Imunotest
O metodă imunochimică (test imunochimic) este un test biochimic care măsoară prezența sau concentrația de macromolecule sau micromolecule într-o soluție folosind un anticorp sau un antigen.
Molecula găsită în test se numește analit și în multe cazuri este o proteină. Cu toate acestea, poate fi de diferite tipuri și dimensiuni, atâta timp cât anticorpul își păstrează capacitatea de a recunoaște și de a lega o anumită moleculă.
Analiții din fluidele biologice, cum ar fi serul sau urina sunt adesea măsurați folosind această metodă în scopuri medicale sau de cercetare.
Metoda imunotestării se aplică sub diferite forme: se poate efectua în cazul testelor eterogene (sau separative) cu mai multe etape, prin adăugarea și spălarea de reactivi sau separarea acestora în diferite etape, sau, în cazul testelor omogene (neseparative). ), prin amestecarea probei cu reactivi și efectuarea unei măsurători fizice.
Principiul
Imunotestul se bazează pe capacitatea unui anticorp de a recunoaște și lega o anumită macromoleculă, care poate fi un amestec complex de macromolecule. În imunologie, macromolecula specifică legată de un anticorp se numește antigen , iar regiunea de pe un antigen de care se leagă un anticorp se numește epitop.
În unele cazuri, un antigen poate fi utilizat într-un imunotest pentru a detecta anticorpi în soluție care recunosc acel antigen. Cu alte cuvinte, în unele teste imunologice, analitul poate fi mai degrabă un anticorp decât un antigen.
Pe lângă legarea unui anticorp de antigenul său, o altă caracteristică cheie a tuturor imunotestelor este modul în care se obține un semnal măsurabil ca răspuns la legare. Cele mai multe, deși nu toate, imunotestele implică legarea chimică a anticorpilor sau antigenilor la o etichetă detectabilă. În imunotestele moderne, există un număr mare de etichete și vă permit să le detectați în diferite moduri. Multe etichete sunt detectabile deoarece emit radiații sau provoacă o schimbare a culorii soluției, fluoresc atunci când sunt expuse la lumină sau pot emite lumină.
Note
- Berson SA, Yalow RS, Bauman A., Rothschild MA și Newerly K., Metabolismul insulinei-I131 la subiecții umani: demonstrarea globulinei de legare a insulinei în circulația subiecților tratați cu insulină, Journal of Clinical Investigation, voi. 35, nr. 2, 170-190 (1956)
- Yalow RS și Berson SA, Imunotestarea insulinei plasmatice endogene la om, Journal of Clinical Investigation, voi. 39, nr. 7.1157-1175 (1960)
- Yalow RS și Berson SA, Imunotestarea insulinei plasmatice la om, Diabet, voi. 10, nr. 5, 339-344 (1961)
- Wide L. și Porath J., Radioimmunoassay of proteins with the use of Sephadex-coupled anticorps, Biochimica et Biophysica Acta - General Subjects, voi. 130, nr. 1, 257-260 (1966)
- Nakane PK și Pierce GB Jr., Anticorpi marcați cu enzime pentru localizarea microscopică luminoasă și electronică a antigenelor tisulare, Journal of Cell Biology, voi. 33, nr. 2, 307-318 (1967)
- Avrameas S., Cuplarea enzimelor la proteine cu glutaraldehida. Utilizarea conjugaților pentru detectarea antigenelor și anticorpilor, Imunochimie, voi. 6, nr. 1, 43-52 (1969)
- Engvall E. și Perlmann P., Enzyme-linked immunosorbent assay (ELISA). Test cantitativ al imunoglobulinei G, Imunochimie, voi. 8, nr. 9, 871-874 (1971)
- van Weemen BK și Schuurs AHWM, Imunotest folosind conjugați antigen-enzimă, scrisori FEBS, voi. 15, nr. 3, 232-236 (1971)
- van Weemen BK și Schuurs AHWM, Imunotestare folosind conjugați haptenă-enzimă, litere FEBS, voi. 24, nr. 1, 77-81 (1972)
- Pittman JA Jr., RIA: O notă istorică, Clinical Chemistry, voi. 19, nr. 7, 793 (1973)
- van Weemen BK și Schuurs AHW M,, Test imunologic folosind conjugați anticorp-enzimă, scrisori FEBS, voi. 43, nr. 2, 215-218 (1974)
- Voller A., Bidwell DE și Engvall E., O metodă pe microplăci de analiză imunosorbantă legată de enzime și aplicarea acesteia la malarie, Buletinul Organizației Mondiale a Sănătății, voi. 51, nr. 2, 209-211 (1974)
- Voller A., Bidwell DE și Bartlett A., Imunotestele enzimatice în medicina de diagnostic, Buletinul Organizației Mondiale a Sănătății, voi. 53, nr. 1, 55-65 (1976)
- Yalow RS, Citation Classic, Cuprins curent, 14, 98 (1977)
- Yalow RS, Radioimmunoassay: a probe for the fine structure of biologic systems, Science, voi. 200, nr. 4347, 1236-1245 (1978)
- Engvall, E., Citation Classic, Current Contents, 12, 16 (1987)
- Voller A. și Bidwell DE, Better health care with microplate ELISA, Citation Classic, Current Contents, 17, 14 (1989)
- Mujumdar RB, Ernst LA, Mujumdar SR și Waggoner AS, Reactivi de etichetare cu coloranți cu cianină care conțin grupări izotiocianat, Cytometry, voi. 10, nr. 1, 11-19 (1989)
- Yalow RS, Proiectul de amintire: originile RIA, Endocrinologie, voi. 129, nr. 4, 1694-1695 (1991)
- Engvall E., Perspectivă asupra notei istorice despre EIA/ELISA de Dr. RM Lequin, Chimie clinică, voi. 51, nr. 12, 2225 (2005)
- van Weemen BK, The rise of EIA/ELISA, Clinical Chemistry, voi. 51, nr. 12, 2226 (2005)
- Lequin RM, Enzyme Imunoassay (EIA)/Enzyme-Linked Imunosorbent Assay (ELISA), Clinical Chemistry, voi. 51, nr. 12, 2415-2418 (2005)
- Avrameas S., Contextul istoric al invenției EIA și ELISA, Chimie clinică, voi. 52, nr. 7, 1430-1431 (2006)
- Hammarström S., Berzins K., Biberfeld P., Engvall E., Hammarström M.-L., Holm G., Troye-Blomberg M. și Wahlgren M., Peter Perlmann 1919-2005, Scandinavian Journal of Immunology, voi. 63, nr. 6, 487-489 (2006)
Note