Evanghelia Peresopnytsia

Evanghelia Peresopnitsky  este un monument de artă scris de mână din secolul al XVI-lea, scris într-una dintre variantele limbii ruse de vest .

Creare

Evanghelia a fost creată în 1556 - 1561 de fiul protopopului Mihail Vasilevici și arhimandritul Mănăstirii Prechistensky Grigore, care a început să lucreze în sat. Palatul (acum regiunea Khmelnytsky , Ucraina) și finalizat în Peresopnytsia (acum regiunea Rivne , Ucraina). Cartea a fost comandată de prințesa Anastasia Zaslavskaya (ur. Golshanskaya ).

Istorie

Evanghelia Peresopnytsia a fost folosită de secole. Din el au fost făcute liste, care sunt cunoscute sub numele de Evangheliile Volyn și Litkovsky din secolul al XVI-lea. Coperta cărții a fost schimbată de cel puțin trei ori. În diferite locuri ale cărții există note în mai multe limbi aparținând unor epoci diferite. Pe primele pagini se află o inscripție dedicată, realizată de hatmanul Ivan Mazepa , despre transmiterea Evangheliei către episcopul de Pereyaslavl. Este posibil ca, după ce Mănăstirea Peresopnitsa a devenit Colegiu iezuit în 1603 , Evanghelia să fi fost scoasă de acolo de preoții ortodocși și călătorită mult timp. Din secolele al XVII-lea până în secolele al XIX-lea, nu se știa nimic despre locația cărții, dar în tot acest timp a fost în cufere masive încuiate cu lacăte, care stăteau în biblioteca sacristiei Pereyaslav și erau considerate pline cu lucruri inutile. Evanghelia a fost descoperită în prima jumătate a secolului al XIX-lea de Osip Bodyansky , care mai târziu a devenit un filolog celebru, când a spart accidental capacul unui cufăr. Evanghelia este o carte maiestuoasă care cântărește 9 kg 300 g. Este formată din 482 de coli și este scrisă într-o carte târzie pe pergament într- un format de 380 × 240 mm. Manuscrisul este bogat ornamentat, decorat cu cascuri și miniaturi multicolore extrem de artistice.

Se află în prezent la Institutul de Manuscrise al Bibliotecii Naționale. V. I. Vernadsky NAS al Ucrainei .

Evanghelia Peresopnytsia este un monument spiritual și un simbol național al Ucrainei, asupra căruia, începând să-și îndeplinească atribuțiile, președinții Ucrainei depun un jurământ poporului ucrainean [1] [2] .

Ediție facsimil

În 2001, Institutul Limbii Ucrainene al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei a produs o ediție facsimil a Evangheliei cu procesare științifică - ordonare, cercetare, indici de cuvinte. Tirajul total al cărții a fost de 500 de exemplare. Din cele 700 de pagini ale cărții publicate, textul transliterat ocupă 270, paginile rămase sunt dedicate cercetării. Cercetătorii au dezvoltat un sistem special pentru transferul literelor portabile, diferitelor semne diacritice și sintactice, citind cuvintele corespunzătoare.

A doua ediție facsimilă a Evangheliei a fost realizată în 2008 de Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) , editura ADEF-Ucraina. Tiraj - 1000 de exemplare [3] [4] .

9 noiembrie 2010 , de Ziua Scrierii și Limbii Ucrainene , la complexul de producție al editurii „ADEF-Ucraina” (Buca ) a tipărit într-o atmosferă solemnă pagina 1 a publicației „Evanghelia Peresopnytsia. Origins and Modernity” (volum total - peste 1800 de pagini; tiraj - 200 de exemplare). Cartea îmbină artistic imagini reduse ale textelor originale, completate de transliterație și ucraineană modernă [5] .

Pe 28 mai 2011 , în cadrul festivalului internațional „Arsenalul cărților” a avut loc o prezentare a publicației „Evanghelia Peresopnytsia. Origins and Modernity” — o traducere a Evangheliei Peresopnitsa în ucraineană modernă, publicată de editura ADEF-Ucraina.

• Începutul Evangheliei după Marcu (fol. 129)

• Evanghelia după Luca (l. 291)

Filmografie

În 2006, la Kiev, din ordinul Ministerului Culturii al Ucrainei , a fost filmat un film documentar educațional „CARTE” despre istoria creării Evangheliei Peresopnitsa. Scris și regizat de Vyacheslav Prokopenko [6] .

Vezi și

• Evanghelia din Zhytomyr

Note

1. ↑ Evanghelia Peresopnytsia: O carte care își spune propria poveste . Mănăstirile și templele din Kiev. Preluat la 19 mai 2019. Arhivat din original la 1 noiembrie 2020. (Rusă)
2. ↑ Bilokin S. I. Traducerea Bibliei în limba ucraineană  // Enciclopedia istoriei Ucrainei  : în 10 volume: [ ukr. ]  / redacție: V. A. Smolіy (șef) și în. ; Institutul de Istorie al Ucrainei al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei . - K .  : Naukova Dumka , 2003. - T. 1: A - B. - 688 p. : il. — ISBN 966-00-0734-5 .
3. ↑ Maxim Sidorenko . Un facsimil al Evangheliei Peresopnytsia a fost prezentat în apropierea capitalei (link inaccesibil) . Consultat la 22 noiembrie 2012. Arhivat din original la 8 octombrie 2011. (nedefinit) 
4. ↑ Vasyl Glinchak. Cartea jurământului. Peresopnytska Evangeliy - în casă și în casă (link inaccesibil) . Consultat la 22 noiembrie 2012. Arhivat din original pe 16 februarie 2010. (nedefinit) 
5. ↑ Site-ul orașului Bucha . Consultat la 22 noiembrie 2012. Arhivat din original pe 28 ianuarie 2013. (nedefinit)
6. ↑ V. Prokopenko. carte . Preluat la 19 mai 2019. Arhivat din original la 9 octombrie 2019. (nedefinit)

Link -uri

• Chepiga I.P. Peresopnytsky Evangeliya 1556-1561. Urmare. Text transliterat. Slovokazhchik  / Chepiga I.P., Nimchuk V.V., Gnatenko L.A. - 2001.
• Wikimedia Commons are mass-media legate de Peresopnytsia Gospel
• Evanghelia Peresopnytsia
• Evanghelia Peresopnytsia în istoria Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a poporului ucrainean
• Jurnalul Ministerului Educaţiei Publice. aprilie 1838 p. 392-404