Ict

Ikt ( lat.  ictus  „lovitură”, „împingere”), accent ritmic în versuri , fixându-și structura unică.

IKT în metrica și metrica silabică

În versificarea metrică și silabică , ikt formează un metru  - unul sau un grup de două picioare , a cărui succesiune fixează versul. De exemplu. în hexametru catalectic dactilic —́UU | —́UU | —́UU | —́UU | —́UU | —́U sunt șase ikts, fiecare formând un metru dintr-un dactil ; în trimetrul iambic U—́ ¦ U— | U— ¦ U— | U—́ ¦ U— trei iqts, fiecare formând un metru din doi iambs etc.

Respectarea ikts în versurile metrice (și parțial silabometrice) este foarte importantă, deoarece ikt este singurul mecanism de stabilire a ritmului în versuri. De exemplu, hexametrul eroic, care poate lua 32 de forme, de la dactilic propriu-zis (—́UU | —́UU | —́UU | —́UU | —́UU | —́U) la spondeic (—́— | —́— | —́— | —́ — | —́— | —́—) , este obligat să păstreze ikty pe prima silabă a fiecărui picior; altfel ritmul versului se va pierde. În același timp, accentele proprii ale cuvintelor cu ikt pot să nu coincidă, de exemplu:

—́UU | —́UU | — ́ || — | —́— | —́UU | -X Áurea príma satá [e]st || aetás quae víndice nullo… ( Ovidius , Metam. I, 89 )

unde în cuvintele „sata” și „aetas” accentul adecvat cade pe prima silabă, în timp ce ikt cade pe a doua.

Ikt în silabo-tonică

În versificarea silabotonică - accent ritmic într-un vers, indiferent de accentul propriu (verbal) al cuvintelor care alcătuiesc versul. De exemplu. „Du-te, colibă, du-te, cuptor – proprietarul nu are unde să se întindă”.

Literatură