Boris Zakhoder | ||
---|---|---|
Data nașterii | 9 septembrie 1918 | |
Locul nașterii | Cahul , Basarabia , Regatul României | |
Data mortii | 7 noiembrie 2000 (82 de ani) | |
Un loc al morții | ||
Cetățenie (cetățenie) | ||
Ocupaţie | romancier , poet , scenarist , traducător | |
Gen | poezie, basm, proză pentru copii | |
Limba lucrărilor | Rusă | |
Premii |
|
|
Premii |
|
|
Lucrează pe site-ul Lib.ru | ||
© Lucrările acestui autor nu sunt gratuite |
Boris Vladimirovici Zakhoder ( 9 septembrie 1918 , Cahul , Basarabia - 7 noiembrie 2000 , Korolev , Regiunea Moscova ) - scriitor și poet rus sovietic, traducător , scenarist. Popularizator al clasicilor lumii pentru copii . Laureat al Premiului de Stat al Federației Ruse (1999).
Boris Zakhoder s-a născut la 9 septembrie 1918 în orașul Kagul din sudul Basarabiei într-o familie de evrei de avocat, absolvent al Universității din Moscova Vladimir Borisovich Zakhoder și Polina Naumovna Gertsenshtein.
Bunicul patern al lui Boris, Boris Ivanovici (Borukh Ber-Zalmanovich) Zakhoder (1848-1905), după care a fost numit viitorul poet, a fost primul rabin oficial al lui Nijni Novgorod (1874) și Vladimir . A corespondat cu VG Korolenko și a fost publicat în presa rusă atât în rusă, cât și în ebraică. În 1883, cu donații strânse în rândul enoriașilor de către Borukh Zakhoder, a fost deschisă prima sinagogă la Nijni Novgorod , construită după proiectul lui I.F. Neiman. Semnătura sa se află sub înregistrarea metrică din „ Cartea metrică a rabinului evreu de la Nijni Novgorod pentru 1885, cu o înregistrare a nașterii lui Yakov Mihailovici (Moiseevici) Sverdlov ” [1] .
Polina Naumovna Gertsenshtein a lucrat ca traducător la Moscova; ea s-a sinucis când fiul ei avea 14 ani. Bunicul matern, Nukhim Simonovich Gertsenstein, și întreaga sa familie erau originari din Cahul.
Când Boris Zakhoder era copil, familia s-a mutat la Odesa și apoi la Moscova.
Din copilărie a fost interesat de științe naturale, biologie . În 1935, Boris Zakhoder a absolvit Școala nr. 25 din Moscova, care era cunoscută pentru orientarea sa experimentală versatilă.
A studiat la Institutul de Aviație din Moscova , dar nu a terminat-o.
În 1936 a intrat la Facultatea de Biologie a Universității din Kazan . Apoi s-a transferat la aceeași facultate la Universitatea de Stat din Moscova. Lomonosov .
Dar dragostea pentru literatură a câștigat - în 1938 Boris Zakhoder a intrat la Institutul Literar , unde a fost înscris la seminarul poetic al lui Pavel Antokolsky [2] , a început să-și publice poeziile.
La sfârșitul anului 1939, împreună cu un grup de studenți, Boris Zakhoder s-a oferit voluntar pentru războiul de „iarnă” sovietico-finlandez . În 1940 s-a întors.
În scurtul interval dintre cele două războaie, a scris poezii și eseuri despre construcția VDNKh . Din martie 1941 și-a continuat studiile la Institutul Literar, dar abia până pe 22 iunie, când Germania nazistă a atacat Uniunea Sovietică.
În primele zile, Zakhoder s-a oferit voluntar . A luptat pe fronturile Karelian și de Sud-Vest , a participat la eliberarea Lvov . A lucrat în redacția ziarului „Foc pe dușman”. Poeziile sale în acești ani au fost publicate în mod repetat în ziarele armatei.
În februarie 1944, locotenentul principal Zakhoder a primit medalia „ Pentru meritul militar ” [3] .
În 1946 a fost demobilizat și s-a întors la Moscova. Și-a reluat studiile la Institutul Literar și a absolvit în 1947 diplomă cu mențiunea [2] . Cu toate acestea, Zakhoder nu a fost dus la școala absolventă [4] .
În același an, poezia „Bătălia pe mare” a fost publicată în revista „Zateynik” (ulterior a fost inclusă în colecția „Pe biroul din spate”). Acesta a fost debutul lui Zakhoder ca poet pentru copii. În același an, i-a arătat lui Lev Kassil un basm în versul „Scrisoarea” I „”. În ciuda recenziei entuziaste a celebrului scriitor, povestea a fost publicată doar 8 ani mai târziu în revista Novy Mir , care a fost apoi editată de Konstantin Simonov , care a semnat poeziile în platou.
În anii 1950, Zakhoder a început să traducă. În 1952, traducerile sale ale poveștilor lui Anna Zegers (sub pseudonimul „B. Volodin”) au fost publicate în „Biblioteca Poporului” Ogonyok „”.
În 1955, poezia „Scrisoarea Ya” a fost publicată în revista Novy Mir. În același an, editura „ Detgiz ” a publicat prima carte a lui Zakhoder - o colecție de poezii „Pe biroul din spate”, pe care Korney Chukovsky a comentat-o cu căldură .
Din 1955 până în 1960, Boris Zakhoder a tradus în rusă „Povești și povești amuzante” de Karel Chapek , unele lucrări de Jan Grabovsky, Julian Tuwim și Jan Brzehwa [5] .
În 1958 Zakhoder s-a alăturat Uniunii Scriitorilor din URSS [6] . Acest lucru a însemnat mult pentru el: deci, nu se mai putea teme că va fi recunoscut ca parazit .
După lansarea primei cărți, popularitatea a câștigat rapid , iar celelalte lucrări ale sale au început să fie publicate și republicate: „Monkey’s Tomorrow” (1956), „Nimeni și alții”, „The Letter” I ”” (ambele - 1958), „Ajutoare cu patru picioare” (1959), „Cine seamănă cu cine” (1960), „Tovarăși pentru copii” (1962), „Balena și pisica” (1964), „Mica sirenă” (1967), „ School for Chicks” (1970), „Kind Rhino” (1977), „Considerations” (1979), „My Imaginations” (1980), „If they give me a boat” (1981), „Despre toți cei din lume” (1990), „Iarba-pretutindeni-crește” (1994), „Insula undeva acolo” (1995).
În povestirile sale în proză, Zakhoder abordează problemele singurătății, căutarea prietenilor, frumusețea adevărată și falsă, bunătatea și cruzimea [7] .
Din 1966 până în 2000, Zakhoder a locuit într-o casă din Lesnye Polyany, în orașul Kaliningrad (acum orașul Korolev ), regiunea Moscova.
În iunie 2000, B. V. Zakhoder a fost distins cu Premiul de Stat al Federației Ruse în domeniul literaturii și artei în 1999 pentru lucrări pentru copii și tineri - pentru cartea „Selectat” [8] .
B. V. Zakhoder a murit la 7 noiembrie 2000 în Spitalul Central al orașului Korolev . A fost înmormântat la Moscova la cimitirul Troekurovsky [9] [10] , secțiunea a IV-a. Pe piatra funerară, este reprodusă o ilustrație pentru „Winnie the Pooh” de Ernest Shepard - una dintre cele două pe care A. A. Milne însuși a vrut să le vadă reprezentate pe mormântul său .
Boris Zakhoder era cel mai bine cunoscut în URSS pentru traducerile și repovestirile sale ale operelor clasice ale literaturii străine pentru copii. În prezentarea sa, mulți cititori vorbitori de limbă rusă s-au familiarizat cu cărți precum „ Winnie the Pooh and All-All-All” de A. Milne , „ Mary Poppins ” de P. Travers , „ Peter Pan ” de J. Barry , „ Aventurile lui Alice în Țara Minunilor „ L. Carroll , precum și basme de K. Chapek , poezii de Y. Tuwim și J. Brzehva .
Alături de traduceri de poezii pentru copii (în primul rând poeți polonezi) și poezii originale pentru copii, continuând tradițiile poeziei umoristice cotidiene, de basm și „absurdă” engleză, poloneză și rusă, Zakhoder din a doua jumătate a anilor 1950 a interpretat cu basme. în proză (de-a lungul timpului, dându-le numele colectiv „Povești pentru oameni”). Proza originală a lui Zakhoder, cu intrigi animale fabuloase care amintesc de basmele lui Kipling, se remarcă prin profunzimea lirică și filozofică.
Boris Zakhoder este, de asemenea, autorul mai multor piese de teatru pentru copii: „Mica sirenă” (1972), „Mary Poppins se va întoarce!” (1974, în colaborare cu D. Medvedko), „Mary Poppins” (1976, în colaborare cu V. Klimovsky), „Pyrgora Winnie the Pooh” (1979), „Aventurile lui Alice în Țara Minunilor” (1982) etc. .
În 1996, într-o ediție restrânsă au fost publicate colecții de versuri „Foante” și „Aproape postume”, în 1997 – cartea „Insolență”.
Moștenirea traducătorului Zakhoder (inclusiv traduceri ale poeziei lui Goethe ) și poetului „adult” nu este încă suficient de cunoscută cititorului.
![]() | ||||
---|---|---|---|---|
Dicționare și enciclopedii | ||||
|