Limbile neorientate spre gen includ atât limbi naturale, cât și limbi create artificial, în care nu există nicio indicație a genului cuvântului - aceasta înseamnă absența acordului morfologic și lexical între substantive, verbe și adjective în contextul indicarii. se definește genul cuvântului. [unu]
Adesea, limbile fără gen sunt confundate cu limbile neutre din punct de vedere al genului. Cu toate acestea, aceste două fenomene lingvistice diferă unul de celălalt, în plus, absența indicației genului obiectului care se definește nu înseamnă neutralitate de gen [2] , deși utilizarea limbilor fără gen de gen întărește adesea stereotipurile de gen existente și prejudecăți. De exemplu, vorbitorii nativi ai acestor limbi folosesc în majoritatea cazurilor definiții și substantive masculine atunci când se referă la persoane prin natura activităților lor profesionale. În același timp, unele limbi care sunt clasificate ca non-gen folosesc atât definiții masculine, cât și feminine (engleză).
Pentru a determina genul și a indica genul unei persoane sau al unui obiect, aceste limbi folosesc cuvinte specifice genului, cum ar fi mamă , fiu , precum și pronume: el , ea . Totuși, în general, genul este urmărit prin context [1] . Un exemplu de acest tip de limbă sunt limbile indo-europene: bengaleză și persană , precum și maghiară și finlandeză , turcă, toate limbile turcești, japoneză , coreeană , kazahă , chineză și vietnameză .
Din punct de vedere al morfologiei, diferențierea gramaticală în funcție de gen poate apărea atunci când diferite limbi se ciocnesc. De exemplu, limba greacă , care anterior avea trei genuri, a pierdut această trăsătură a limbii se datorează influenței turcului , care, la rândul său, nu are o distincție gramaticală între sexe. Acest fenomen a fost numit „o simplificare generală a sistemului de împărțire a sexului în limbi”. [2] Studiile privind diferențele de gen în utilizarea anumitor limbi indică faptul că din cele 256 de limbi din lume, 112 (44%) au caracteristici de diferențiere de gen, iar 144 (56%) sunt limbi „fără gen”. [3] Având în vedere faptul că interdependența limbilor crește în timp, este imposibil să se excludă posibilitatea influenței lor unele asupra altora, cu toate acestea, nu se știe ce tip de limbi vor fi influențate și care sunt dominante.
Genul cuvintelor este direct legat de percepția cuvintelor, dar nu și de componenta ideologică a cuvântului. Din acest punct de vedere, oamenii de știință studiază modificările lexicale și morfologice ale cuvintelor împrumutate din alte limbi. Unul dintre cele mai clare exemple de modificare a cuvintelor la împrumut este italiana . În acest caz, atunci când se împrumută cuvinte din engleză , percepția fonetică a cuvintelor engleze de către italieni a contribuit la determinarea genului. De exemplu, pentru imigranții italieni, cuvântul „freezer” - un congelator - suna ca „freezə”, adică finalul este asociat cu terminația italiană „a”, ceea ce indică faptul că cuvântul aparține genului feminin, astfel, în interpretarea italiană, cuvântul a fost modificat în „frisa”. Aceleași schimbări apar și în cuvintele franceză și germană împrumutate din engleză. Terminația engleză „ing” în franceză sună ca „ine”, iar în germană „ung”, care determină și genul feminin.
Modalitățile în care substantivelor li se atribuie un anumit gen și utilizarea semnelor distinctive de gen într-o limbă depind în mare măsură de obiceiurile, obiceiurile, valorile și credințele vorbitorilor nativi. În limbile fără distincții de gen, se folosesc în principal pronumele care indică ambele genuri. Definițiile genului masculin sunt folosite pentru a descrie un obiect cu un gen nespecificat. Acest fenomen de utilizare predominantă a adjectivelor masculine afectează negativ femeile, întrucât acest fapt este asimilat în societate ca o normă . De exemplu, utilizarea unor concepte precum pompier , om de afaceri , i.e. un indiciu clar că cuvântul aparține unui tip masculin de activitate creează disonanță cognitivă în societate . În societățile care folosesc tipul de limbaj de mai sus, există posibilitatea de a minimiza rolul femeilor și de a reduce capacitatea acestora de a reuși în profesii a priori orientate spre bărbați. [4] În vremea noastră, există încă o problemă a inegalității de gen în multe locuri, precum și a stereotipurilor de gen bazate pe caracteristicile biologice ale unei persoane. [4] Într-o astfel de situație, utilizarea limbilor în care există o indicație clară a genului afectează percepția noastră asupra genului și contribuie la distrugerea stereotipurilor existente. [5]