Vernardakis, Demetrios

Demetrios Vernardakis
Data nașterii 21 noiembrie ( 3 decembrie ) 1833 sau 1834 [1]
Locul nașterii
Data mortii 12 ianuarie (25), 1907 sau 1907 [1]
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie dramaturg , istoric , profesor universitar , poet , scriitor
Autograf
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Demetrios Vernardakis ( greacă : Δημήτριος Βερναρδάκης ; 3 decembrie 1833 [2]  - 25 ianuarie 1907 [3] ) a fost un scriitor, dramaturg , traducător , istoric , filolog , profesor grec .

Născut în Ayia Marinape insula Lesvos [2] . Tatăl său, Nikolaos Vernardakis, era din Creta , mama sa, Melissinia, era din familia Trantalis [4] . Frații săi au devenit și oameni de știință: Athanasios Vernardakis - economist, specialist în istoria economică a Greciei, Grigorios - filolog [5] . A urmat studiile primare sub îndrumarea celebrului personaj Grigorios Gennadios [5] , din 1849 a studiat literatura greacă la Universitatea din Atena , apoi a primit o bursă de la Patriarhul Alexandriei Kallinikos , originar din Skotina, pentru a studia în Europa, unde a studiat filosofia la Berlin și München, primind în 1856 la Universitatea din München doctoratul [2] .

Mai întâi a devenit celebru pentru traducerile sale din greaca veche în greaca modernă a tragediilor lui Euripide („feniciene”, „Hecuba”, „Hipolitus” și „Medeea”) [6] [7] , dar apoi a devenit cunoscut în principal ca autorul propriilor drame în versuri, cu care și-a dorit să creeze în Grecia un teatru național bazat pe principiile shakespeariane, dar în același timp bazat pe istoria, mitologia și filosofia greacă. Prima dramă a autorului său, „Εικασία”, a fost publicată în 1850 pentru concursul de poezie „Ράλλειος Διαγωνισμός Ποίησης”. Piesele sale au fost populare în timpul vieții autorului, dar apoi au fost repede uitate, în principal din cauza limbajului lor arhaic [8] .

În 1861, Vernardakis a primit un post de profesor extraordinar de istorie și literatură la Universitatea din Atena, iar în 1865 a fost promovat profesor titular [2] . Cariera sa universitară s-a încheiat la 27 august 1869, ca urmare a protestelor studențești prelungite, pe care le-a atribuit oponenților săi dintre colegii săi, precum și autorităților. În 1882, a reocupat pentru scurt timp o catedra la universitate, dar s-a retras după un semestru pentru a deveni curator al Bibliotecii Naționale [5] și apoi s-a întors pe pământurile natale. În același timp, și-a păstrat statutul de profesor, iar ministrul Educației, Athanasios Eftaksias , chiar și-a propus candidatura la Academia de Științe creată atunci, dar nu a fost aprobată de ceilalți membri ai acesteia [2] .

Fratele său Athanasios (membru corespondent al Academiei Stanislas din Nancy) l-a nominalizat de două ori pe fratele său, în 1904 [9] și 1905 [10] pentru Premiul Nobel pentru Literatură [11] .

A murit în 1907 la Mitilene [2] .

Printre dramele lui Vernardakis se numără cele scrise atât într-o manieră ludică („Peridromos” batalic și satiric „Graomyomachia” (1856)), cât și într-o manieră narativă serioasă („Εικασία” (1858)). Piesele ulterioare, precum „Μαρία Δοξαπατρή” (1858), „Μερόπη” (1866) și „Κυρά Φροσύνη” (1882), sunt scrise într-o manieră patriotică pronunțată. De asemenea, a scris lucrări de lingvistică și istorie. Vernardakis a contribuit la crearea ortografiei limbii grecești moderne și s-a opus arhaizării sale excesive.

Note

  1. ↑ 1 2 https://www.bartleby.com/library/bios/index2.html
  2. ↑ 1 2 3 4 5 6 Θάνατος του Δημ. Βερναρδάκη  (greacă) , εφημερίδα εμπρός , ψηφιακό αρχείο ενικής βιβλιοθήκης (13 ιανουαρίου, arhivată 1 mai 1907), arhivată 2 mai 1907 . Preluat la 11 mai 2018.
  3. ↑ Εφταλιώτης, Αργύρης. Ογδόντα ανέκδοτα γράμματα του αργύρη εφταλιώτη (1889-1907) προς τον αλέ Did πάλλη: οι αγώς τοι αγώς των  ώπσντοώτων . — Αθήνα: Ελληνικό Λογοτεχνικό και Ιστορικό Αρχείο, 1993. — P. 139.
  4. ↑ Δημήτριος N. Βερναρδάκης  (greacă) , Εφ. Δημοκράτης  (19 Νοεμβρίου 2008). Arhivat din original pe 12 mai 2018. Preluat la 11 mai 2018.
  5. ↑ 1 2 3 Βερναρδάκης Δημήτριος  (greacă) . Εθνικό Κέντρο Βιβλίου . Consultat la 6 octombrie 2016. Arhivat din original la 21 iulie 2015.
  6. ↑ κωνσταντίνα γεωργιάδη, ακμή και παρακμή του του σαιηρικού ιδεώδους στο του δημητρίου  βερνάκη2,10σρνάκη2 . Preluat la 11 mai 2018. Arhivat din original la 13 mai 2018.
  7. ↑ Λέσβιοι καθηγητές στο Πανεπιστήμιο Αθηνών  (greacă) . Preluat la 11 mai 2018. Arhivat din original la 26 septembrie 2016.
  8. ↑ „[...] ο Βερναρδάκης δεν ήταν οπαδός της δημοτικής." Δημαράς, Κωνσταντίνος Δημήτριος Βερναρδάκης // Σύμμικτα Ατ: Από την παιδεία στην λογοτεχνία  (greacă) / Πολίτης, Αλέ - Αθήνα: Σπουδαστήριο Νέου Ελληνισμού, 2000. - S. 239. - ISBN 978-960-320-100-7 .
  9. ↑ Baza de date de nominalizări - Literatură . nobelprize.org . Preluat la 6 octombrie 2016. Arhivat din original la 8 martie 2016.
  10. ↑ Baza de date de nominalizări - Literatură . www.nobelprize.org . Data accesului: 6 octombrie 2016. Arhivat din original pe 7 martie 2016.
  11. ↑ Αρκουδέας, Κώστας. Το χαμένο Νόμπελ: Μια αληθινή ιστορία  (greacă) . — Αθήνα: Εκδόσεις Καστανιώτη, 2015. — ISBN 9789600359374 .

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata