Kaif (din arabă كايف - „plăcere, plăcere” [1] , adesea prin turneu. keyif ) este un cuvânt împrumutat din arabă , folosit în rusă (și în alte limbi, în primul rând europene, precum și în ebraică) pentru semne de emoții și senzații plăcute în general. Literal, euforie .
Cuvântul rus „kaif” provine din cuvântul arab „kaif” arab. كايف - „un timp de lenevire plăcută” [2] . Potrivit Coranului , cei drepți , ajungând în paradis , sunt în permanență într-o stare de keif [3] .
Pentru prima dată în rusă, cuvântul „kaif” („keyf”) a fost înregistrat oficial în 1821 . Anul acesta, O. I. Senkovsky , vorbind despre călătoriile sale în Egipt , a explicat ce este „keyfir”:
Călătorii care au fost în Orient știu cât de înțeles polisilabică are expresia keyf. După ce ai alungat toate grijile și gândurile, să te relaxezi nepăsător, să bei cafea și să fumezi tutun se numește a face o cheie. În traducere, asta s-ar putea numi bucuria de pace.
În 1848, F. M. Dostoievski a folosit cuvântul „keyf” în povestea „ Netochka Nezvanova ” („... buldogul s-a așezat în mijlocul camerei și s-a bucurat leneș de bivol de după-amiază”). A fost folosit și de A.P. Cehov („Când mă ridic pe canapea...”), D.V. Grigorovici , N.S. Leskov , Vs. V. Krestovsky , I. A. Goncharov și alții.
După Revoluția din Octombrie , cuvântul a fost considerat ca referitor la manifestarea ideologiei burgheze și a căzut practic în neutilizare [3] . A intrat din nou în uz după cel de-al 6-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Moscova în 1957 , când a devenit la modă „înșurubarea” cuvintelor de origine străină într-o conversație .
Editorialistul revistei „ În jurul lumii ” A. Sinelnikov a scris în 1967 în articolul său despre Shakhi Zinda :
În Orient există un astfel de cuvânt - buzz. Se pronunță cu aspirație, dând ochii peste cap și pun mult mai mult conținut în ea decât în conceptul de „odihnă”. Kaif este Odihna în oază. Este rece și umbrită. Aceasta este pacea după o călătorie nesfârșită de-a lungul dunelor fierbinți sub un cer fierbinte. Bâzetul este atunci când singurătatea galbenă a nisipurilor dispare și vezi deodată că cerul este albastru și liniștit.
- A. Sinelnikov. Artă. „Shakhi-Zinda”, revista „ Vokrug sveta ” nr. 5 (mai 1967), p. 33Ca și contemporanii lor ruși, autorii vest-europeni din secolul al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea care au vizitat Imperiul Otoman la acea vreme au folosit adesea acest cuvânt (de exemplu, engleză keif , mai rar kef , din turcă keyif , francez kiff ) descriind dragostea turcilor. pentru „lenevie plăcută” [4] . De exemplu, descriind băile turcești din orașul Bursa , Joseph von Hammer-Purgstahl atrage atenția asupra verandei cu canapele [5] ,
... culcați pe care, cei care merg la baie fumează, beau cafea și șerbet și se răsfăț în această stare de leneșă plăcută, fără griji, pe care italienii o numesc dolce far niente și pe care turcii o desemnează cu un cuvânt expresiv, „înalt”.
Text original (engleză)[ arataascunde] …, pe care scăldatorii se așează, fumează, beau cafea și șerbet și se resemnează cu acea stare de inacțiune agreabilă, lipsită de griji, pe care italienii o numesc dolce far niente și pe care turcii o desemnează prin singurul cuvânt expresiv Keif.Autorii occidentali au pus adesea în contrast „keif-ul” turcilor cu activitatea de muncă sau recrearea activă a europenilor „progresiști” [6] .
Din limba turcă, cuvântul „kaif” a ajuns în limbile unui număr de alte popoare ale fostului Imperiu Otoman. În bulgară, există sub forma „kef” (în macedoneană strâns înrudită , „ќef”) și este adesea găsit deja în basmele populare înregistrate în secolul al XIX-lea. De exemplu [7] :
Cârtița s-a pus pe treabă și a arat un loc, era doar încântat să-l arat.
Textul original (Maced.)[ arataascunde]În spatele lui, krott l-a hărțuit și a smuls un loc, a distrus grădina dincolo de Japh.
În limba albaneză, același cuvânt este împrumutat sub forma lui Alb. qejf .