| Liu E | |
|---|---|
| 刘鹗 | |
| Fotografie din revista Zhenjianshi (1934) | |
| Data nașterii | 18 octombrie 1857 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 23 august 1909 (51 de ani) |
| Un loc al morții |
|
| Cetățenie | Imperiul Qing |
| Ocupaţie | irigator , antreprenor , scriitor |
| Ani de creativitate | 1888-1906 |
| Limba lucrărilor | baihua |
| Debut | „Călătoria lui Lao Tsang” |
Liu E ( trad. chineză 劉鶚, ex.刘鹗, pinyin Liú È [Comm. 1] , 18 octombrie 1857, Dantu - 23 august 1909, Urumqi ) a fost un intelectual chinez , irigator , antreprenor , scriitor al Qing-ului era . El este cel mai bine cunoscut pentru singurul său roman, Călătoria lui Lao Tsang (ediție separată din 1907). El a fost, de asemenea, primul cercetător al inscripțiilor pe oasele ghicitoare din epocile Shang și Zhou .
Născut într-o familie birocratică și a primit o educație clasică, venerând profund virtutea tradițională de a „sluji țara”, a refuzat însă cariera birocratică oferită de promovarea examenelor de stat . A fost interesat de matematică, irigații și a practicat medicina în Shanghai timp de un an . În anii 1880, s-a interesat de școala eclectică Taigu și în cele din urmă a intrat în comerț, dar a eșuat.
După străpungerea barajului de pe râul Galben în 1888, a participat la restaurarea barajelor și la elaborarea unui plan de irigare de protecție, a lucrat în această zonă timp de mai bine de șase ani, a publicat cartea „Șapte principii pentru limitarea râurilor” ( chinezesc trad. 治河七說, ex. 治河七说, pinyin zhìhé qī shuō , pall. Zhihe qi sho ). A fost invitat să slujească de guvernatorul Hunan Wu Dacheng și a urcat la rangul de magistrat. Războiul chino-japonez din 1894-1895 l-a adus în capitală, unde Liu s-a dedicat dezvoltării proiectelor de modernizare. După 1897 a lucrat într-un număr de firme străine asociate cu dezvoltarea cărbunelui și a altor minerale; a fost unul dintre puținii antreprenori chinezi ai timpului său care a fost implicat în dezvoltarea unor industrii reale. În timpul revoltei Yihetuan din 1898-1899, în timp ce se afla la Beijing, în baza unui acord cu forțele ruse, a fost angajat în vânzarea de orez din depozitele guvernamentale către populația înfometată.
Era interesat de antichități, în 1903 publică prima colecție de reproduceri din istoria Chinei din inscripțiile ghicitoare nou descoperite din epoca Shang ( tradiția chineză 鐵雲藏龜, ex.铁云藏龟, pinyin tiě yún). cáng guī , pall . [inscripții] pe carapacele de țestoasă din Teyun”) [Comm. 2] . Colecția lui Liu E includea peste 5.000 de piese pe oase. Pentru prima dată, el a reușit să identifice corect 34 de semne ale scriptului Shan în comparație cu formele moderne de hieroglife. Printre multele cunoștințe ale lui Teyun a fost Luo Zhenyu , care și-a continuat munca în acest domeniu.
Din cauza unui conflict cu Yuan Shikai în 1908, Liu E a fost acuzat de trădare (i-a fost amintit incidentul cu vânzarea de orez) și a murit în exil în Xinjiang . Au existat, de asemenea, zvonuri că prințul Manciu Duanfang , guvernatorul general al orașului Nanjing, ar fi vrut să intre în posesia colecției scriitorului de porțelan și carapace de țestoasă [3] .
Singurul roman al lui Liu E „ Călătoria lui Lao Can ” ( trad. chineză 老殘遊記, ex.老残游记, pinyin lǎo cán yóu jì , pall. Lao Can yuji ) a fost publicat capitol cu capitol în diverse periodice în 1903- 1906 . Protagonistul, în mare parte autobiografic, este doctorul intelectual rătăcitor Lao Ts'an, care caută să salveze de iadul lumesc oamenii pe care îi întâlnește pe drum. Printre multe realități moderne, romanul îl menționează în mod curios pe Sherlock Holmes , a cărui imagine a început să câștige popularitate printre chinezii educați datorită primelor traduceri din Doyle : „Holmes” este numit în glumă protagonist, care este trimis să investigheze o crimă de mare profil [4] ] . Textul original al autorului includea 20 de capitole, din această versiune se fac de obicei traduceri în limbi străine. Mai târziu, autorul l-a completat cu diverse continuări în 6, 9 sau mai multe capitole [5] .
Textul a fost apreciat devreme de contemporani, inclusiv Lu Xun și Hu Shi , care l-au inclus printre cele patru mari romane ale erei Qing târzii. O traducere în engleză a celui de-al treilea capitol al romanului a fost publicată de Arthur Whaley în 1929. Traduceri selective în engleză ale romanului au fost produse de Lin Yutang în 1936 și 1951; Au fost realizate și traduceri complete în engleză (1952 și 1983), franceză (1964), germană și cehă ( en:Jaroslav Průšek , 1947). Traducerea rusă de Vladimir Semanov a fost publicată pentru prima dată în 1958.