Giuseppe Zanardelli | ||||
---|---|---|---|---|
ital. Giuseppe Zanardelli | ||||
Giuseppe Zanardelli | ||||
Al 24 -lea prim-ministru al Italiei | ||||
15 februarie 1901 - 3 noiembrie 1903 | ||||
Monarh | Victor Emmanuel III | |||
Predecesor | Giuseppe Saracco | |||
Succesor | Giovanni Giolitti | |||
Președinte al Camerei Deputaților din Italia | ||||
23 noiembrie 1892 - 20 februarie 1894 | ||||
Predecesor | Giuseppe Banchieri | |||
Succesor | Giuseppe Banchieri | |||
5 aprilie 1897 - 14 decembrie 1897 | ||||
Predecesor | Vila Tommaso | |||
Succesor | Giuseppe Banchieri | |||
16 noiembrie 1898 - 25 mai 1899 | ||||
Predecesor | Giuseppe Banchieri | |||
Succesor | Luigi Chinaglia | |||
Ministrul de Interne al Italiei | ||||
28 martie 1878 - 19 decembrie 1878 | ||||
Şeful guvernului | Benedetto Cairoli | |||
Predecesor | Agostino Depretis | |||
Succesor | Agostino Depretis | |||
21 iunie 1903 - 2 noiembrie 1903 | ||||
Şeful guvernului | Giovanni Giolitti | |||
Naștere |
29 octombrie 1826 Brescia |
|||
Moarte |
26 decembrie 1903 (77 ani) Toscolano-Maderno |
|||
Loc de înmormântare | ||||
Numele la naștere | ital. Giuseppe Zanardelli | |||
Transportul | ||||
Educaţie | ||||
Grad academic | laureat [1] | |||
Premii |
|
|||
Tip de armată | Armata Regală Sardiniană [d] | |||
Rang | soldat | |||
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Giuseppe Zanardelli ( italian Giuseppe Zanardelli ; 26 octombrie 1826 , Brescia - 26 decembrie 1903 , Toscolano Maderno ) - jurnalist , istoric , om politic și om de stat italian , a condus cabinetul italian din 15 februarie 1901 până la 3 noiembrie 1903 .
Giuseppe Zanardelli s-a oferit voluntar pentru războiul austro-italian , dar în 1849 , după bătălia de la Novara , care a dus la o înfrângere grea și la retragerea armatei sardinie din Piemont , s-a întors în orașul său natal , Brescia , unde a început să învețe .
Odată cu căderea armatei și a puterii lui Napoleon, Brescia a fost cedată Austriei , iar Giuseppe a fost persecutat de noul guvern. Zanardelli a respins categoric oferta de a deveni informator pentru poliția austriacă, pentru care a fost privat de practica didactică ca „element nesigur”.
După aceea, Giuseppe Zanardelli intră în politică. În 1876 , în primul (din trei) cabinet de miniștri, Agostino Depretis Zanardelli a ocupat funcția de ministru al lucrărilor publice, iar în 1878, în cel de-al doilea cabinet al lui Benedetto Cairoli , a primit portofoliul de ministru de interne al Italiei . În aceste funcții, Giuseppe Zanardelli a dat dovadă de aptitudini remarcabile, pe care le-a aplicat la reforma legii electorale a țării.
Giuseppe Zanardelli a primit în repetate rânduri diverse funcții ministeriale, sub diverși președinți ai Consiliului de Miniștri al Italiei , iar la 15 februarie 1901 și-a format și a condus propriul cabinet de miniștri [2] . A făcut lobby activ pentru o lege a divorțului , dar sănătatea precară l-a împiedicat să-și ducă la bun sfârșit planurile. În noiembrie 1903 s-a pensionat, iar în decembrie aceluiași an a murit în orașul Toscolano-Maderno.
Zanardelli a fost un francmason activ și membru al Marelui Orient al Italiei [3] .
A fost înmormântat în Cimitirul Monumental din Brescia.
Prim-miniștrii Italiei | |
---|---|
Regatul Italiei |
|
Republica Italiană |
|
Portal: Italia |
![]() |
| |||
---|---|---|---|---|
|