Nomogeneza

Nomogeneza
Stat
Tema principală evoluţie
Autor Berg Lev Semionovici
Data publicării 1922

Nomogeneza ( lat.  nomogenesis , din greacă - legea dezvoltării) este o teorie evoluționistă , una dintre principalele prevederi ale căreia a fost recunoașterea naturii regulate a variabilității organismelor, care stă la baza procesului evolutiv. Potrivit acesteia, există o desfășurare evolutivă a rudimentelor deja existente ale dezvoltării organismelor, evoluția este strict direcționată, deoarece variabilitatea ereditară este controlată de legi interne rigide, schimbările evolutive, datorate factorilor interni, sunt întotdeauna bruște. Nomogeneza a inclus principalele prevederi ale altor teorii evoluționiste: Autogeneza , Ectogeneza și Neocatastrofismul [1] .

Istorie

Teoria a fost dezvoltată de ihtiologul , paleontologul și geograful sovietic Lev Semyonovich Berg în cartea Nomogenesis, or Evolution Based on Regularities (1922) [2] . O încercare de a explica fenomenele: Convergența și Paralelismul (bazat pe serii paralele de forme de organisme) în evoluție, fără participarea selecției naturale ( darwinism ).

Este necesar să se facă distincția între teoria lui L. S. Berg (1920-1930) și concepțiile nomogenetice moderne care au fost larg răspândite în anii 1970-1980, în legătură cu asumarea neutralității selective a multor mutații. De exemplu, paleobotanistul S. W. Meyen a discutat aceste probleme [3] [4] .

La 11 iunie 1974, „Seminarul despre problema nomogenezei” a avut loc de către filiala din Leningrad a Institutului de Matematică și Tehnologie al Academiei de Științe URSS și ZIN al Academiei de Științe URSS.

Nomogeneza lui L. S. Berg

Principiile nomogenezei au fost rezumate pe scurt de însuși L. S. Berg sub forma unui tabel în care principalele postulate ale nomogenezei sunt puse în contrast cu cele ale darwinismului . „Darwinismul” în imaginea lui L. S. Berg diferă atât de ideile lui Charles Darwin însuși , cât și de ideile majorității oamenilor de știință care se considerau darwiniști.

Tabelul 1. Diferențele dintre darwinism și nomogeneză după L. S. Berg (1977: p. 311).

darwinism Nomogeneza
1. Toate organismele s-au dezvoltat dintr-una sau mai multe forme primare, adică monofiletice sau oligofiletice. 1. Organismele s-au dezvoltat din multe mii de forme primare, adică polifiletic .
2. Dezvoltarea ulterioară a fost divergentă . 2. Dezvoltarea ulterioară a fost predominant convergentă (parțial divergentă).
3. Pe baza variaţiilor aleatorii la care sunt supuşi indivizii, prin intermediul unor schimbări continue lente, greu perceptibile. 3. Pe baza unor tipare care captează mase uriașe de indivizi, pe un teritoriu vast, în salturi, paroxisme, mutații.
4. Există o mulțime de variații ereditare și merg în toate direcțiile. 4. Există un număr limitat de variații ereditare și merg în anumite direcții.
5. Factorul progresului este lupta pentru existență și selecția naturală . 5. Lupta pentru existență și selecția naturală nu sunt factori de progres, dar, mai mult, fiind figuri conservatoare, ele protejează norma.
6. Speciile, în virtutea originii lor, sunt legate între ele prin tranziții prin intermediul divergenței. 6. Speciile, în virtutea originii lor mutaționale, sunt puternic delimitate unele de altele.
7. Procesul de evoluție constă în întregime în formarea de noi trăsături. 7. Evoluția este în mare măsură desfășurarea înclinațiilor deja existente.
8. Stingerea organismelor vine din cauze externe: din lupta pentru existență și supraviețuirea celui mai apt. 8. Stingerea este o consecință atât a cauzelor interne ( autonome ), cât și a celor externe (coronomice).

Vezi și

Note

  1. ↑ Nomogenesis Arhivat 7 iunie 2021 la Wayback Machine la BDT .
  2. ↑ Berg L. S. Nomogenesis, or Evolution Based on Patterns Arhivat 7 iunie 2021 la Wayback Machine . Petrograd: Stat. editura, 1922. VIII, 306 p., [7] l. bolnav. (Procesele Institutului Geografic).
  3. ↑ Meyen S.V. Despre corelarea aspectelor nomogenetice și tihogenetice ale evoluției // Journal of General Biology. 1974. V. 35. Nr. 3. S. 353-364.
  4. ↑ Meyen S. V. În apărarea nomogenezei și a teoriei nomotetice a evoluției Copie de arhivă din 7 iunie 2021 la Wayback Machine // Paleobotanical Times. 2015. Emisiune. 2. C. 43-52.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii