Izotopi ai hafniului

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 18 noiembrie 2021; verificările necesită 2 modificări .

Izotopii de hafniu  sunt soiuri ale elementului chimic hafniu care au un număr diferit de neutroni în nucleu. Izotopi cunoscuți ai hafniului cu numere de masă de la 153 la 188 (număr de protoni 72, neutroni de la 81 la 116) și 26 de izomeri nucleari .

Hafniul natural este format dintr-un amestec de 6 izotopi. Cinci dintre ele sunt stabile:

Un alt izotop natural are un timp de înjumătățire uriaș , mult mai lung decât vârsta universului :

Cel mai lung radioizotop artificial este 182 Hf cu un timp de înjumătățire de 8,9 milioane de ani.


178m2 Hf

Articol principal Bombă cu hafniu

În 1998, izomerul Hf de 178 m2 a atras atenția oamenilor de știință . Caracteristica sa a fost o energie semnificativă a stării excitate (2,446 MeV per nucleu sau 1,3 GJ per 1 gram) cu un timp de înjumătățire lung (31 de ani). [1] [2] În timpul tranziției izomerice, energia a fost eliberată sub formă de radiație gamma, izotopul final este stabil.

În 1998, un grup de cercetători condus de Carl Collins a raportat că au găsit o modalitate de a forța degradarea unui izomer. Potrivit grupului, a fost posibilă o anumită creștere a ratei naturale de degradare prin iradierea substanței cu raze X dintr- un anumit spectru. În 2003, agenția de cercetare a apărării DARPA a finanțat cercetări suplimentare, care au provocat un protest public și zvonuri despre așa-numita „bombă cu hafniu” - un dispozitiv care efectuează o tranziție izomeră de avalanșă într-o masă semnificativă a izomerului, eliberând energii comparabile cu energiile de explozie ale explozivilor chimici tradiționali.

Cu toate acestea, în lumea științifică, aceștia au fost sceptici nu numai cu privire la perspectiva construirii unor astfel de dispozitive, ci și cu privire la însăși posibilitatea de a stimula artificial o tranziție izomeră, criticând munca lui Collins. Pe lângă îndoielile cu privire la fiabilitatea experimentelor, ei au subliniat și dificultățile enorme în obținerea izomerului în cantitățile necesare pentru construirea de arme practice. Motivul dificultăților este probabilitățile extrem de scăzute ale tuturor reacțiilor cunoscute de sinteză a izomerului, care nu permit obținerea izomerului pe echipamente cunoscute în cantitatea necesară.

Tabelul izotopilor de hafniu

Simbolul
nuclidului
Z ( p ) N( n ) Masa izotopică [3]
( a.u.m. )
Timp
de înjumătățire
[4]
(T 1/2 )
Canal de dezintegrare Produs de degradare Spinul și paritatea
nucleului [4]
Prevalența
izotopului în natură
Gama de modificări ale abundenței izotopice în natură
Energia de excitare
153 Hf 72 81 152,97069(54)# 400# ms [>200 ns] 1/2+#
153m Hf 750(100)# keV 500 # ms 11/2−#
154 hf 72 82 153,96486(54)# 2(1) s β + 154 Lu 0+
α (rar) 150 Yb
155 hf 72 83 154,96339(43)# 890(120) ms β + 155 Lu 7/2−#
α (rar) 151 Yb
156 hf 72 84 155,95936(22) 23(1) ms α (97%) 152 Yb 0+
β + (3%) 156 Lu
156m Hf 1959,0(10) keV 480(40) µs 8+
157 Hf 72 85 156.95840(21)# 115(1) ms α (86%) 153 Yb 7/2−
β + (14%) 157 Lu
158 hf 72 86 157,954799(19) 2.84(7) art β + (55%) 158 Lu 0+
α (45%) 154 Yb
159 Hf 72 87 158,953995(18) 5.20(10) art β + (59%) 159 Lu 7/2−#
α (41%) 155 Yb
160 hf 72 88 159,950684(12) 13.6(2) s β + (99,3%) 160 Lu 0+
α (0,7%) 156 Yb
161 Hf 72 89 160,950275(24) 18.2(5) s β + (99,7%) 161 Lu 3/2−#
α (0,3%) 157 Yb
162 hf 72 90 161,94721(1) 39.4(9) art β + (99,99%) 162 Lu 0+
α (0,008%) 158 Yb
163 Hf 72 91 162,94709(3) 40.0(6) art β + 163 Lu 3/2−#
α (10 −4 %) 159 Yb
164 hf 72 92 163,944367(22) 111(8) art β + 164 Lu 0+
165 hf 72 93 164,94457(3) 76(4) s β + 165 Lu (5/2−)
166 hf 72 94 165,94218(3) 6,77(30) min β + 166 Lu 0+
167 hf 72 95 166,94260(3) 2,05(5) min β + 167 Lu (5/2)
168 hf 72 96 167,94057(3) 25,95(20) min β + 168 Lu 0+
169 hf 72 97 168,94126(3) 3.24(4) min β + 169 Lu (5/2)
170 hf 72 98 169,93961(3) 16.01(13) h EZ 170 Lu 0+
171 Hf 72 99 170,94049(3) 12.1(4) h β + 171 Lu 7/2(+)
171m Hf 21,93(9) keV 29.5(9) art IP 171 Hf 1/2(−)
172 Hf 72 100 171,939448(26) 1,87(3) ani EZ 172 Lu 0+
172m Hf 2005.58(11) keV 163(3) ns (8−)
173 Hf 72 101 172,94051(3) 23.6(1) h β + 173 Lu 1/2−
174 Hf 72 102 173,940046(3) 2.0(4)⋅10 15  ani α 170 Yb 0+ 0,0016(1) 0,001619–0,001621
174m1 Hf 1549,3 keV 138(4) ns (6+)
174m2 Hf 1797,5(20) keV 2.39(4) µs (8−)
174m3 Hf 3311,7 keV 3.7(2) µs (14+)
175 hf 72 103 174,941509(3) 70(2) zile β + 175 Lu 5/2−
176 hf 72 104 175,9414086(24) stabil [n 1] 0+ 0,0526(7) 0,05206–0,05271
177 Hf 72 105 176,9432207(23) stabil (>1,3⋅10 18 ani) [n 2] [5] 7/2− 0,1860(9) 0,18593–0,18606
177m1 Hf 1315,4504(8) keV 1.09(5) art 23/2+
177m2 Hf 1342,38(20) keV 55,9(12) µs (19/2−)
177m3 Hf 2740,02(15) keV 51,4(5) min 37/2−
178 hf 72 106 177,9436988(23) stabil [n 3] 0+ 0,2728(7) 0,27278–0,27297
178m1 Hf 1147,423(5) keV 4.0(2) s 8−
178m2 Hf 2445,69(11) keV 31(1) ani 16+
178m3 Hf 2573,5(5) keV 68(2) µs (14−)
179 Hf 72 107 178,9458161(23) stabil [n 4] 9/2+ 0,1362(2) 0,13619–0,1363
179m1 Hf 375,0367(25) keV 18.67(4) art 1/2−
179m2 Hf 1105,84(19) keV 25.05(25) zile 25/2−
180 hf 72 108 179,9465500(23) stabil [n 5] 0+ 0,3508(16) 0,35076–0,351
180m1 Hf 1141,48(4) keV 5.47(4) h 8−
180 m2 hp 1374,15(4) keV 0,57(2) µs (4−)
180m3 Hf 2425,8(10) keV 15(5) µs (10+)
180 m4 hf 2486,3(9) keV 10(1) µs 12+
180m5 hf 2538,3(12) keV >10 µs (14+)
180m6 Hf 3599,3(18) keV 90(10) µs (18−)
181 Hf 72 109 180.9491012(23) 42,39(6) zile β − 181 Ta 1/2−
181 m1 Hf 595(3) keV 80(5) µs (9/2+)
181 m2 Hf 1040(10) keV ~100 µs (17/2+)
181m3 Hf 1738(10) keV 1,5(5) ms (27/2−)
182 Hf 72 110 181,950554(7) 8.90(9)⋅10 6  ani β − 182 Ta 0+
182m Hf 1172,88(18) keV 61,5(15) min β - (58%) 182 Ta 8−
IP (42%) 182 Hf
183 Hf 72 111 182,95353(3) 1.067(17) h β − 183 Ta (3/2−)
184 hf 72 112 183,95545(4) 4.12(5) h β − 184 Ta 0+
184m Hf 1272,4(4) keV 48(10) s β − 184 Ta 8−
185 hf 72 113 184,95882(21)# 3,5(6) min β − 185 Ta 3/2−#
186 hf 72 114 185,96089(32)# 2,6(12) min β − 186 Ta 0+
187 hf 72 115 186,96459(43)# 30# s [>300 ns]
188 hf 72 116 187,96685(54)# 20# s [>300 ns] 0+
  1. Teoretic, poate suferi dezintegrare alfa la 172 Yb
  2. Teoretic, poate suferi dezintegrare alfa în 173 Yb
  3. Teoretic, poate suferi dezintegrare alfa la 174 Yb
  4. Teoretic, poate suferi dezintegrare alfa la 175 Yb
  5. Teoretic, poate suferi dezintegrare alfa la 176 Yb

Explicații la tabel

Note

  1. Eroare Pentagon (link în jos) . Mecanica populară (octombrie 2007). Consultat la 10 noiembrie 2018. Arhivat din original la 10 mai 2011. 
  2. ↑ Dezintegrarea indusă a izomerului nuclear de 178 m2 Hf și a „bombei izomere” . UFN (mai 2005). Arhivat din original pe 22 august 2011.
  3. Date conform Audi G. , Wapstra AH , Thibault C. Evaluarea masei atomice AME2003 (II). Tabele, grafice și referințe  (engleză)  // Fizica nucleară A . - 2003. - Vol. 729 . - P. 337-676 . - doi : 10.1016/j.nuclphysa.2003.11.003 . - Cod .
  4. 1 2 Date bazate pe Audi G. , Bersillon O. , Blachot J. , Wapstra AH Evaluarea NUBASE a proprietăților nucleare și de dezintegrare  // Nuclear Physics A . - 2003. - T. 729 . - S. 3-128 . - doi : 10.1016/j.nuclphysa.2003.11.001 . - Cod biblic .Acces deschis
  5. Kondev FG , Wang M. , Huang WJ , Naimi S. , Audi G. Evaluarea Nubase2020 a proprietăților nucleare  // Chinese Physics  C. - 2021. - Vol. 45 , iss. 3 . - P. 030001-1-030001-180 . - doi : 10.1088/1674-1137/abddae .Acces deschis