Valeri Borzov | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
informatii generale | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Numele complet | Valeri Filippovici Borzov | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Data și locul nașterii |
20 octombrie 1949 [1] [2] (în vârstă de 73 de ani) |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Cetățenie | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Creştere | 183 cm | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Greutatea | 80 kg | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Club | „ Dinamo ” ( Kiev ) | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Formatori | Boris Voytas , Valentin Petrovsky | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
IAAF | 5459 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Înregistrările personale | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
100 m | 10.07 (1972) | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
200 m | 20.00 (1972) | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Medalii internaționale | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Valery Filippovici Borzov (n . 20 octombrie 1949 [1] [2] , Sambir , regiunea Drohobych ) - sprinter sovietic , de două ori campion olimpic și de trei ori medaliat olimpic, funcționar sportiv, om de stat și persoană publică a Ucrainei .
Președinte al CON al Ucrainei (1990-1998), președinte al Federației Ucrainene de Atletism (1996-2012), membru al CIO (din 1994). Maestru onorat în sport al URSS (1970), candidat la științe pedagogice (1977).
Primul și singurul sprinter sovietic care a câștigat aurul olimpic la 100 și 200 de metri .
Sportivul a venit la școala de tineret din Nova Kakhovka la vârsta de 12 ani, antrenorii (inclusiv Boris Voytas ) au considerat imediat viitoarea vedetă a sportivului începător și au contribuit la mutarea lui Valery la Kiev , primele succese au venit atletului la un nivel relativ Varsta frageda.
Purtător de stindard al echipei URSS la închiderea Jocurilor Olimpice de vară din 1972 de la München [3] .
Membru al PCUS din 1972. Din 1977, a fost căsătorit cu de patru ori campioană olimpică la gimnastică artistică Lyudmila Turishcheva . Are o fiică, Tatyana (născută în 1978).
Sub îndrumarea antrenorului său, un cunoscut profesor și om de știință V.V. Petrovsky, a desfășurat o mare lucrare de cercetare, ale cărei rezultate le-a formulat într-o disertație a candidatului susținut cu succes (1977).
După finalizarea carierei sale sportive, a început să lucreze în Comitetul Central al Komsomolului Ucrainei: din 1979 - șef adjunct al departamentului de apărare-masă și activități sportive al Comitetului Central al Komsomolului, din 16 februarie 1980 - secretar al Comitetului Central al Komsomolului Ucrainei.
După munca politică, s-a întors la sport, devenind vicepreședinte al Comitetului Sportiv de Stat al Ucrainei. La sfârșitul anului 1987, la congresul Asociației Europene de Atletism , Valery Borzov a fost ales membru al consiliului de conducere al acestei organizații.
Din 1990, a fost atât ministrul sportului , cât și președintele Comitetului Olimpic Național al Ucrainei . În 1997, a părăsit postul de ministru al sportului, iar în 1998 - postul de șef al Comitetului Olimpic Național.
Membru al Comitetului Olimpic Internațional din 1994.
În 1996-2012 - Președinte al Federației de Atletism din Ucraina .
Din 1998 până în 2002 - adjunct al poporului al Ucrainei , președinte al Comitetului Radei Supreme a Ucrainei a celei de-a 3-a convocari privind politica de tineret, cultura fizică, sport și turism. În 2002 a fost reales în Rada a 4-a convocare .
Din 2003, membru al Partidului Social Democrat din Ucraina (Unite) .
În 1968, la vârsta de 19 ani, Valery Borzov a devenit de trei ori campion european printre juniori . În anul următor, el câștigă campionatul senior al URSS alergând la 100 de metri în exact 10 secunde. În același 1969, a câștigat campionatul european la 100 de metri și a câștigat argint la ștafeta 4 × 100 de metri. În vara anului 1970, Valery Borzov a participat la meciul de atletism URSS-SUA și a obținut pentru prima dată victoria asupra celor mai puternici sportivi americani de la acea vreme. Câștigarea probei de 100 de metri la Jocurile Olimpice de la München a fost o surpriză totală. Și la distanța de 200 de metri , sportivul a reușit să facă o dublă de aur, învingând trei americani la linia de sosire. A fost a doua victorie la sprint pentru un sportiv alb la Jocurile Olimpice, după ce Armin Hari a câștigat în 1960 la Roma. Ei au fost cei care au întrerupt dominația completă a sportivilor de culoare în Statele Unite și Jamaica .
În proba preliminară la 100 de metri de la Jocurile Olimpice de la Munchen, Valery Borzov a arătat un rezultat de 10,07 s. Odată cu trecerea IAAF din 1975 la înregistrarea oficială a înregistrărilor prin sisteme automate de cronometrare cu o precizie de sutimi, acest rezultat a devenit un record european (doborat de italianul Pietro Mennea la 14 septembrie 1979), un record al URSS (nu doborât) și după prăbușirea URSS, un record ucrainean (nedoborat la 03.10.2022).
După ce a câștigat Jocurile Olimpice din 1975 până în 1977, Valery a câștigat de trei ori la rând titlul de campion european la distanța scurtă de 60 de metri în interior. La Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 , câștigă din nou medalii, dar de data aceasta bronz: sportivul urcă de două ori pe podium în funcție de rezultatele cursei de 100 de metri și de la ștafeta 4 × 100 de metri.
Ultima competiție pentru Valery Borzov a fost Spartakiada a VII-a a popoarelor URSS (1979) , după care și-a încheiat cariera.
A jucat pentru societatea sportivă Dinamo .
Fotografia cu Valery Borzov, liderul cursei olimpica, în uniforma echipei naționale a URSS, a fost înregistrată pe recordul de aur Voyager , călătorind departe în spațiu [4] .
An | Competiție | Oraș | data | Distanţă | Rezultat | Loc |
---|---|---|---|---|---|---|
1969 | campionatul Europei | Atena | 17 septembrie | 100 | 10.49 | eu |
20 septembrie | 4×100 m | 39,40 [5] | II | |||
1970 | Campionatul European (în sală) |
Venă | 14 martie | 60 | 6,6 = WB , CR | eu |
1971 | Campionatul European (în sală) |
Sofia | 13 martie | 60 | 6,6= CR | eu |
campionatul Europei | Helsinki | 11 august | 100 | 10.27 | eu | |
13 august | 200 | 20.31 | eu | |||
1972 | Campionatul European (în sală) |
Grenoble | 11 martie | 50 | 5,75 = WB | eu |
Jocurile Olimpice de vară | Munchen | 1 septembrie | 100 m | 10.14 | eu | |
4 septembrie | 200 m | 20.00 | eu | |||
10 septembrie | 4×100 m | 38,50 [6] | II | |||
1974 | Campionatul European (în sală) |
Göteborg | 9 martie | 60 | 6,58 = CR , NR | eu |
campionatul Europei | Roma | 3 septembrie | 100 | 10.27 | eu | |
8 septembrie | 4×100 m | 39,03 [7] | patru | |||
1975 | Campionatul European (în sală) |
Katowice | 8 Martie | 60 | 6,59 | eu |
1976 | Campionatul European (în sală) |
Munchen | 21 februarie | 60 | 6,58= CR | eu |
Jocurile Olimpice de vară | Montreal | 24 iulie | 100 m | 10.14 | III | |
31 iulie | 4×100 m | 38,78 [8] | III | |||
1977 | Campionatul European (în sală) |
San Sebastian | 12 Martie | 60 | 6,65 | eu |
1978 | campionatul Europei | Praga | 30 august | 100 | 10.55 | opt |
An | Oraș | data | Distanţă | Rezultat | Loc |
---|---|---|---|---|---|
1969 | Kiev | 17-20 august | 100 m | 10.0 | eu |
1970 | Minsk | 12-14 septembrie | 100 m | 10.5 | II |
200 m | 21.4 | II | |||
1971 | Moscova | 16-19 iulie | 100 m | 10.1 | eu |
200 m | 20.2 | eu | |||
4×100 m | 39.2 | eu | |||
1972 | Moscova | 17-20 iulie | 100 m | 10.0 | eu |
200 m | 20.7 | eu | |||
1973 | Moscova | 10-14 iulie | 200 m | 20.6 | eu |
4×100 m | 40.1 | III | |||
1974 | Moscova | 23-26 iulie | 100 m | 10.2 | eu |
200 m | 21.0 | eu | |||
4×100 m | 39.9 | eu | |||
1975 | Moscova | 27-30 iulie | 100 m | 10.2 | II |
200 m | 20.6 | eu | |||
4×100 m | 39,5 | eu | |||
1976 | Kiev | 10-12, 22-24 iunie | 100 m | 10.27 | eu |
1977 | Moscova | 26-29 iulie | 100 m | 10.47 | eu |
200 m | 20.81 | eu | |||
4×100 m | 39,93 | eu |
Site-uri tematice | |
---|---|
Dicționare și enciclopedii | |
În cataloagele bibliografice |
Campioni olimpici la 100 de metri | |
---|---|
|
Campioni olimpici la 200 de metri | |
---|---|
|
campioni europeni la 200 de metri | ||
---|---|---|
1934 Chris Berger 1938 Martinius Osendarp 1946 Nikolai Karakulov 1950 Brian Shenton 1954 Heinz Futterer 1958 Manfred Germar 1962 Uwe Junsson 1966 Roger Bambuc 1969 Philip Clerk 1971 Valeri Borzov 1974 Pietro Mennea 1978 Pietro Mennea 1982 Olaf Prenzler 1986 Vladimir Krylov 1990 John Regis 1994 Geir Moen 1998 Douglas Walker 2002 Konstantinos Kenteris 2006 Francis Obikwelu 2010 Christophe Lemaitre 2012 Churandi Martina 2014 Adam Jemil 2016 Bruno Ortelano 2018 Ramil Guliev 2022 Zarnel Hughes |
Președinții CNO al Ucrainei | |
---|---|
|