Comitetele de sănătate publică sunt organizații provinciale și raionale care au fost înființate în Imperiul Rus în 1852 pentru a proteja sănătatea populației țării și pentru a lua măsuri în timp util pentru suprimarea epidemiei și a bolilor epizootice [1] . Sarcinile Comitetelor au inclus și diseminarea cunoștințelor medicale și igienice în rândul populației [2] .
În 1865, în timpul transformării instituțiilor provinciale, Comitetele provinciale de sănătate publică, ca instituții independente, au fost păstrate doar în Siberia (în teritoriul Privislyansk nu au fost niciodată înființate Comitete de sănătate publică), unde s-au format, sub președinția lui guvernatorul, din managerul proprietății statului, inspectorul consiliului medical, medic veterinar superior, șeful poliției, șeful orașului de provincie și cleric, prin numirea consistoriului [1] .
În toate celelalte orașe de provincie, atribuțiile comitetelor de sănătate publică constau în prezența generală a consiliilor provinciale, a căror componență, în cazurile adecvate, ar putea fi, la discreția guvernatorului, întărită de mareșalii provinciali și de district al nobilimea , conducătorii camerei de stat, proprietatea statului și circumscripția specifică, președintele consiliului provincial zemstvo, șeful poliției , primarul , clericii desemnați de consistoriu , inspectorul medical asistent și alte persoane care pot fi utile cauzei comune cu cunoștințe și influență [1] .
Peste tot s-au creat Comitete Județene de Sănătate Publică, care erau compuse, sub președinția mareșalului județean al nobilimii, din șeful poliției, șeful poliției, medic de județ sau oraș, primar și duhovnic superior din oraș [3] ; Alte persoane ar putea fi, de asemenea, invitate să participe la reuniunile COZ. Măsurile prescrise de comitetele provinciale de sănătate publică erau obligatorii și pentru comitetele județene [4] [1] .
După Revoluția Socialistă din octombrie , Comitetele de Sănătate Publică au fost desființate de bolșevici [2] .
Dicționare și enciclopedii |
|
---|