Wilibald Gurlitt | |
---|---|
limba germana Wilibald Gurlitt | |
Numele la naștere | limba germana Wilibald Ludwig Ferdinand Gurlitt |
Data nașterii | 1 martie 1889 |
Locul nașterii | Dresda , Saxonia , Germania |
Data mortii | 15 decembrie 1963 (74 de ani) |
Un loc al morții | Freiburg , Baden-Württemberg , Germania |
Țară | Germania |
Profesii |
muzicolog profesor de muzică |
Wilibald Ludwig Ferdinand Gurlitt ( în germană: Wilibald Ludwig Ferdinand Gurlitt ; 1 martie 1889 , Dresda , Saxonia , Germania - 15 decembrie 1963 , Freiburg im Breisgau , Baden-Württemberg , Germania ) a fost un muzicolog, lexicograf și profesor german. Reprezentant al familiei Gurlitt . Fiul lui Cornelius Gurlitt . Membru al Academiei de Științe și Litere din Mainz (1950).
Elevul lui Hugo Riemann și Arnold Schering . În 1920 a condus Institutul de Muzicologie de la Universitatea din Freiburg . În 1929-1958 a fost profesor la Catedra de Muzicologie (cu o pauză sub naziști în 1937-1945). Din 1946 a predat simultan la Universitățile din Berna și Basel . Studenții includ: Konrad Ameln , Fritz Dietrich , Wilhelm Ehmann , Joseph Müller-Blattau [de] , Heinrich Besseler , Reinhold Hammerstein , Harald Heckmann , Günther Birkner , Wolfgang Röhm , Kurt von Fischer și alții. A fost membru al mișcării noii organe. În scrierile sale muzicologice, el a abordat chestiuni despre arta orgă, iconografia muzicală, muzica baroc (în special opera lui Johann Sebastian Bach ). A dezvoltat în mod semnificativ teoria normei sunetului ideal ca o caracteristică a unei anumite perioade muzicale-istorice („ Klangstil ”). A fost editorul Dicționarului de muzică al lui Riemann (ediția a XII-a revizuită), al revistei Archiv für Musikwissenschaft , al lucrărilor colectate ale lui Michael Praetorius și Dietrich Buxtehude .
![]() | ||||
---|---|---|---|---|
Dicționare și enciclopedii | ||||
|