Serebryakova, Zinaida Evghenievna

Zinaida Serebryakova
Numele la naștere Zinaida Evghenievna Lansere
Data nașterii 28 noiembrie ( 10 decembrie ) 1884
Locul nașterii Cu. Neskuchnoye , Belgorod Uyezd , Guvernoratul Kursk , Imperiul Rus
Data mortii 19 septembrie 1967( 19.09.1967 ) [1] [2] [3] (în vârstă de 82 de ani)
Un loc al morții
Cetățenie
Gen portret
Studii
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Zinaida Evghenievna Serebryakova (nume de fată Lansere ; 28 noiembrie [ 10 decembrie ]  1884 , Neskuchnoe , districtul Belgorod , provincia Kursk , Imperiul Rus [acum regiunea Harkov , Ucraina ] - 19 septembrie 1967 , artist rus și francez , Paris , Franța ) a asociației „ Lumea Artei ”, una dintre primele femei ruse care a intrat în istoria picturii. Student al lui Osip Braz .

Biografie

Familie

Zinaida Serebryakova s-a născut pe 10 decembrie 1884. În autobiografia ei, scrisă ca răspuns la o scrisoare a lui O. A. Jivova, un cercetător senior la Galeria de Stat Tretiakov, Serebryakova a indicat data nașterii ca 12 decembrie, care nu corespunde faptelor documentate și altor autobiografii. Și-a petrecut copilăria în moșia Neskuchnoye într-una dintre cele mai faimoase familii de artă , Benois -Lancere. Bunicul ei, Nikolai Benois , a fost un arhitect celebru, tatăl ei Eugene Lansere a fost un sculptor de animale  celebru , iar mama ei Ekaterina Nikolaevna (1850-1933, fiica arhitectului Nikolai Benois, sora arhitectului Leonty Benois și a artistului Alexander Benois) a fost grafică. artistă în tinerețe. Nadezhda Leontievna Benois (căsătorită cu Ustinov), vărul Zinaidei, a fost mama actorului și scriitorului britanic Peter Ustinov  - astfel, el a fost vărul-nepot al lui Z. E. Lansere.

Soțul - Boris Anatolyevich Serebryakov, care a fost vărul lui Zinaida. Copii:

  1. Serebryakov, Evgeny Borisovich (1906, Neskuchnoye - 1990, Leningrad). Arhitect, restaurator. După 1945, a participat la restaurarea monumentelor de arhitectură din Peterhof [4] .
  2. Serebryakov, Alexander Borisovich (1907, Neskuchnoe - 1995, Paris). A lucrat la amenajările interioare de muzee, magazine, conace, pavilioane din parc; executate panouri decorative, picturi monumentale [5] .
  3. Serebryakova, Tatyana Borisovna (1912-1989, Moscova). Artist de teatru. Artist onorat al RSFSR [6] .
  4. Serebryakova, Ekaterina Borisovna (1913, Neskuchnoye - 2014, Paris) [7] , artistă, membru fondator și președinte de onoare al Fundației Zinaida Serebryakova (Franța).

Viața timpurie

În 1900, Zinaida a absolvit gimnaziul pentru femei și a intrat în școala de artă fondată de prințesa M. K. Tenisheva . În 1903-1905 a fost elevă a portretistului O. E. Braz . În 1902-1903 călătorește în Italia . În 1905-1906 a studiat la Académie de la Grande Chaumière din Paris .

În 1905, Zinaida Lansere se căsătorește cu un student și cu vărul ei Boris Serebryakov. Dar dificultatea a fost că biserica nu a încurajat căsătoriile rudelor apropiate, mai mult, Zinaida era de credință romano-catolică, iar Boris era ortodox. După lungi încercări, călătorii la Belgorod și Harkov la autoritățile spirituale, obstacolele au fost înlăturate, iar la 9 septembrie 1905, Zina și Boris s-au căsătorit în biserica familiei din Neskuchny .

„Acolo, în Neskuchny , Zinaida și-a întâlnit soarta. Pe malul opus al râului Muromka , Serebryakov locuia la propria fermă - mama familiei, Zinaida Aleksandrovna , era sora tatălui Zinei. Copiii ei au crescut cu copiii lui Lansere și nu este nimic surprinzător că Boris Serebryakov și Zina Lansere s-au îndrăgostit unul de celălalt în copilărie. Au fost de mult de acord să se căsătorească, iar părinții de ambele părți nu s-au opus alegerii copiilor, dar au existat și alții. dificultăți: Lansere și Benoit au aderat în mod tradițional la credința catolică  - sângele francez curgea în vene (primul Benoit a fugit în Rusia de la Revoluția Franceză , strămoșul lui Lansere a rămas după războiul din 1812 ), doar puțin diluat cu italiană și germană, iar Serebryakovs erau ortodocși... În plus, Zina și Boris erau veri, iar ambele religii nu erau de acord cu astfel de căsătorii strâns legate.A fost nevoie de mult timp și chiar mai multe probleme cu autoritățile bisericești pentru ca îndrăgostiții să obțină permisiunea de a se căsători.

— STELE EPOCII. ZINAIDA SEREBRYAKOVA

[opt]

Anii pre-revoluționari

Ca artistă, Serebryakova s-a format la Sankt Petersburg. Cercetătorii au subliniat influența „muzelor lui Pușkin și Blok” asupra Serebryakovei [9] .

De la ucenicie, Z. Lansere a încercat să-și exprime dragostea pentru frumusețea lumii. Lucrările ei timpurii, O fată țărănească (1906, Muzeul Rusiei ) și O grădină în floare (1908, colecție privată), povestesc despre căutarea și simțul ei acut al frumuseții pământului rusesc.

Autoportretul lui Serebryakova („ În spatele toaletei ”, 1909, Galeria de stat Tretiakov ), prezentat pentru prima dată la marea expoziție „ Lumea artei ” în 1910, a adus faimă largă . Autoportretul a fost urmat de The Bather (1911, Muzeul Rus), portretul lui E. K. Lansere (1911, colecție privată) și portretul mamei artistului Ekaterina Lansere (1912, Muzeul Rus) - lucrări mature și solide în compoziție. În 1911, Serebryakova s-a alăturat societății World of Art, dar s-a diferit de restul grupului prin dragostea ei pentru comploturi simple, armonie, plasticitate și generalizări în pânzele ei.

În 1914-1917, opera Zinaidei Serebryakova a cunoscut o perioadă de înflorire. În acești ani, ea a pictat o serie de tablouri pe tema vieții populare, a muncii țărănești și a satului rusesc, care îi era atât de aproape de suflet: „Țărani” (1914-1915, Muzeul Rusiei), „ Recolta ” (1915, Muzeul de Artă din Odesa ) [10] și altele.

Cea mai importantă dintre aceste lucrări a fost The Whitening of the Canvas (1917, Galeria de stat Tretiakov ). Figurile de femei țărănești, surprinse pe fundalul cerului, capătă monumentalitate, subliniată de linia joasă a orizontului.

Multe dintre picturile celebre ale Zinaidei Serebryakova au fost create în atelierul ei de la moșia familiei Neskuchnoye . Konstantin Somov , Serghei Rahmaninov , Serghei Prokofiev , Anna Akhmatova au vizitat-o ​​adesea acolo . Sufletul companiei a fost Alexandre Benois  - unchiul iubit al artistului .

„Tema este cea mai simplă și chiar și cumva nu există nicio temă. O tânără trăia într-o sălbăticie rurală adâncă, într-un mediu de fermă mizerabil, și nu avea altă bucurie, nicio altă plăcere estetică în zilele de iarnă, smulgând-o de întreaga lume, cum să-și vadă chipul tânăr vesel în oglindă. , cum să vezi jocul mâinilor goale cu un pieptene și cu o coamă de păr..."

- Benoit a scris despre ea atunci

În 1914, Alexander Benois a primit ordinul de a picta sala restaurantului gării Kazansky din Moscova [11] ; În lucrare au fost implicați Yevgeny Lansere , Boris Kustodiev , Mstislav Dobuzhinsky, Zinaida Serebryakova . Picturile murale ale restaurantului au dezvoltat laitmotivul întregii gări - o alegorie pe tema „Rusia leagă Europa și Asia”. Serebryakova a realizat schițe pentru o serie de panouri „Oamenii Orientului”: India, Japonia, Turcia, Siam au fost prezentate sub formă de odaliscuri goale [12] . În același timp, ea lucrează la un tablou neterminat pe teme ale mitologiei slave.

Revoluție

Zinaida a întâlnit Revoluția din octombrie în moșia ei natală Neskuchny . În decembrie 1917, în legătură cu începutul jafurilor din familiile proprietarilor de pământ, familia Serebryakov s-a mutat la Zmiev [13] , apoi, la începutul anului 1918, la Harkov , unde la 21 martie 1919, într-un apartament închiriat din o casă pe strada Kontorskaya , 25 de ani, a murit de tifos tifa , soțul artistului Boris [14] . Serebryakova a rămas cu patru copii și o mamă bolnavă, fără mijloace de existență. În noiembrie 1919, moșia familiei Serebryakov a fost jefuită și arsă [15] [16] . Din cauza lipsei vopselelor în ulei, Zinaida a fost nevoită să treacă la cărbune și creion. În această perioadă, au fost create unele dintre cele mai faimoase portrete de grup ale copiilor Serebryakovei - „Pe terasa din Harkov” și „ Casa de cărți ” [17] .

Artistul a refuzat să treacă la stilul futurist popular în primii ani post-revoluționari sau să picteze portrete ale comisarilor. A găsit de lucru la Muzeul de Arheologie din Harkov , unde a realizat schițe în creion ale exponatelor [18] . În decembrie 1920, Serebryakov s-au mutat la Petrograd . În primele luni după mutare, familia a locuit pe strada Lakhtinskaya , pe partea Petrograd , în apartamentul prietenilor lor din Harkov B. S. și R. A. Baskov, iar apoi în apartamentul lor „pre-revoluționar” de pe linia 1 a insulei Vasilevsky . În primăvara anului 1921, artista împreună cu mama și copiii ei s-au mutat în „casa familiei” de pe strada Glinka nr . 15 [19] . Artiștii Teatrului de Artă din Moscova [20] au fost stabiliți în acest apartament „pentru compactare” . În anii următori, Serebryakova a pictat mult pe teme din viața teatrală. În 1924, 14 dintre lucrările ei au fost expuse cu succes la o expoziție la New York. Un interes deosebit pentru public a fost pictura „ Fata adormită pe o pătură roșie ” (1923).

Paris

În toamna anului 1924, Serebryakova a mers la Paris, după ce a primit o comandă pentru un panou decorativ mare. Ea nu a reușit să se întoarcă și s-a trezit ruptă de patria și de copiii ei (doi copii, Alexandru și Catherine, au reușit să fie trimiși în străinătate). Ea trăia în acel moment cu un pașaport Nansen și în 1947 a primit cetățenia franceză.

În 1928-1929 și 1932 [21] Zinaida Serebryakova a plecat în Maroc . Acolo pictează Munții Atlas , femei arabe, africane în turbane colorate. Ea a scris, de asemenea, un ciclu de picturi dedicat pescarilor din Bretania .

Dezghețarea lui Hrușciov

În timpul dezghețului Hrușciov , autoritățile sovietice au permis contactele cu Serebryakova. În 1960, după 36 de ani de separare, o vizitează fiica ei Tatyana (Tata), care a devenit artistă de teatru la Teatrul de Artă din Moscova. În 1966, la Moscova, Leningrad și Kiev au fost prezentate mari expoziții ale lucrării lui Serebryakova. Ea devine populară în URSS, albumele ei sunt tipărite în milioane de exemplare, iar picturile ei sunt comparate cu Botticelli și Renoir .

La 19 septembrie 1967, Zinaida Serebryakova a murit la Paris, la vârsta de 82 de ani, după o hemoragie cerebrală. A fost înmormântată în cimitirul din Sainte-Genevieve-des-Bois [22] .

Memorie

Note

  1. ↑ 1 2 Serebryakova Zinaida Evgenievna // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
  2. ↑ Zinaida Evgenevna Serebryakova  (olandeză)
  3. ↑ Zinaida Serebryakova [Lansere] // Grove Art Online  (engleză) / J. Turner - [Oxford, England] , Houndmills, Basingstoke, England , New York : OUP , 1998. - ISBN 978-1-884446-05-4
  4. ↑ Benoit Lansere Serebryakov (link inaccesibil) . www.bls-collection.com. Preluat la 8 iulie 2017. Arhivat din original la 13 august 2017. 
  5. ↑ Serebryakov, Alexander Borisovich (link inaccesibil) . Data accesului: 30 ianuarie 2014. Arhivat din original la 30 septembrie 2013. 
  6. ↑ Serebryakova, Tatyana Borisovna (link inaccesibil) . Consultat la 30 ianuarie 2014. Arhivat din original la 20 noiembrie 2018. 
  7. ↑ Artista Ekaterina Serebryakova moare la Paris , TASS . Preluat la 8 iulie 2017.
  8. ↑ SERAFIMA CHEBOTAR. STELE EPOCEI. ZINAIDA SEREBRIAKOVA . https://www.liveinternet.ru/users/feigele/post346394323/ (10 decembrie 2019). Data accesului: 9 iunie 2021.
  9. ↑ Savitskaya T. A. Z. Serebryakova. Lucrări alese. - M .: Artist sovietic, 1989. - S. 2-3.
  10. ↑ Muzeul de Artă din Odesa. Pictură din secolul al XVI-lea - începutul secolului al XX-lea. Catalog / L. N. Kalmanovskaya, L. N. Gurova. - Odesa: IMK „Orașul Maeștrilor”, 1997. - S. 128. - 177 p.
  11. ↑ Proiectul stației în 1914. Invitație de noi artiști  // Gara Kazansky A.V. Shchusev. Ideea nerealizată a Galeriei „Lumea artei” Tretiakov : revistă - Număr special. Aplicație. - 2017. - Nr 2 (55) .
  12. ↑ Operă de artă pentru gara de la începutul Primului Război Mondial. A doua jumătate a anilor 1914-1915  // Galeria Tretiakov: revistă - Număr special. Aplicație. - 2017. - Nr 2 (55) .
  13. ↑ Rusakova, 2008 , p. 74.
  14. ↑ Buriakovskaya, Tatiana. Harkov „secretele” lui Zinaida Serebryakova . Ora (27 septembrie 2017). Data accesului: 6 august 2019.
  15. ↑ Efremova, 2006 , p. 94.
  16. ↑ Rusakova, 2008 , p. 75.
  17. ↑ Rusakova, 2008 , p. 195.
  18. ↑ Rusakova, 2008 , p. 77.
  19. ↑ Rusakova, 2008 , p. 83-84.
  20. ↑ Krasikov M. M. Artă bună, Kontorskaya 25 . Creativitate și excursii Krasikov M. M. (28 noiembrie 2016). Data accesului: 6 august 2019.
  21. ↑ Rusakova, 2008 , p. 220-221.
  22. ↑ Rusakova, 2008 , p. 160.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
Genealogie și necropole
 Lucrări de Zinaida Serebryakova