Strofa Nibelungen ( germană: Nibelungenstrophe ) este o strofă care a înregistrat „ Cântarea Nibelungilor ” ( germană: Das Nibelungenlied ) - un poem epic germanic medieval creat de un autor necunoscut la sfârșitul secolului al XII-lea - începutul secolului al XIII-lea. Strofa Nibelungen este o formă artistică poetică caracteristică epopeei eroice medievale [1] , care a fost folosită în poezia germană până în secolul al XX-lea [2] .
Este uneori numită și „strofa Kurenberg”, deoarece înainte de apariția Nibelungenliedului, o astfel de strofă a fost folosită de poetul minnesinger Kurenberg (mijlocul secolului al XII-lea). Potrivit medievalistului german Helmut de Boor ( germană : Helmut de Boor ), este imposibil de spus dacă Kurenberg a împrumutat „strofa Nibelungen” metrică sau dacă „Cântecul” folosește forma strofică a cântecelor de dragoste ale lui Kurenberg [3] . Joachim Heinzle ( germană : Joachim Heinzle ) consideră că „strofa Nibelungen” ca element structural al „Cântecului” se poate întoarce la legenda orală medievală timpurie despre Nibelungi, iar acest element structural se află în textul poemului, precum un „midge în chihlimbar ” [4] [5 ] .
Versul aliterativ tonic a rămas pentru o întreagă epocă forma poeziei germanice . Mai ales pentru o lungă perioadă de timp, această formă a fost păstrată în Islanda , în timp ce printre popoarele germanice continentale, deja în Evul Mediu timpuriu, este înlocuită de versuri cu o rima finală. Poemul epic Beowulf și cântecele lui Elder Edda sunt în forma tradițională aliterativă, Nibelungenlied în noua formă bazată pe rimă. Poezia din listele scrise de mână cunoscute cuprinde aproximativ 2400 de strofe nibelunge, împărțite în 39 de aventuri (cântece).
„Strofa Nibelungen” constă din patru versuri care rime în perechi (așa-numita schemă de rimă adiacentă - aabb). Fiecare vers este împărțit în două jumătăți de vers ("anvers" și "abvers") cu patru silabe accentuate în prima jumătate de linie, în timp ce în a doua jumătate de linie a primelor trei linii sunt trei accentuări, iar în a doua. jumătate de rând din ultimul rând, care completează strofa atât formal, cât și în sens , - patru linii. Uneori, primele jumătăți de versuri (anverse) dintr-o strofă rimează înainte de cezură după schema ccdd [2] . După cum a subliniat epistul elvețian Andreas Häusler: „O oprire la sfârșitul unei strofe, întărită de un vers final complet, are în multe cazuri un puternic impact artistic; în special, contribuie perfect la sfârşitul în relief al vorbirii” [1] .
Un exemplu ilustrativ al „strofei de la Nibelungen” îl reprezintă primele versuri ale poeziei [2] . Traducerea Nibelungenliedului din germană medie înaltă în rusă nu întâmpină dificultăți precum traducerea poeziei aliterate și oferă o idee despre structura sa metrică:
Nibelungenlied, Aventura Iunu
Pline de minuni, poveștile vremurilor trecute
Despre faptele de mare profil ale foștilor eroi.
Despre sărbătorile lor, distracție, nenorocire și durere
Și veți auzi în curând cearta lor sângeroasă.
2
Locuia o fată tânără în țara burgunzilor.
Mai nobilă și mai frumoasă decât ea nu a văzut încă lumina.
Numele ei era Kriemhild și era atât de dulce,
Că frumusețea ei i-a condamnat pe mulți la moarte.
(Tradus din înaltul german mijlociu de Yu. B. Korneev)
Strofa Nibelungen este parțial folosită în Kudrun (Gudrun, German Kudrun, Gudrun ) - o epopee medievală germană . Deci, alături de „strofa kudrunov” normală, există o sută de „strofe Nibelungen” corecte, dintre care mai mult de jumătate sunt în primul sfert al poemului. Oamenii de știință explică această ciudățenie în moduri diferite; în plus, „strofa Kudrunov” este considerată o variantă a Nibelungului.