| Cazacii s-au dus acasă de la Don | |
|---|---|
| Cântec cazac | |
| Limba | ucrainean |
| Artiști de seamă | Red Banner Ansamblul de cântece și dansuri al Armatei Roșii al URSS , Corul Popular Academic Onorat Național al Ucrainei, numit după I. Funii |
Cazacii au călărit de la Don la casă [1] ( Cazacii călare de la Don la casă [2] ; ucraineană. Cazacii ćkhali de la Don la casă [3] , ćkhali Khozari, tătari ćkhali [4] ) - the complot de nuntă [5] ucraineană populară și belarusă [6] cântece cazaci , care povestește despre episodul din timpul întoarcerii cazacilor ( khazarii , tătarii ) după luptele din casa Don cu fata Galya. Inclus în repertoriul multor interpreți și grupuri din Ucraina, precum și în Kuban.
Cea mai cunoscută versiune a cântecului.
Cazacii au condus de la Don la casă,
L-au înșelat pe Galya - i-au luat cu ei.
O, tu ești Galya, tânără Galya,
Au înșelat-o pe Galya - i-au luat cu tine
...
Și cine are fete, să învețe,
Și să nu-l lase să iasă într-o noapte întunecată.
O, tu ești Galya, Galya este tânără,
Și într-o noapte întunecată nu te lasă să te plimbi [7] .
Cazacii au condus acasă de pe Don,
Podmanuli Galya, i-au luat cu ei.
Oh, Galya, Galya este tânără,
L-au sedus pe Galya, i-au luat cu ei.
...
Și cine are o fiică, să învețe,
Acea noapte întunecată, nu-l lăsa să se plimbe.
Oh, ty Galya, tânără Galya,
nu lăsa noaptea aceea întunecată să iasă la plimbare [8] .
Se crede că cântecul ucrainean „The Cassacks Rode” din 1936 a fost „întors din uitare” de către Ansamblul Red Banner al Cântecului și Dansului Armatei Roșii a URSS .
La începutul anilor 1990, Mihail Molyavko, un istoric local din Kiev, a raportat despre versiunea originală a cântecului, înregistrată de el de la ruda lui unchiul Gordey, unde în loc de „cazaci” era cuvântul „khazars”. Potrivit lui M. Molyavko, după revoluția din 1917, cuvântul „cazac” pentru guvernul sovietic era sinonim cu cuvântul „contra”, iar cântecele despre cazaci, ca și cazacii înșiși, au fost distruse de regimul comunist cu o grijă deosebită. Abia la mijlocul anilor 1930 era permis să se vorbească despre cazaci, dar numai în limite strict alocate. În acest moment a apărut un cântec reelaborat de „poeții populari” într-un mod nou numit „Cazacii călăreau” [9] [10] .
Această publicație a câștigat popularitate și a câștigat sprijin în unele cercuri. Douăzeci de ani mai târziu, istoricul D. Kobelsky și-a exprimat opinia că versiunea „Khazar” „nu a existat în rândul poporului ucrainean și se poate presupune că această versiune a fost inventată de Molyavko” [11] .
Poetea Antonina Garmash-Lytvyn a oferit o versiune similară a versiunii „Khazar” a cântecului, înregistrată de la Nazarenko Selavet Antonovna - un locuitor al satului. Faguri din regiunea Kiev din Ucraina [12] . De asemenea, cântecul „The Khazars s-au dus” ( ucraineană: Їkhali Khazars ) este dat în colecția de cântece populare din Pokuttya ( ucraineană: cântece populare ucrainene populare din Pokuttya ), care a fost înregistrată în satul Tsutsilin, regiunea Ivano-Frankivsk din 1970 [13] .
În 2020, folcloriştii D. G. Tregubov şi I. M. Tregubova în articolul „Motivele de nuntă de primăvară în cântece populare tragice” ( ucraineană: motive de primăvară în cântece populare tragice ) au raportat o mulțime de cântece populare cu un motiv similar, de altfel, atât pe teritoriul Ucrainei și în străinătate [14] .
În 1887, A. Potebnya a publicat colindul ucrainean „Arderea tavernei” cu un complot similar [15] .
Cântece tradiționale din Belarus cu un complot similar au fost publicate de P.V. Shein în 1887 [16] .
Potrivit etnografilor, cântecul este cea mai faimoasă variantă a intrigii cu formula generală „seducătoarea unei fete”. Baza complotului este afișarea acțiunilor neetice ale bărbaților pe fundalul comportamentului nesăbuit al unei fete, care duce la moartea ei - prin arderea unei fete sub un pin (în estul și centrul Ucrainei) sau o fată este înecată. în Dunăre (în vestul Ucrainei ). Elemente ale folclorului antic de primăvară și de nuntă au fost păstrate în cântec . Moartea unei fete reflectă simbolic trecerea de la o fată la o femeie căsătorită, de la casa părintească la casa mirelui. „Burning Pine” este o binecunoscută hiperbolă a cântecelor de nuntă [17] (vezi și ritul Nunta cu pin ).
Conform tradiției sovietice, este cântat pe o melodie veselă, unii jucători de kobza îl interpretează ca o duma . Versiunea cântecului cu cuvintele „Cazacii s-au dus acasă din Don, / Au luat-o pe Galya cu ei...” este destul de scurtă, ceea ce indică probabil o adaptare literară. Versiuni mai complete menționează numărul cazacilor, unde și cum au „înșelat” fata, etapele rătăcirii, persuasiunea fetei.
Există diverse opțiuni pentru originea bărbaților care pleacă acasă: Volokhi , khazarii (capre) , tătari , cazaci, ucraineni , turci , moscoviți, prusaci , greci , lyahi , polonezi , mazur , pilonți (bețivi), cizmar, „ Don Cazacul ”. ", Tula , lancier , cocher , haydamak , soldat , nobil , tigaie , negustor , hamster (leneș, dăunător) și alții. Toți sunt străini de localnici, în unele cântece se cântă „străini”, „străini”, „străini” sau pur și simplu „oameni”. „Ucrainenii” ca străini se regăsesc în cântecele populare la granița cu Polonia. Conform intrigii cântecului, bărbații, după ce i-au promis fetei o viață mai bună, o iau cu ei, o iau mult timp, o leagă cu împletituri de un pin, dau foc unui pin și dispar. Un cazac, care nu are legătură cu străinii, a răspuns strigătului lui Gali.
Există o versiune poloneză, în care cazacii din „Ukrainonka” au convins-o pe fată să meargă cu ei, au obligat-o să-și arunce rochia și panglicile, apoi i-au aruncat în Dunăre, ajutându-se cu sabiile; a venit fratele fetei și i-a reproșat purtarea ei proastă. Există o opțiune atunci când o fată cu „iubita” a mers pe unul, al doilea, al treilea câmp, iar fata spune „că nu a vrut să iubească”, pentru care „iubita” a aruncat-o în Dunăre.
Intriga complotului are loc uneori într-o tavernă în care lucrează „shinkarka Galya” - fata era acolo, în ciuda interdicțiilor mamei sale. Numele „Halya” este tipic pentru o fată din cântecele de nuntă ucrainene. Există și alte nume: Anya, Anechka, Ganzya, Reiza, Kasia, Haika, Mariyka, Katerina, sau numele nu este menționat.
În timpul persuasiunii, „străinii” îi promit fetei că va fi mai bine cu ei decât cu propria mamă, sau seduc prin faptul că „nu țesem, nu toarcem, nu semănăm, noi nu culegem. .., se beau miere de vodcă”. Uneori este invers – fata oferă concursuri „cine mă va lua, eu voi fi el” ( ucraineană , cine va face linia, voi fi ) sau străinii îi refuză fetei să continue călătoria comună.
Adesea sunt trei „străini” care conving și o iau pe fată: „un prusac și un polonez și un cazac Don”, „un polonez și un cazac și un al treilea hamster”, „un Tula, un polonez și un Cazac din Don”, „din câmpul de câmp... un cetățean din oraș... un cazac din Don, un turc, un tătar și un vlah. În episodul din tavernă „trei cazaci beau” și se dovedesc a fi din Don. Toată lumea bea una dintre băuturi: vin, bere, hidromel sau vodcă; uneori unul bea, celălalt cântă la vioară, iar al treilea vorbește cu fata; în unele versiuni, bărbații plătesc în ducați, zloți, chervoneți, monede, monede de aur, argint și cupru. În unele variante de „străini” unul sau doi. În versiunile simplificate ale complotului, expresia „Cazacii călare” dă impresia că acesta este un grup semnificativ.
Străinii au călărit: din casa Don, de acasă la Don, din casa Nipru, dintr-un tâlhărie-tâlhărie, dintr-o bătălie turcească, din Brest, Berestechko, Bereza , Lvov , Kiev , sau neindicate. Ei merg; sau călăresc pe cai, iar fata este „în spatele șeii”; pe un cărucior; pe un vagon; purtați cărucioare cu lucruri împreună cu fata. Pe baza direcției de mișcare a cazacilor, se poate asuma naționalitatea fetei: polonez, evreu, ucrainean, belarus, cazac rus.
Cântecul se termină cu arderea unui pin cu o fată sau înecarea unei fete, adesea cu cuvinte instructive: „... cine are fiice, să învețe” ( ucraineană „... cine are o fiică, să-l învețe” invata " ) sa nu te duci seara la taverna, sa nu ai incredere in cazacii don, sa nu te plimbi noaptea etc.
Etnografii D. G. Tregubov și I. M. Tregubova explică semnificația cântecului în felul următor. Cuvântul „Dunăre” din „ Povestea campaniei lui Igor ” avea două semnificații: numele fluviului ( Dunărea ) și denumirea viiturii de primăvară ( Dunărea ). Dunărea este amintită și în timpul nunții, când se aduc panglici pentru cununa de nuntă:
... Un râu rapid curge,
... Marusenka rătăcește.
În spatele ei, tăticule...:
- Te vei îneca, Marusya...
O, aș prefera,
mă voi îneca în Dunărea aia... O
să înșel mult...
... Curgerea râului Bistra,
... Marusenka să hoinărească.
Pentru câmpuri, prietene...:
- Vtonesh, Marusya...
- O, aș vrea,
mă înec în Dunărea aia... E
o cotă uimitoare de ars....
Adică căsătoria este descrisă drept înec în „Dunăre”.
În cererea de mântuire a lui Gali, ei văd ritul „înțelegerii” nunții - cererea de răscumpărare din trenul de nuntă . Cererea este auzită de un cazac care ara, iar „ arătul ” în mitologia slavă este un simbol al fertilizării. Adică, cântecul descrie inițierea unei fete și schimbarea statutului ei social - trecerea de la o fată la o femeie. Prin urmare, un cazac nu este un „străin”, ci un mire, iar o fată este o mireasă. Marcatori ale motivelor de nuntă din cântec sunt: starea unei fete sub un pin aprins „de sus în jos” sau scufundarea ei în Dunăre ca o inițiere rituală a morții; legarea și coafarea împletiturii „după obiceiul femeilor” încă face parte din ritualurile de nuntă. Marcatori de motive de primăvară: „Dunărea” ca denumire a viiturii de primăvară a râului; comparații „ardea pinul” - „fata e frumoasă, ca primăvara” [14] .