie | |||
| Pătrat | 280,63 km² | ||
| Înălțimea centrului | 73 m | ||
| Fus orar | UTC+2:00 și UTC+3:00 | ||
| Populația | |||
| Populația |
|
||
| ID-uri digitale | |||
| Cod poștal | 327025 | ||
| ghidulprimariilor.ro/bus… | |||
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |||
Berzaska ( Rom. Berzasca , Hung. Berszászka , ceh. Berzáska , sârb. Berzaska , germană. Bersaska ) este o comună și oraș din sud-vestul României, în județul Karaș-Severin , în regiunea istorică Banat . Orasul este situat pe malul Dunarii , la granita cu Serbia . Conform recensământului din 2002, populația comunei este de 2.848 la recensământul din 2011.
Municipiul Berzaska este situat în sud-estul județului Karaș-Severin, pe valea Dunării. La 74 de kilometri în amonte de orașul Orșov și la 58 de kilometri în aval de Baziash, în regiunea aparținând Parcului Național Porțile de Fier. Pe lângă orașul Berzaska, comuna include și satele Bigor, Kozla, Drenkova și Lyubkova.
Orașul Berzaska a fost menționat pentru prima dată în documentele istorice în 1692, numele său este de origine slavă. Potrivit „Monografiei Clisurii Dunării”, care explorează istoria Banatului, Berzaska este – alături de orașele Moldova-Nuoy și Radimna – una dintre cele mai vechi așezări de pe Dunărea de mijloc. În 1717-1898 s-a numit Persaskia , apoi, în împlinirea politicii de maghiarizare, după ce această parte a Banatului a devenit parte a părții maghiare a Austro-Ungariei, a fost redenumită Berszászka . După Tratatul de la Trianon (1920) a trecut în România și din 1923 își poartă actuala denumire.
În mai 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial , toți bărbații de vârstă militară de naționalitate germană care locuiau în Berzask au fost mobilizați în forțele armate germane . După trecerea României în august 1944 de partea Aliaților și intrarea Armatei Sovietice pe teritoriul său, în ianuarie 1945 toate femeile de naționalitate germană cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani și bărbații cu vârsta între 16 și 45 de ani au fost trimiși în URSS pentru restaurare. muncă. În martie 1945, în România a fost realizată o reformă funciară, conform căreia terenurile și casele minorității germane care locuiau în Berzaska au fost confiscate fără plata unor despăgubiri . Apoi această proprietate a fost împărțită între populația țărănească locală cea mai săracă, muncitori agricoli, imigranți din alte regiuni ale României etc. La începutul anilor ’50, la Berzaska, ca și în alte părți ale țării, s-a realizat colectivizarea agriculturii. În 1951, din cauza deteriorării relațiilor dintre Iugoslavia și restul statelor lagărului socialist, locuitorii zonei de frontieră iugoslavo-română și stepele Borogan au fost evacuați din România. Reinstalarea cetățenilor s-a efectuat indiferent de naționalitatea acestora. În 1956, li s-a permis să se întoarcă, iar casele abandonate și proprietățile terenurilor au fost restituite.
Majoritatea locuitorilor din Berzaska sunt etnici români (59%). Reprezentanții popoarelor slave (sârbi, cehi și slovaci) reprezintă circa 30% din populația comunei - 12,25% cehi, 20,82% sârbi. Țigani 4,7% din populație. Majoritatea cehilor locuiesc în așezarea Bigor, sârbii trăiesc în Lyubkov, slovacii trăiesc în principal în satele Bigor, Lyubkov și orașul Berzaska. 82,8% din populația credincioasă se consideră adepți ai Bisericii Ortodoxe Române, 15,6% - catolici de rit latin, baptiști - 2%.