Contra-propaganda
Contra -propaganda (din lat. contra - contra, din lat. propaganda la propriu - "a fi distribuit") - ansamblu de masuri care vizeaza combaterea propagandei ideologice a inamicului.
Caracteristicile contra-propagandei
Contra-propaganda implică prezența informațiilor studiate anterior despre publicul țintă , care este determinată de esența ideilor care necesită neutralizare . Datorită informațiilor despre ideile neutralizate, se pot calcula destul de precis grupuri divergente - grupuri sociale care sunt explicite sau potențiale generatoare ale acestor idei. Pentru subiecții din grupuri divergente se creează condiții în care:
- Este dificil să dezvolți idei stabile în continuare.
- Nu există un schimb constructiv de idei între subiecții grupului și, în special, între subiecții grupului și reprezentanții extragrupurilor.
Scopul contra-propagandei
Scopul este de a discredita ideile inamicului, de a distruge entitățile informaționale nedorite și de a preveni apariția lor în viitor.
Sarcini de contra-propaganda
- Schizofrenizarea conștiinței și insuflarea gândirii orientate către fapte în societate. Datorită fluxurilor de informații accelerate, creierul își amintește informațiile, dar nu are timp să le gândească și să le înțeleagă.
- Izolarea grupurilor divergente de fluxurile de informații relevante în prezent pentru a reduce influența lor ideologică asupra societății. Grupurile divergente își pierd poziția anterioară în societate, iar ideile pe care le generează devin inofensive pentru ceilalți.
Audiența țintă a contra-propagandei
- Sceptici
- Oameni care sunt convinși de răutatea sistemului și a propagandei sale
- Persoane care își petrec cea mai mare parte a vieții în afara restricțiilor sociale (fermieri, camionagie)
- Persoane care în viața de zi cu zi se confruntă adesea cu fenomene contrare promovării egalității (veterinari și polițiști)
Contra-propaganda eficientă
Contra-propaganda eficientă presupune colectarea și analiza completă a propagandei care trebuie contracarată. Pentru a face acest lucru, trebuie să răspundeți la următoarele întrebări:
- Cine este publicul țintă?
- Ce rezultate vor să obțină propagandiștii?
- Ce rezultate au obținut deja?
- Care dintre aceste mesaje indică capacitățile, slăbiciunile și intențiile inamicului?
- Ce inexactități, inconsecvențe și înșelăciuni intenționate sau neintenționate sunt prezente în comunicările pe care le putem exploata?
- Ce contraargumente pot fi prezentate, cui și cum?
Contra-propaganda ofensivă
Contra-propaganda ofensivă este construită pe principiul asimetriei și acționează imprevizibil pentru oponenți, lovind pe teritoriul inamicului. Include arătarea problemelor și dificultăților care există în țara însăși. Principalele metode de contra-propaganda ofensivă sunt:
- „Capcană” – invitând inamicul în acel câmp de informații, unde după aceea va fi lovit. Inamicul cade într-o capcană fără să-și dea seama.
- „Transferul dezaprobării” este formarea unei atitudini negative față de un anumit candidat în rândul alegătorilor prin demonstrația în mass- media a acelor grupuri de oameni care susțin acest candidat , dar provoacă sentimente de dezgust, teamă, ostilitate în electorat .
- „Transferul unei imagini negative” - proiecția calităților negative ale unei persoane sau ale oricărui obiect asupra altei persoane sau idei pentru a le submina autoritatea, imaginea, încrederea.
- „Metoda „securității juridice” este utilizarea cuvintelor atunci când prezintă informații inexacte pentru a se proteja de urmărire penală . Oamenii nu acordă atenție cuvintelor suplimentare la cuvintele suplimentare și percep informațiile ca fiind verificate.
- „Dezaprobarea publică” - crearea unei dezaprobări vizuale a acțiunilor subiectului din partea societății prin selectarea diferitelor declarații ale grupurilor de influență, „reprezentanți” ai diferitelor segmente ale populației, corespunzătoare datelor anchetelor sociologice.
- „ Dezinformarea imitativă ” - efectuarea de modificări în propaganda inamicului, care îi conferă o direcție și un conținut diferit, îi subminează credibilitatea, creează o imagine negativă.
- „Subiecte și mesaje înspăimântătoare” sunt una dintre cele mai eficiente modalități de a influența psihologic potențialii alegători. Scopul este de a prezenta alegerea oricărui candidat ca o amenințare la adresa vieții, siguranței și bunăstării cetățenilor.
- Trecerea „deplasării în câmpul semantic ” de la opinia „pentru” la „împotrivă”.
- „Propaganda contrastantă” este o selecție părtinitoare a informațiilor, față de care evaluarea anumitor detalii ale imaginii capătă nuanța dorită. O astfel de selecție se realizează la nivelul ideilor și subiectelor abordate în mass-media.
- Folosirea zvonurilor este anonimatul și „neintersecția” subiectelor sale cu subiectele mass-media. Utilizarea zvonurilor este o metodă foarte eficientă de influență psihologică asupra alegătorilor și poate întări semnificativ anumite stereotipuri și percepții ascunse ale electoratului.
Contra-propaganda defensivă
Contra-propaganda defensivă este contra-propaganda clasică. Scopul său principal este de a contracara propaganda inamicului. Transmite înșelăciune, inexactitate, denaturare a informațiilor furnizate. Principalele metode de contra-propaganda defensivă sunt:
- „Refutarea directă este respingerea anumitor aspecte ale propagandei inamicului.
- „Ignorarea” – ignorarea în mod deliberat a oricăror subiecte de propagandă inamicului. Un subiect negativ care rămâne discutat dăunează mai mult decât un subiect care apare pentru o perioadă scurtă de timp. Metoda poate fi destul de eficientă, mai ales în cazul nesemnificației subiectului de propagandă a inamicului sau al lipsei resurselor acestuia.
- „Propaganda care distrage atenția” – abaterea și deplasarea atenției publicului țintă de la principalele subiecte ale propagandei inamice către alte subiecte care sunt de interes pentru public.
- „Reducerea importanței subiectului” - schimbarea accentului asupra elementelor unui subiect care au „mai puțină negativitate”, atingând pe scurt și „nemenționând” acest subiect.
- „Propaganda preventivă” – utilizarea preventivă a unei teme de propagandă care poate fi folosită de propaganda inamicului – cu date modificate și atenuate sau componente ale acestora pentru a reduce credibilitatea subiectului.
- Utilizarea contrazvonurilor
- Utilizarea eufemismelor este o metodă de „lipire a etichetelor ” în sens invers. Folosind cuvinte obscure și mai puțin emoționale în loc de mai emoționale.
- „Schimbați prioritatea mesajului”
- „Livrarea sporită a informațiilor care nu corespund adevărului ”
- „Încălcarea proceselor de emitere a informațiilor”
Critica
În cartea „Postjurnalist” Vasily Gatov își exprimă opinia despre contra-propaganda în general:
Contra-propaganda poate lua o varietate de forme, care se datorează în primul rând naturii sale reactive, atitudinii critice în mod deliberat față de ideile și sarcinile promovate și nevoia de a folosi slăbiciunea tradițională a oricărei propagande ideologice - dorința de a crește numărul de suporterii, mai degrabă decât calitatea sprijinului lor. Contra-propaganda caută aproape întotdeauna să împartă audiența mare care se formează a unei anumite idei, să împartă comunitățile emergente, să arate și să manifeste o contradicție în ideea propagată.
Vasily mai menționează propaganda și contrapropaganda în societate:
Din momentul în care este posibilă cel puțin un fel de transmitere/propaganda mediatizată a ideilor, altele decât cea totalitară, „închisă” - și până în momentul în care o astfel de idee prevalează și interzice existența publică a celorlalte - va exista întotdeauna opoziție față de orice acţiune ideologică. Într-o societate mai deschisă, legea și simpatia sunt mai probabil să fie de partea minorității (fie că își propagă propriile idei sau luptă împotriva ideologiei dominante cu metode contra-propagande). Într-o societate mai închisă (sau mai închisă), minoritatea, dimpotrivă, este susceptibilă de a fi persecutată și persecutată atât pentru promovarea propriilor idei, cât și pentru rezistența eforturilor de propagandă ale majorității.
Literatură
Link -uri