Literatura galică

Literatura galică este literatura poporului galic , creată în limba galică . Calea lungă și spinoasă de dezvoltare a literaturii galice se caracterizează printr-o perioadă anormală a așa-numitelor „ epoci întunecate ”, când timp de trei secole - XVI , XVII și XVIII - în condițiile dominației absolute a spaniolei. limbă, cu rare excepții, operele literare în limba galică practic nu au fost create. Termenul „literatură galițienă” are un sens mai larg decât „literatura galiției ”., întrucât include și autori care au scris în limba galicienă în afara patriei, care, în primul rând din motive politice, au fost nevoiți să o părăsească și să emigreze în alte țări. Pentru o lungă perioadă de timp, un număr de autori au menținut bilingvismul , producând lucrări atât în ​​limba galițiană, cât și în spaniolă , precum Rosalia de Castro și Ramon Maria del Valle-Inclan , Alvaro Cunqueiro și José Ángel Valente . În condițiile Spaniei franquiste, conceptele de „popor galic” și „limba galică” au lipsit în utilizarea științifică, lucru consemnat în Enciclopedia literară concisă [1] . Situaţia sa schimbat semnificativ abia după moartea lui Caudillo Franco în 1975 , când Galiţia a primit statutul de comunitate autonomă în Spania în 1981 .

În prezent, autorii literaturii galice sunt uniți în Asociația Scriitorilor și Scriitorilor Limbii înființată în 1980 .

Versuri galego-portugheze din secolele XII-XV

Originea și dezvoltarea literaturii galice, precum și a multor literaturi europene , a început odată cu apariția poeziei , a cărei primă etapă este considerată a fi versurile galego-portugheze sau poezia curtenească a trubadurilor și jonglerii Regatului Galiției din sfârşitul secolului XII - mijlocul secolului XV .

În secolele XIII - XIV , timp de mai bine de 150 de ani, limba galică veche, denumită convențional și galic-portugheză , a fost folosită ca trubadur literar koine al părții centrale și vestice a Peninsulei Iberice . În timpul regelui Castiliei și Leon Alfonso X , lucrările științifice au fost compilate în latină , documentele de afaceri în castiliană , iar așa-numita galic-portugheză a servit ca limbă a primei mișcări literare în părțile centrale și de vest ale Peninsula Iberică . În secolul al XIV-lea, Regatul Galiției a fost în cele din urmă atribuit coroanei castiliene [2] , ceea ce a dus la deplasarea treptată a vechii limbi galice din sfera politică și culturală. Aceasta a fost urmată de o lungă perioadă a Evului Întunecat ( Séculos Escuros , secolele XVI - XVIII ), care a durat mai bine de 300 de ani, când, cu rare excepții, operele literare nu au fost create și publicate în limba galicienă, care era vorbită doar în viața de zi cu zi. „Limba Galiției a fost redusă la poziția de dialect teritorial, poezia era în declin și până la începutul secolului al XIX-lea a continuat să existe mai ales în tradiția orală” [1] .

secolul al XIX-lea

Mijlocul secolului al XIX-lea a fost epoca așa-numitului reshurdimento - renașterea literaturii galice, care tăcuse încă de pe vremea regelui Dinis și a succesorilor săi. Galiția agricolă a adus în primul rând scriitori și poeți ai vieții țărănești, ideologi ai țărănimii mijlocii și ai intelectualității populiste. Dintre aceștia, trebuie menționate următoarele nume: Xoan Manuel Pintos (1811-1876), Francisco Agno (1812-1878), Chose Maria Posada (1817-1886), iar cele mai populare: Rosalia de Castro (1837-1885) și Valentin Lamas Carvajal (1849-1906). Eduardo Pondal (1835-1917) și Manuel Curros Henriquez (1851-1908) au descris viața săracilor în poemele lor și au dat pentru prima dată o formă poetică protestului social al țărănimii. Cei mai cunoscuți prozatori sunt Aurelio Ribalta (1864-1940), Manuel Lugris Freire (1863-1940), Eracleo Pérez Placer (1866-1926) și Francisca Herrera Carrido (1869-). 1950), prima femeie care a fost aleasă membru al Academiei Regale Galice . Marilar Alexandre este, de asemenea, membru al Academiei, ea nu numai că scrie ea însăși în limba galică, ci și traduce în ea lucrări de literatură modernă.

Antologii în rusă

Note

  1. 1 2 Plavskin Z. I. Literatura galică  // Scurtă enciclopedie literară  / Ch. ed. A. A. Surkov . - M.  : Enciclopedia sovietică , 1962-1978.
  2. Narumov, 1987 , p. unsprezece.

Literatură