| Sat | |
| Înalt | |
|---|---|
| ucrainean Visoka , Crimeea. Kermencik | |
| 44°38′05″ s. SH. 33°57′15″ E e. | |
| Țară | Rusia / Ucraina [1] |
| Regiune | Republica Crimeea [2] / Republica Autonomă Crimeea [3] |
| Zonă | districtul Bakhchisaray |
| Comunitate | Așezare rurală Kuibyshev [2] / Consiliul sat Kuibyshev [3] |
| Istorie și geografie | |
| Prima mențiune | 1520 |
| Nume anterioare |
până în 1945 - Kermenchik |
| Pătrat | 1,03 km² |
| Înălțimea centrului | 472 m |
| Fus orar | UTC+3:00 |
| Populația | |
| Populația | ↘ 151 [4] persoane ( 2014 ) |
| Limba oficiala | Tătar din Crimeea , ucraineană , rusă |
| ID-uri digitale | |
| Cod de telefon | +7 36554 [5] |
| Cod poștal | 298470 [6] / 98470 |
| Cod OKATO | 35204553003 |
| Cod OKTMO | 35604401111 |
| Cod KOATUU | 120455302 |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Vysokoe (până în 1945 Kermencik ; ucraineană Vysoke , tătar din Crimeea Kermençik, Kermencik ) este un sat din districtul Bakhcisarai din Republica Crimeea , ca parte a așezării rurale Kuibyshev (conform împărțirii administrativ-teritoriale a Ucrainei - satul Kuibyshev ). din districtul Bakhchisaray al Republicii Autonome Crimeea ).
Vysokoe ocupă o suprafață de 103,1 hectare, pe care, conform consiliului satesc, în 2009, erau 178 de locuitori în 128 de gospodării [7] , în sat fiind 3 străzi și 1 bandă [8] . Există un club [9] și o stație feldsher-obstetrică [10] , există un centru de recreere Kermenchik [11] . Satul este legat cu autobuzul de Bakhchisarai [12] .
| Populația | |
|---|---|
| 2001 [13] | 2014 [4] |
| 202 | ↘ 151 |
Recensământul întregului ucrainean din 2001 a arătat următoarea distribuție în funcție de vorbitorii nativi [14] :
| Limba | Numărul de locuitori | La sută |
|---|---|---|
| Rusă | 120 | 59,41 |
| tătarul din Crimeea | 62 | 30.69 |
| ucrainean | 19 | 9.41 |
High este situat aproape în centrul regiunii, pe bazinul hidrografic al râurilor Belbek și Kacha , la izvorul afluentului din stânga al acestuia din urmă - râul Kechit-Su [29] , în partea de mijloc a celei de-a doua creaste . din Munții Crimeei , la poalele Muntelui Cetatea (669 m), la o altitudine de 472 metri deasupra nivelului mării [30] . Distanța până la moșia centrală din satul Kuibyshevo (este și cea mai apropiată așezare) este de 10 kilometri [31] , până la centrul regional aproximativ 29 km [32] ; cea mai apropiată gară este Siren , la 21 de kilometri [33] . Anterior, de la sat, de-a lungul văii Khora , un drum de țară ducea spre nord prin Laki , Shura până la Bakhchisarai și, mai departe, de-a lungul intermuntanului Celei de-a doua creasta, până în regiunea Simferopol . Dar, odată cu construcția unei autostrăzi asfaltate către Kuibyshevo, vechiul drum este folosit doar pentru nevoile locale. Comunicarea de transport se realizează de-a lungul autostrăzii regionale 35N-046 Kuibyshevo - Vysokoye de la autostrada 35K-020 Bakhchisaray - Yalta [34] (conform clasificării ucrainene - С-0-10208 [35] )
Numele istoric al satului Kermenchik, tradus din tătarul din Crimeea , înseamnă „cetate”, „ cetate mică ” ( tătarul din Crimeea kermen este o cetate, -çik este un afix care formează o formă diminutivă). A fost dat după rămășițele unei mici cetăți din vremea Principatului Theodoro pe Muntele Cetatea de la marginea satului.
Din punct de vedere istoric, părți ale așezării, situate deasupra și dedesubtul văii pârâului Kechit-Su, erau cartiere separate ( maale ) și erau numite Yukhary-Kermenchik, (Super Kermenchik) și Ashagy-Kermenchik (Ashaga-Kermenchik, Lower Kermenchik), respectiv ( Krymskotat . Yukary - superior , Ashaghy - inferior). În Vysokoye, în 1945, partea de sus, sau Yukhara Kermenchik, a fost redenumită. În secolul al XIX-lea, cele mai multe documente statistice prezentau un sat, Kermenchik, și numai în materialele recensământului integral al Uniunii din 17 decembrie 1926, Kermenchik de Sus și de Jos au fost „aprobate” oficial ca două sate separate [36] .
Conform concluziilor istoricului Weimarn , o așezare pe locul Vysokoe exista deja în secolul al X-lea [37] . În Evul Mediu, pe Muntele Cetatea , la o jumătate de kilometru de sat, a existat o fortificație Kermenchik , ridicată în secolul al XIII-lea și a existat până la cucerirea turcească în 1475. Măsura aproximativ 150 pe 50 de metri, înconjurat de un zid de 230 de metri lungime, peste 4 metri înălțime și 1,5-1,7 metri lățime. Cetatea era situată pe o potecă importantă din punct de vedere strategic care ducea la Mangup [38] și servea și drept adăpost pentru populația locală în caz de pericol [39] . Populația așezării era destul de numeroasă (cea mai veche piatră funerară grecească găsită la marginea satului datează din anii 1340-1360 [40] ). Cercetătorul Berthier-Delagard a descris rămășițele a 11 biserici medievale din apropierea satului (cu cimitire care existau, sub unele, încă din secolul al XIX-lea).
În vecinătatea orașului Kermenchik sunt acum cunoscute ruinele a unsprezece biserici; s-au mai păstrat nouă nume: Treimea, Cosma și Damian, Teodor Tiron, Teodor Stratilates, Adormirea Maicii Domnului, Eutimie, Ioan Botezătorul și Maxim. Desigur, toate acestea sunt biserici mici, dintre care în cea mai mare parte au supraviețuit doar ruine abia vizibile; dar tot nu știu nimic aproape de același oriunde în Crimeea!
și a lăsat o scurtă descriere a Bisericii Sfânta Treime, situată în centrul satului medieval
A fost construit foarte bine, dintr-o bucată mare de piatră, în trei corăbii, odată acoperite cu bolți și chiar cupole mici; corăbiile erau despărțite de două rânduri de coloane octogonale, dintre care una încă mai rămâne [41] .
Cea mai veche inscripție înregistrată, pe peretele Bisericii Sfânta Treime (construită în secolul XII [42] ), cu numele de Patricius , se referă la 1310, de asemenea, o piatră funerară din Biserica Sfinții Cosma și Damian și două pietre funerare. a secolelor XIV-XV din Biserica Sf. . Ioan Botezatorul. Rămășițele Bisericii Sfintei Treimi au fost în cele din urmă distruse în 1928 [43] .
Documentar, satul a fost menționat pentru prima dată în materialele recensământului otoman din 1520, conform cărora, în Kirmanchik , existau 8 familii creștine, supuși ai Imperiului Otoman și un număr necunoscut de musulmani care erau supușii khanului și erau neluând în calcul la recensământ. Recensământul din 1542 a înregistrat doar 3 familii nemusulmane, iar musulmanii nu au fost luați în considerare [44] . Kermendzhik se găsește și în jizya defter Liwa-i Kefe (registrele fiscale otomane) din 1634. Apoi, la începutul - mijlocul secolului al XVII-lea, din cauza impozitelor mai mari decât în Hanatul Crimeei, precum și din cauza raidurilor frecvente ale cazacilor Don, populația creștină a Kefinsky Sanjak s-a mutat masiv în interiorul peninsula, spre ținuturile Hanatului Crimeea (se crede că grecii comunitatea Kermenchik a fost formată din acești refugiați). Conform jizya menționată mai sus, în 1634 existau 60 de gospodării gentile în sat, dintre care au fost recent strămutate 40. S-au mutat din următoarele sate: din Mangub - 2 metri, din Alushta , Bahadir , Kuchuk-Muskomya și Papa și Papa neidentificați . Nikola - câte 1 metri, de la Baidar - 2, Simeiz , Savatka și Ai-Yorgi - câte 3 metri, de la Otar - 4 metri, Suren - 5 metri și Miskhor - 8. În plus, creștinii au părăsit și Kermenchik prin hanat: 1 familie în Kachi-Kalyan și 3 la Shura [45] .
În jizya deftera Liva-i Kefe din 1652 sunt indicate numele și prenumele a 37 de gospodari, desemnați drept raya padishaha land of the khan , adică supuși ai sultanilor-infideli care au locuit permanent în hanat [46] . „Registrul otoman al proprietăților funciare din Crimeea de Sud din anii 1680” enumeră loturi de pământ din sat aparținând locuitorilor din Gavri și Ayo Yorgi . Prin „actul imperiu” al lui Shahin-Giray din 1775, satul a fost inclus în Hanatul Crimeei ca parte a kaymakandomului Bakchi -Saray al Mangup Kadylyk [26] .
La 18 septembrie 1778, conform „Listei creștinilor scoși din Crimeea în Marea Azov” a lui A.V. Suvorov , 12 preoți creștini și 465 greci „civili” [47] au plecat din două părți ( maale ) ale Kermenchik [47] (conform declarației mitropolitului Ignatie din Kermenchik, au fost crescute 80 de familii [48] .. Nativii satului s-au întemeiat într-un loc nou, împreună cu foști vecini din Crimeea - din satele Shuryu , Albat , Biya-Sala , Ulu-Sala [49] - un total de 195 de familii (971 de persoane) - în 1779 satul Stary Kermenchik [50] (acum Staromlinovka , regiunea Donețk a Ucrainei).
În ultimii ani ai existenței hanatului, Kermenchik a fost inclus din punct de vedere administrativ, conform Descrierea camerală a Crimeei din 1783, în Mufti Apralyk kadylyk al lui Bakhchisaray kaymakanism [51] . Conform declarației general-locotenentului O. A. Igelstrom din 14 decembrie 1783, în sat, după evacuarea grecilor, erau 43 de case ruinate și 23 intacte, și există 1 biserică întreagă ; conform unui alt registru al declarației, 81 de metri erau goale [52] .
După anexarea Crimeei la Rusia (8) la 19 aprilie 1783 [53] , (8) la 19 februarie 1784, prin decretul personal al Ecaterinei a II -a la Senat , regiunea Tauride s-a format pe teritoriul fostului Hanatul Crimeei și satul a fost repartizat districtului Simferopol [54] . După reformele de la Pavlovsk , din 1796 până în 1802, a făcut parte din districtul Akmechetsky din provincia Novorossiysk [55] . În 1796, pământurile satului au fost alocate ofițerilor greci [56] din detașamentul lui Mavromikhali [39] , care au fost duși în Crimeea de Alexei Orlov după Prima Expediție a Arhipelagului . Conform noii diviziuni administrative, după crearea provinciei Taurida la 8 (20) octombrie 1802 [57] , Kermenchik a fost inclus în volosta Alushta din districtul Simferopol.
Conform Declarației tuturor satelor din districtul Simferopol, constând în arătarea în ce volost câți metri și suflete ... din 9 octombrie 1805 , într-un sat Kermencik, 280 de oameni locuiau în 52 de metri, exclusiv tătari din Crimeea [ 15] . Pe harta topografică militară a generalului-maior Mukhin din 1817, Kermencik este și el singur, dar sunt indicate 89 de curți [58] . După reforma diviziei de volost din 1829, Kermenchik, conform „volostelor de stat ale provinciei Tauride din 1829” , a fost repartizat volostului Uzenbash (rebotezat din Makhuldurskaya) [59] . Prin decretul personal al lui Nicolae I din 23 martie (stil vechi), 1838, la 15 aprilie, s-a format un nou district Ialta [60] și satul a fost transferat la volost Bogatyrskaya . Pe harta din 1836 apar pentru prima dată 2 Kermenchik, în timp ce în Yukhara Kermenchik există 98 de curți și o moschee [61] , precum și pe harta din 1842 [62] .
În anii 1860, după reforma zemstvo a lui Alexandru al II-lea , satul a rămas parte a volostului Bogatyrskaya transformat. Conform „Listei locurilor populate din provincia Tauride conform informațiilor din 1864” , întocmită conform rezultatelor revizuirii a VIII-a din 1864, Kermenchik este un sat tătar și grecesc deținut de stat , cu 117 gospodării, 764 de locuitori, o moschee și o biserică ortodoxă la poalele anilor Kermen-Bair , cu o notă, care pe harta topografică militară este formată din 2 secțiuni: Ashaga și Yukhara Kermenchik [16] . Pe harta în trei verste a lui Schubert din 1865-1876, 100 de gospodării sunt indicate în Yukari Kermenchik [63] . În 1886, în satul Kermencik de lângă tractul Kermen-Kale , conform directorului „Voloști și cele mai importante așezări ale Rusiei europene”, 759 de oameni locuiau în 139 de gospodării, funcționau 4 moschei și o școală [17] . Rezultatele celei de-a 10-a revizuiri din 1887 sunt adunate în Cartea memorabilă a provinciei Tauride din 1889 , în care în Kermenchik sunt înregistrați un total de 950 de locuitori în 195 de gospodării [18] ( harta verst din 1890 conține date oarecum diferite - 230 Gospodăriile tătare din Kermenchik superior [64] ).
După reforma zemstvo din anii 1890 [65] , satul a rămas parte a volostului Bogatyr. Potrivit „... Cartea memorabilă a provinciei Tauride pentru 1892” , într-un sat din Kermenchik, care făcea parte din societatea rurală Stilskoe , erau 1312 locuitori în 215 gospodării care dețineau 507 de acri și 995 de metri pătrați. teren propriu sazhen [19] . Conform recensământului din 1897, în Kermencik erau 1145 de locuitori, dintre care 1003 musulmani, adică tătari din Crimeea [20] . Potrivit „... Cartea memorabilă a provinciei Tauride pentru anul 1902” în sat existau 1636 de locuitori în 137 de gospodării, care dețineau 507 acri în posesia personală a fiecărui gospodar separat sub livada, fânețe și teren arabil [21] . În 1902, în sat lucra un paramedic [21] . În ghidul din 1902 de A. Ya. Bezchinsky, peste 250 de gospodării cu populație tătară, au fost notate o biserică în Kermenchik de sus. Cosma și Damian și ruinele a unsprezece biserici din vecinătate [66] . În 1914, în sat funcționa o școală zemstvo [67] . Conform Manualului Statistic al provinciei Tauride. Partea II-I. Eseu statistic, numărul șase districtul Simferopol, 1915 , în satul Kermenchik Ashaga și Yukhara, Bogatyrsky volost, districtul Ialta, existau 255 de gospodării cu o populație mixtă de 1350 de rezidenți înregistrați și 50 de „străini”. 220 de ferme dețineau propriul teren în valoare de 2337 de acri și 35 de gospodării erau fără pământ. Fermele aveau 200 de cai, 80 de boi, 150 de vaci și 2.500 de capete de vite mici; a inclus și moșia prințului F. F. Yusupov-Sumarokov [22] .
După stabilirea puterii sovietice în Crimeea, conform deciziei Krymrevkom din 8 ianuarie 1921 [68] , sistemul volost a fost desființat, iar satul a devenit parte a districtului Kokkozsky din districtul (districtul) Ialta [69] . Printr-un decret al Comitetului Executiv Central al Crimeei și al Consiliului Comisarilor Poporului din 4 aprilie 1922, districtul Kokkozsky a fost separat de districtul Ialta, iar satele au fost transferate în districtul Bakhchisarai din districtul Simferopol [70] . La 11 octombrie 1923, conform decretului Comitetului Executiv Central al Rusiei, au fost aduse modificări diviziunii administrative a RSS Crimeea, în urma cărora districtele (județele) au fost lichidate, districtul Bakhchisaray a devenit independent. unitatea [71] și satul a fost inclus în ea. Conform Listei așezărilor din RSS Crimeea conform recensământului întregii uniuni din 17 decembrie 1926 , în satul Kermenchik Verkhniy, centrul consiliului sat Kermenchik din regiunea Bakhchisarai, existau 204 gospodării, dintre care 176. erau țărani, populația era de 850 de oameni (420 bărbați și 430 femei), toți tătari, existau școală tătară [24] . În 1935, a fost creat un nou district Fotisalsky , în același an ( la cererea locuitorilor ), redenumit Kuibyshevsky [69] [71] , căruia i-a fost reatribuit și Kermencik de Sus.
După eliberarea Crimeei de sub naziști, conform Decretului Comitetului de Apărare a Statului nr. 5859 din 11 mai 1944, la 18 mai, tătarii Crimeii au fost deportați în Asia Centrală [72] . În luna mai a acelui an, în Kermencik de Sus erau înregistrați 640 de rezidenți (101 familii), dintre care 635 erau tătari din Crimeea și 5 ruși; Au fost înregistrate 150 de case de coloniști speciali [26] . La 12 august 1944, a fost adoptat Decretul nr. GOKO-6372s „Cu privire la relocarea fermierilor colectivi în regiunile Crimeei”, conform căruia 9.000 de fermieri colectivi erau planificați să fie relocați în regiune din satele RSS Ucrainene [ 73] iar în septembrie 1944 primii noi coloniști (2349 familii) din diverse regiuni ale Ucrainei, iar la începutul anilor 1950, tot din Ucraina, a urmat un al doilea val de imigranți [74] . Din 25 iunie 1946, ca parte a regiunii Crimeea a RSFSR [75] . Conform decretului Prezidiului Sovietului Suprem al RSFSR din 21 august 1945 [76] , satul Verkhny Kermenchik a fost redenumit Vysokoye, iar consiliul satului Verkhne-Kermenchik a fost redenumit Vysokovskiy. Din 25 iunie 1946, Vysokoye a făcut parte din regiunea Crimeea a RSFSR [75] , iar la 26 aprilie 1954, regiunea Crimeea a fost transferată din RSFSR în RSS Ucraineană [77] . La 15 iunie 1960, satul mai figura ca centru al consiliului sătesc [78] . În 1962, prin decretul Prezidiului Consiliului Suprem al RSS Ucrainei „Cu privire la consolidarea zonelor rurale din regiunea Crimeea”, din 30 decembrie 1962, districtul Kuibyshevsky, care includea satul, a fost atașat lui Bakhchisarai [79]. ] [80] . Până în 1968, consiliul satului a fost desființat și Vysokoye a fost reatribuit consiliului Kuibyshev [81] . Din 12 februarie 1991, satul se află în RSA restaurată Crimeea [82] , la 26 februarie 1992 a fost redenumit Republica Autonomă Crimeea [83] . Din 21 martie 2014 - ca parte a Republicii Crimeea Rusiei [84] .
